Când ne gândim la Columbia inevitabil ne revin în memorie, celor care am prins acele vremuri, confruntările cu sud-americanii de la două turnee mondiale consecutive, în SUA 1994 și apoi în Franța 1998. De fiecare băieții noștri au ieșit victorioși de pe teren, semnând pagini de istorie pentru echipa națională a acelor vremuri.

Arc peste timp ne vom reîntâlni cu naționala Columbiei într-un moment în care România se pregătește de un nou turneu final, de această dată de Campionat European. Primul după o pauză de opt ani. Un turneu final care poate fi pentru actuala generație o veritabilă trambulină spre o nouă apariție la Cupa Mondială. Și dacă ne gândim la Columbia gândul fuge la turneul final din 2026 care va fi găzduit, printre altele, și de Statele Unite ale Americii. Cum ar fi să ne întoarcem acolo, pe pământul unde în 1994 începea cea mai frumoasă aventură a echipei naționale în istorie la o Cupă Mondială.

România – Columbia 3-1 (Cupa Mondială, SUA 94)

În a doua zi a turneului final din 1994, pe 18 iunie, într-un stadion Rose Bowl din Pasadena, California, unsprezece băieți din estul Europei prea puțin cunoscuți de lumea mare a fotbalului au furnizat prima mare surpriză a Cupei Mondiale.

Magistral conduși din teren de Gheorghe Hagi, cel supranumit ”Maradona din Carpați”, România a călcat în picioare toate calculele hârtiei și a predat Columbiei lui Carlos Valderrama, Fausto Asprilla și Freddy Rincon o adevărată lecție de fotbal.

Cuvântul de ordine trasat de generalul Iordănescu a fost apărarea. O apărare pe două linii pe care le vedeam ca două adevărate tranșee în fața tehnicilor jucători columbieni. De la mijlocul în sus a fost artă în stare pură, cu Hagi în rol de dirijor și cu Florin Răducioiu omul nostru de gol.

Trecuse doar un sfert de ceas de la primul fluier al arbitrului de centru, sirianul Jamal Al Sharif, când Hagi a rupt-o la fugă cu mingea la picior în zona centrală a terenului și l-a găsit în stânga pe Răducioiu între cinci adversar. Preluare pe dreptul și gol: 1-0 pentru România!

Cu aproape zece minute înaintea pauzei Hagi a primit mingea de la Dorinel Munteanu în flancul stâng aproape de linia exterioară a terenului la una dintre puținele noastre faze de atac pozițional. Un pas și șut la poartă pentru 2-0. Pentru mulți acela a fost cel mai frumos gol al Cupei Mondiale din SUA și unul dintre cele mai spectaculoase din istoria fotbalului. Dansul lui Hagi de bucurie încă însoțește toate materialele video de prezentare când vine vorba de turneele finale mondiale.

Columbia a redus din diferență cu două minute înaintea pauzei pentru a menține în continuare suspansul la cote maxime, dar tricolorii noștri erau hotărâți să nu scape victoria și Răducioiu a securizat succesul printr-un gol marcat pe contraatac în minutul 89.

O victorie de răsunet care l-a contrazis la momentul respectiv pe marele Pele, cel care vedea Columbia printre favoritele la câștigarea Cupei Mondiale. Aveau să plece acasă după faza grupelor, iar România continua povestea până la granița semifinalelor.

România – Columbia 1-0 (Cupa Mondială, Franța 98)

Patru ani mai târziu sorții au făcut să ne reîntâlnim cu Columbia, de această dată la Cupa Mondială găzduită de Franța, unde România s-a calificat de pe primul loc în preliminarii și a fost în urna capilor de serie când s-au stabilit grupele pentru turneul final.

Un bun prilej pentru columbieni de a căuta revanșa în fața alor noștri. O echipă a României cu același Hagi în rol de căpitan, dar cu Adrian Ilie în locul lui Florin Răducioiu la finalizare.

Și cel supranumit ”Cobra” nu a dezamăgit marcând unicul gol al meciului disputat pe vechiul Stade Gerland din Lyon, pe 15 iunie 1998.

Un gol venit în secvențele de final ale primei reprize și, ca o coincidență, din nou cu Dorinel Muntean și Gheorghe Hagi printre cei care au mângâiat balonul înainte ca acesta să ajungă la Adrian Ilie.

Hagi a inventat un călcâi pentru Adrian Ilie, iar acesta a găsit o finalizare de mare finețe cu exteriorul la colțul lung. Din nou am ridicat fotbalul la rang de artă, cu mențiunea că spre deosebire de momentul SUA 94 responsabil cu scoaterea balonului din poartă n-a mai fost Oscar Cordoba ci Farid Mondragon. Doar un detaliu pentru amatorii de statistici.

România – Columbia 0-0 (Amicalul fantomă din SUA 2006)

Facem pariu că nici tu nu-ți mai amintești de amicalul pe care România l-a disputat contra Columbiei în 27 mai 2006 pe Soldier Field din Chicago?

Un meci în care Victor Pițurcă se afla pe banca naționalei noastre, o echipă îmbrăcată complet în alb, cu Bogdan Lobonț în poartă și din rândurile căreia mai făceau parte Cosmin Contra, Mirel Rădoi, Gabriel Tamaș sau Daniel Niculae. În poarta Columbiei revenise Oscar Cordoba. Da, cel învins de trei ori în 1994. La amicalul de la Chicago doar norocul a făcut să nu primim gol la ultima fază dintr-o lovitură liberă.

Așadar, când tragem linie istoria e de partea noastră în confruntările cu Columbia înaintea meciului al patrulea de la Madrid.

Dacă la precedentele trei dueluri echipa României se afla de fiecare dacă poziționată mai bine în ierarhia FIFA, meciul din acest an marchează o premieră. Columbia stă mai bine în ierarhia mondială (locul 14), comparativ cu România care se află pe locul 45.

Columbia din prezent mizează pe o generație condusă de Luis Diaz de la Liverpool și din rândurile căreia mai fac parte James Rodriguez (în prezent la Sao Paolo) sau Yaser Asprilla, jucător care n-are nicio legătură cu Faustino Asprilla, cel pe care tricolorii din 94 și 98 l-au avut ca adversar.