Ca să știm cum ne poziționăm, mă număr printre primii oameni din România și poate din lume care am testat vehicule electrice funcționale și gata de pus pe stradă. Se întâmpla prin anii 2000, când lucram la Relitatea TV și am realizat un reportaj cu atelierul lui Justin Capră. Am mers la el, am căzut cu un scuter electric din greșeală fără să se prindă el, am văzut cum trăia într-o boxă mizerabilă aflată chiar în garajul lui. Deși sunt născut în București, nu îmi aduc aminte unde era garajul, era departe, undeva poate prin zona Republica, nu mai știu.

Cert este că am testat și am făcut acel mic reportaj. Probleme vehiculelor electrice din anii 2000? Limitări ale mobilității. Timpi mari de încărcare și număr redus de kilometri parcurși. Așa spunea Justin Capră.

Pe repede înainte 20 de ani mai tărziu. Cam aceleași probleme. Doar că Justin Capră a murit, iar nici un singur vehicul de-ale lui nu a fost pus pe stradă la nivel de producție de serie. Cum ar spune spaniolul la Aprozar „me importa un bledo”, adică „nu dau doi bani pe tine”, nu dădea nimeni doi bani pe acea „invenție”. De unde nimeni nu dădea doi bani pe Justin Capră, acum toți sunt cu mobilitatea electrică în gură. Și bagă miliarde guvernele în ea, ba mai mult ar putea deveni din 2030 sau 2035 singura opțiune de cumpărare pentru o soluție de mobilitate. Justin Capră a primit... exact, zero.

Ca să închei capitolul Justin Capră. Este pus la colțul Wikipedia de limba engleză. Nici o singură mențiune despre invențiile sale electrice, ba chiar se menționează că a furat un patent american. Ca să ne poziționăm și să știm cum se lucrează.

Nu voi întreba de ce nu s-au făcut de atunci scuterul electric al lui Capră cu care am căzut eu. Sau mașina sa electrică. Măcar în România. Putea România să producă așa ceva, să promoveze acest inventator, când ordinul era „benzină, benzină, benzină”? Să fim realiști, era imposibil. România nu trage o bășină fără să dea cineva din cap. Răspunsul la scară mare, de ce nu s-a putut, este acesta: nu exista atunci interesul. Cu toate implicațiile acestei afirmații. Acum există interesul și de aceea asistăm la „electrificare”, o idee genială.

Sfatul meu pe scurt este: cine vrea să își ia o mașină electică să se gândească cum o va folosi în practică și cum va fi experiența reală. Însă, puțini pot face acest lucru, este plin de oameni care vor să slăbească, și-au cumpărat bandă de alergare fără să o foloseacă sau au făcut abonament anual la sală și au fost de două ori la început. Dar la mașina electrică, ahă, și mai greu? Da, cei care vor mașină electrică doar pentru oraș și sunt bogați și mai au și altă mașină pentru alte deplasări mai lungi, este în regulă, dar presupune un efort financiar, iar poluarea nu dispare. Nu dispare nici  problema locului de încărcare, dacă nu stai la casă. Așadar, mașina electrică ar trebui să rămână, ca pe vremea lui Justin Capră, o soluție de nișă. Nu spun că nu ar trebui schimbată soluția de masă, dar schimbarea trebuie să vină cu ceva mai bun și ușor, nu cu ceva mai greu, mai limitativ și tot poluant. De aceea, spun că electrificarea este doar o soluție care deservește alte interese.

Ce se dorește acum prin vehiculele electrice, la nivel declarativ, politic? Eliminarea poluării. Acesta este principalul aspect. Avem în imaginea principală de sus a știrii cum arată o baterie electrică auto. Am fotografiat-o la Salonul Auto de la Paris din 2022. Este o valiză de 35cm grosime, aproape un metru lungime și 60-70 cm lățime. Este o valiză mare, sigilată. Mai jos avem imagini cu substanțele conținute de aceste baterii, dar și eticheta care arată toxicitatea. Unde se vor duce aceste materiale? Tot în plămâni. 

Deci, totul verde.

Trec mai departe la punctul principal: mobilitatea. Mașinile electrice aduc limitarea mobilității, adică imobilitatea. Kilometri mai puțini parcurși, timpi mari de încărcare - acestea descurajează mișcarea pe distanțe lungi. Se încadrează perfect în conceptul World Economic Forum al „orașelor de 15 minute”, readus recent la viață. Acesta a fost un concept teoretic și controversat de la începutul secolului XX, numit „unitatea de vecinătate”, al lui Clarence Perry. Așadar, avem un concept de zeci de ani, electrificrea, unit cu conceptul lui Perry vechi de peste 100 de ani - ambele nebăgate în seamă în epocă. Ce vremuri inovatoare!

