Bineînțeles, este rezonabil de bănuit că aici este vorba și despre propagandă sau strategie de partid. Dar aș vrea să văd nu doar AUR, ci și PSD sau PNL cu aceeași retorică. Pentru că oricum, dacă nu o vor face, vor pierde voturi la alegeri. Mulți oameni au avut de suferit de pe urma unor seruri experimentate, aplicate în premieră bursc la un nivel mondial, din cauza „ferestrei scurte de oportunitate”. Mulți au aflat de suferințele altora. Știți cum s-a aflat de suferințele altora, mai ales în România? Prin Biserică. Preoții au fost în prima linie a celor care au aflat grozăviile și mulți nu au tăcut. De aceea, statul a insistat atât să supună Biserica Ortodoxă Română în timpul pandemiei, să susțină „știința”, dar fără succes. Biserica nu a plecat capul.  Mai țineți minte replica genială a Patriarhului Daniel, cu „ne-am vaccinat”, pe când era hăituit de luni de zile de presa pusă la comandă să facă presiuni? Da, ne-am vaccinat, de hepatită, de altele. Cu două, doze? „Nu, nu cu două doze”. Iar presa a publicat ulterior că Daniel s-a vaccinat anticovid, o informație falsă, pentru că asta se plătea.

Și să nu uităm că premierul de cea mai tristă amintire din istoria României, Câțu, nu doar că a fost terminat din punct de vedere politic (uman nici nu mai zic, va plăti din greu cred, și el și alții), dar a tras în jos PNL din cauza măsurilor antiumane și globaliste pe care le-a impus sau a dorit să le impună în pandemie. PNL avea înainte de pandmie în jur de 25%, a ieșit  cu 18%, acum are cam 19%.

„De ce vaccinăm copiii, care au statistic mortalitate și morbiditate zero”, a declarat Muncaciu. „Vrem să știm câți au murit și câți au fost schilodiți, pentru că aceasta este o crimă împotriva umanității”. 

Am văzut în pandmie o statistică, pe care o citez din memorie. Era din Marea Britanie. Fuseseră în trei ani 88 de morți la categoria de vârstă 1-18, din sute și sute de mii de cazuri. 88.

Ca notă, termenul „schilodIți” folosit de dr. Muncaciu a fost și este termenul folosit de mine cred că exclusiv în presa în ultimii ani, discutând despre reactiile adverse suferite de oameni de pe urma serurilor cu ARNm sintetic. Îmi pare bine ca a fost preluat și de alții. Pentru că mulți care nu au murit și nu mor subit încă au rămas cu sechele și au tras, trag și vor trage cu probleme de sănătate, unii cu unele, unii cu altele, în funcție de cum și unde au fost abil loviți de această injecție care, dacă mai țineți minte, era „o mică bulă de grăsime care rămânea în braț”. Este vorba despre vieți schilodite, care au crezut povești de adormit copiii.

Acum cînd mergi la Victor Babeș cu problemele cardiace bruște, scăderi de puls, de tensiuni, probleme circulatorii sau căzut brusc pe jos întrebarea doctorilor este „te-ai vaccinat de covid? Cu câte doze”. Și apoi, la răspunsul pozitiv, doctorii ridică din umeri și strâmbă din gură ca o mustrare nerostită, gen „asta este”. Și mulți nu mai înțeleg: adică acum nu mai e bine că am m-am „imunizat”? O întrebare la care nu se oferă răspunsul.

Pe Muncaciu l-am mai văzut în filmările realizate de George Simion pledând în Comisiile Parlamentului, în anii de tristă amintire dominați de restricții ale libertăților personale din motive de sănătate. La acel moment, partidul AUR a fost singurul care s-a opus impunerii Certificatului Verde la locul de muncă în România, în anul 2021. Dacă acest lucru ar fi trecut, milioane de români ar fi trebuit să își dovedească starea de sănătate pentru a avea acces la o pâine.

Ca notă de istorie a României, Certificatul Verde urma să fie impus și în România la locul de muncă, pe modelul mondial, Acest demers drastic a fost oprit după manifestatția de stradă din data de 21 decembrie 2021, la care s-a strigat „Libertate”, ca în 1989. Statul a oprit atunci la noi în țară acest pas suplimentar prevăzut în strategia directă de șantaj și constrângere cu ținta 2030. Am fost acolo la demonstrație, iar gradul de nemulțumire era real și uriaș. Dacă nu se opreau demersurile, sunt destul de convins că se ajungea să se repete evenimentele din 22 decembrie 1989. Și, de fapt, de aceea s-au și oprit, a existat această frică reală și întemeiată din partea statului că dacă bagă Certificatul la serviciu vor fi rași ca Ceaușescu în 1989. 

Revenind la discursul lui Muncaciu, el a mai spus ceva interesant, lucru pe care și eu l-am susținut în ultimii ani: statul - alături de mass-media și influenceri medicali, sociali, artiști etc. -  a aplicat pentru serurile ARNm o tactică de marketing. Ce înseamnă marketing? Ca să fie clar pentru cei care nu sunt în domeniu: marketing înseamnă „toate activitățile pe care o companie le întreprinde pentru a vinde sau cumpăra un anumit produs sau un serviciu". Sună cunoscut? 

Cu serurile ARNM s-a aplicat și o tactică de marketing numită „plasare de produs”.  Iată ce înseamnă „plasare de produs”, conform legii. „Prin plasare de produse se înţelege orice formă de comunicare comercială audiovizuală constând în includerea unui produs, serviciu sau a mărcii acestora ori în referirea la acestea, prin inserarea în cadrul unui program, în schimbul unei plăţi sau contraprestaţii”. Sună cunoscut?

Iată cum se realizează, în audiovizual (adică TV și radio) plasarea de produs, conform legii: „Plasarea de produse se semnalează, la începutul şi la sfârşitul programului, precum şi la reluarea după fiecare pauză publicitară, prin menţiunea "Acest program conţine/a conţinut plasare de produse.", precum şi prin simbolul "PP" de culoare albă pe fond negru, afişate lizibil, cu o dimensiune de minimum 30 de puncte în format SD, definiţie standard, respectiv 60 în format HD, înaltă definiţie, şi pentru o durată de minimum 5 secunde.”

Am văzut „PP” la serurile ARNm? Nu. În plus, o plasare de produs este limitată, dacă îmi aduc bine aminte, la 60 sau 90 de secundă pe oră, în audiovizual. Adică, mai clar, o companie nu poate să realizeze plasarea de produs pentru același produs mai mult de 60 de secunde sau 90 de secunde, pe durate unei ore de program. S-a respectat acest lucru? Nu. Plasarea de produs ARNm a durat zeci și zeci de minute pe oră în presa audiovizuală. De cea digitală nu mai vorbesc, ne aducem aminte „reportaje” precum Recorder, trase la indigo cu cele din alte țări, cu oameni din spitale, fără ferestre, pentru a sădi frica de moarte ca tactică în strategia de marketing.

Vadim Cușnarencu