Știrile despre problemele majore cu care se confruntă fermierii (fie că este vorba despre agricultură sau carne de consum) sunt majore și extinse în toată Uniunea Europeană.

Că este vorba despre România, despre Grecia și alte țări din UE, problema este aceeași. Sunt zeci și zeci și zeci de titluri pe această temă, pornite după pandemie, undeva din a doua parte a lui 2022. 

UE dărâmă piața liberă prin restricții pe baza unor elemente din Tabelul lui Mendeleev, ba e azot, ba e carbon, ba e apă, ba mâine alte elemente.

În Olanda de exemplu, statul este gata să închidă fermele cumpărându-le cu 1,4 miliarde de euro.  România a picat testul autosuficienței la mâncare. La porc producem sub 50% din consum, pentru prima dată. Mărirea prețurilor globale la utilități, alături de cele menționate mai sus, face de asemenea parte din rețeta diminuării surselor de hrană.

Și, repet, sunt zeci și zeci de titluri pe tema asta, diversitatea motivelor este mare, dar rezultatul este același: diminuarea producției de hrană. Sau schimbarea celor care oferă producție de hrană, a trece ca la medicamente de la cei mulți la cei puțini care vor deține tehnologia.

Ce vedem acum, protestele fermierilor din aproape toate țările UE, unele violente, dar înăbușite de autorități prin rețeta din pandemie când sute de mii de oameni au urlat degeaba în stradă contra restricițiilor, este de fapt - așa cum eu îl numesc - un Război pentru Mâncare. Fermierii sunt reduta noastră contra foametei. Da, se luptă și pentru ei, dar războiul lor este de extremă importanță pentru toți. Nu îl luăm în seamă. Ca în pandemie ne vedem de ale noastre ca și cum nu ne-ar atinge. Însă, așa cum ne-au atins lucrurile din pandemie - cei care nu și-au dat seama pe loc pot decanta acum în ce mod au fost afectați - la fel ne va atinge pe termen scrut sau mediu și problema fermierilor. Pentru că, e simplu, noi mâncăm ce produc ei, iar ei sunt blocați de Tabelul lui Mendeleev. 

Și între timp se închide ăla, statul îi cumpără pe ăia și, când tragi linie, în scurt timp cine va mai face de mâncare? BASF pe rafturi cu lumină artificială? Israelienii prin tehnologie de ultimă oră de carne 3D? Inovațiile finanțate pentru delicioasa carne vegetală?

Mai știți cine a dat startul eficientelor proteste în stradă, cu utilaje, contra autorităților? Truckerii din Canada, în pandemie. Mai știți cum s-a reușit opreirea protestelor? Prin blocarea conturilor bancare. Măsura a putut fi luată pe baza digitalizării și a monopulului bancar în detrimentul numerarului, din Canada. Ce au apărut apoi, în 2023, peste tot în UE? Discuții despre restricția numerarului, puse în practică rapid și în România. Pe moment, UE nu este încă atât de dependentă de bănci precum SUA sau Canada. Și, de aceea, truckerii europeni au încă succes. Dar se lucrează și la asta.

Scriam în martie 2023 acest articol. Nu era o profeție, era bazat pe fapte, pe informații coroborate și analizate atent. Multe din cele scrise acolo deja sunt puse sau aproape puse în aplicare. UE este la un pas de ID-ul și portofelul digital, cele prin care se va putea restricționa accesul de la un buton. Normal, acest ID portofel va începe facultativ, dar să nu uităm un lucru: Certificatul Verde din pandemie (martie 2021) a început pentru călătoriile externe și a sfârșit a fi folosit obligatoriu pentru a intra la locul de muncă sau în magazine în interiorul țărilor din în UE. Este aceeași rețetă acum cu „IDul portofel digital”: începe gratuit, ia neamule facultativ. Și se termină cu a fi obligatoriu. Cu prețul schimbării drastice a libertăților vieții personale.

Când, pas cu pas, ca în pandemie, toate restricțiile împotriva fermielor se vor aplica implacabil pe baza planului, se pot întâmpla două lucruri: fie preiau câteva corporații lanțul de producție și vom mânca și mai nesănăros și mai prost din cauza noilor tehnologii netestate și nenaturale sigure și eficiente, fie vom începe să facem foamea pentru că fermierii vor fi din ce în ce mai puțini - și vom mânca mai prost, mai fără carne, cu lipsuri - cei care au trăit înaine de 1989 știu rețeta impusă de comunism. Acum trebuie să mâncăm mai puțin și fără carne pentru binele planetei.

Pentru fraieri, Războiul pe Mâncare este deghizat sub abilul nume de „biodiversitate”. Nu, pe bune, te-ai opune biodoiversității? Însă, pe teren este de fapt mai transparent și mai acut decât oricând, este o luptă la baionetă pentru mâncare. S-a ajuns la Bruxelles să se dorească o Revoluție ca la București în 1989, adică să amenințe fermierii că intră peste ei în sedii și să îi pună pe fugă - aceasta a fost singura cale prin care, pe moment, s-au mai amânat puțin lucrurile. Dar doar s-au amânat, pentru că se regrupează și revin și mai și.

Totuși, în 2024 este nevoie de ceva nou, se face final de martie și acel „ceva nou” major nu a apărut. Pe baza experienței ultimilor ani (2020 pandemia, 2021 ARNm, 2022 Ucraina, 2023 Israel) trebuie să apară ceva nou și puternic pe firmament și în 2024, ceva nou mai de impact, care să susțină și să dezvolte planul de „business as usual”. Altfel, fără acel ceva nou în 2024, scot proștii capul când își dau seama că nu mai au cu ce să trăiască.

Deci, ce vom avea nou? Și când? Aprilie?

Planul „business as usual” după startul luat în pandemie este în România și nu numai:

1. Războiul pentru mâncare - Restricții ale producției alimentare prin decimarea fermierilor pe baza Tabelului lui Mendeleev.
2. Restricții în domeniul dezvoltării construcțiilor (mărire de taxe, blocare proiecte, scumpiri materiale de construcție).
3. Sărăcire a populației generale prin prețurile la utilități, impozite auto și impozite pe proprietate.
4. Sărăcire cu precădere a clasei de mijloc prin decimarea IT-știlor, mărirea taxelor și impozitelor pentru veniturile salariale „mari” (impozitul progresiv), eliminarea constantă spre totală a facilităților pentru tocarea microîntreprinderi etc. Toate acestea, ca în pandemie, se pun în practică după ce inițial se neagă.
5. Restrângere a libertății de mișcare prin „taxele verzi” pentru combustibilii folosi, impunerea taxelor de acces sau limitărilor cu mașina în oraș și impunerea artificială a „electrificării” cu care faci doi pași și stai zece. 
6. Supraveghere în masă, cu AI - pentru că de asta a apărut AI; nu pentru gogorițele că va sfârși lumea, ci pentru supraveghere în masă, sigură și eficientă, peste tot.

Să nu uităm. Toate acestea au prins avânt din 2022, pentru că s-a renunțat ușor la drepturi în perioada 2020-2022, de frica morții după teatrul de luptă pornit în Italia. Iar când pleci capul când nu trebuie, de frică, va ajunge să fie tăiat. Înapoi nu se va mai putea ridica ușor, cel puțin un timp până se va ajunge la os.

Vadim Cușnarencu