De ce conceptul „orașelor de 15 minute” a fost, este și va fi controversat? În primul rând din cauza limitării. Stai într-un perimetru micuț, în pătrățel și asta este. Vrei să ieși? Arată certificatul digital, cu scopul vizitei în afara razei de 15 minute. Este controversat pentru că poate fi un instrument de segregare a grupurilor rasiale, etnice, religioase și economice de către dezvoltatorii privați sau de stat dornici să utilizeze aspectele de comunitate închisă ale designului fizic al unităților de cartier în acest scop. Adică ești ținut deoparte, relativ sigilat. cu niște reguli. Cam ca în pandemie, dar de tot. Băieții deștepți zboară cu avioane și mănânca carne, și ei și famiile lor. Proștii, în „orașe de 15 minute” și cu carne artificială crescută din celule canceroase care sunt, desigur, „sigure și eficiente”. Un produs care, desigur, nu mai poate fi făcut de fermierul din sat, ci doar de niște băieți puțini care dețin o tehnologie ultraavansată și patentată - gen arnM.

Așadar, mașinuța electrică vine încadrată, dacă îmi aplic viziunea, acestui fenomen. Se poate schimba? Nu. Sau nu acum. Poate doar prin necumpărare și doar pentru acest mic segment. Nu se poate schimba nimic din actualul mers, am scris și pe vremea pandemiei. De aceea, investirea energiei personale, de această dată, în schimbarea exterioară aduce mai mult rău pe termen lung și la scară mare. Se dorește electrificare? Foarte bine. Dar investim între timp energia personală la nivel interior, pentru dezvoltarea personală care va aduce la un moment dat schimbarea la nivel mare. Astfel, motivația acestui articol este doar observația unui posibil mers înainte, cel puțin la acest moment.

Limitarea mișcării prin mașinile electrice este dublată de două lucruri: 1. Prețul electricității și 2. Disponibilitatea electricității. Le iau pe rând. 

Prețul electricității este mult mai ușor de manipulat. Am și văzut recent, vedem recent. Dacă mâine se duce plafonarea prețului, mai discutăm despre viață și mașini electrice.

Disponibilitatea? Dacă vrea cineva, mâine se închide totul de la un buton. Cum mai pleci? Așa cu combustibilli fosili mai existau alternative. Mai venea un băiat cu canistra. La curent ești dependent de puținii băieți care țin butoanele. Câte butoane are rețeaua de înaltă tensiune în România, unul singur poate? Ce zice jurnaliștii noștri specializați pe Economic. știe câte butoane sunt? Aș fi curios. Apoi cine sunt băieții care țin butoanele? Sunt cei care au impus restricțiile covid, restricții politice, bazate pe controlul digital autoritar implementat de Poliție și Servicii Secrete. Sunt cei care au butonul plasat la nivel de țară, pe acel buton fiind în control mai marii actuali ai Planetei, viitorii fugăriți pe stradă, chiar dacă se vor ascunde în locuri pregătite în avans. 

Așadar, dacă mâine 90% vor fi pe electric, se va merge mai puțin cu mașina și, dacă nu se va mai dori din motive politice, nu se va mai merge deloc, pentru că, de ce nu, Planul Politic al Electrificării de acum ar putea să nu dea roade și în Planul Planetei peste 10-20-30-50-100 de ani. Adică eliminarea din Tabelul lui Mendeleev a elementului numit Carbon, esențail vieții, ar putea să nu ne congeleze, ci din contră Planeta să își vadă mai departe de propria temperatură cum crede ea mai bine, fără să îi băgăm noi termometrul în Pol. Planul actual care ar putea fi impus cu restricții alimentare și schimbare a obiceiurilor de viață este posibil ca, peste ceva ani, să se dovedească la fel de sigur și eficient precum injecția arnM. Adică realitatea politică să nu aibă nici o legatură cu realitatea din teren. Iar proștii să tragă între timp, degeaba. Aceste afirmații acum trei ani ar fi părut fără substanță, dar acum cred că au, având în vedere ce am trăit și încă vom mai trăi.

Milioane și milioane de valize electrice vor începe să vină în valuri peste câțtiva ani și vor fi depuse în mediu, creând munți uriași așa cum sunt munții de cauciuciri auto în deșerturi.

Cumpărați electrice, este cool, este viitorul, este verde. Electrificare și imobilitate ușoară!

Vadim Cușnarencu