Conform siteului guvernamental romanesc al Laboratorului de Control Doping, „conceptul de pașaport biologic al sportivului a fost inițiat și lansat de Agenția Mondială Anti-Doping la 1 decembrie 2009. Prima versiune conținea o abordare standardizată a profilării variabilelor hematologice ale atletului în detectarea dopajului sanguin (Modulul Hematologic sau “modul sânge”).

A patra versiune a ghidului pașaportului biologic elaborată de către Agenția Mondială Anti-Doping al ABP, aprobată în 2013, introduce un al doilea modul, respectiv „modulul steroidic”, devenit operațional în 2014. Modului steroidic testează urina atleților în vederea urmăririi variabilelor unice ale steroizilor androgeni, devenind astfel o tehnică extrem de utilă în identificarea abuzului de steroizi androgeni anabolici.”

Ce înseamnă acest lucru pe înțelesul tuturor? Pașaportul biologic este un document în care se introduc date legate de de parametrii biologici ai sângelui și urinei, în urma controalelor. Parametrii celor două fluide se introduc în pașaportul biologic și astfel se pot observa variații ce pot indica ingerarea unor substanțe.

Parametrii biologici sunt asemănători cu cei ai analizelor medicale de rutină pe care le face oricine la doctor, cum ar fi VSH, numărul globulelor roșii sau albe și așa mai departe.

Pașaportul biologic nu include nici un fel de informație legată de substanțe legale sau ilegale prezente în fluidele corpului. Acesta poate doar presupune - dacă se observă valori modificate ale sângelui sau urinei - faptul că anumite substanțe, fără să se știe care, ar fi putut fi fost consumate, dacă există parametrii biologici modificați peste valori normale.