Toata lumea a vazut ce a facut Rusia vineri seara, a batut Portugalia cu tot cu Cristiano Ronaldo. A venit Capello în vara si a restructurat echipa, a dat afara marile orgolii prezente peste tot, nu numai la noi, si i-a lasat pe cei care îsi vad de treaba si joaca fotbal sa vorbeasca pe teren. Nu l-a luat pe X doar pentru ca era din gasca lui Becali, nu l-a chemat pe Y pentru ca era jucatorul impresariat de Giovanni si nici nu l-a oprit pe Z pentru ca era dintre jucatorii lui Porumboiu cu care se certase.

Unii suporteri îl critica pe Piturca, iar unii îl lauda. Oricum ar fi, probabil el este cea mai buna optiune în conditiile date în Români asa cum e ea. Noi nu putem lua un Capello, într-o tara în care ni se pare ca Gigi Becali e foarte tare si în care tot ce se face la nivel înalt este bazat pe nepotism aproape în totalitate, ceea ce face ca adevaratele valori sa nu intre mai deloc, fie si la nivel de angajat, de executiv.

Rusii, cu adevarat bogati în clasa politica, îsi permit sa faca lucruri si chiar vor sa le faca, indiferent de cost si indiferent daca selectionerul este sau nu de din gasca lor. A facut ceva vâlva în presa noastra recent stirea despre un mare depozit de diamante din Siberia peste care a cazut în anii '70 un meteorit, transformând pietrele într-unele de calitate si mai mare. Cum se poate numi asta daca nu noroc?

Povestea Eugen Simion, dupa ce participase la o conferinta în Franta, despre o tema interesanta pornita întâmplator ca discutie între cei prezenti. Cineva propusese jocul de a defini fiecare natiune importanta printr-un singur cuvânt. Francezul a spus ca „limba” este cuvântul definitoriu, americanul a spus „Constitutia”. Pe români nu i-a întrebat nimeni, dar Eugen Simion s-a gândit si el la cuvântul care ne-ar defini pe noi si a spus ca acesta ar fi urmatorul: „ghinionul”. Desi pare ceva banal la prima vedere, daca stai sa te gândesti acest unic cuvânt ni s-ar potrivi si are mari implicatii la toate nivelurile, iar el poate fi ales cu mare întelepciune.

Ma gândesc la prima vedere la ghinionul unei clase politice asa cum e de zeci de ani, ghinionul ca am spart seminte mii de ani în timp ce civilizatia se zbatea între Tigru si Eufrat sau chiar ghinionul folosit ca haz de necaz atunci când nu iese ceva.

La fotbal, vineri, era sa luam gol în ultimul minut si nu era sa fie din cauza unei mari greseli sau pentru ca nu stim sa ducem ceva la bun sfârsit, ci pur si simplu din „ghinion”. Se pot da si alte exemple în fotbalul nostru de ghinion la nivelul echipei nationale, se stiu foarte bine.

De aia nu avem bani de un Capello, totul porneste de la ghinion, acolo este vârful daca ar fi sa facem o piramida a ramificatiilor. Trebuie sa ne multumim cu ce avem, fie si cu Piturca, un antrenor care poate baga frica în jucatori si care ne-a mai calificat o data la un turneu final. Se poate sa fie o impresie, dar echipa nationala la aceasta ora cu un lot mediocru arata mai bine fata de generatia de platina a lui Mutu si Chivu care nu a aratat niciodata mai mult decât carton presat la rece.

Personal la nivel de fotbal as prefera sa vad spectacol în alte parti, iar la noi doar jocuri anoste din care sa luam trei puncte si calificari. Cred ca Piturca stie sa faca asta, poate fi suficient de anost, suficient de fricos, suficient de smecher, suficient de priceput, chiar si suficient de norocos astfel încât sa îti dea siguranta la final, chiar daca nu ai stat sa vezi toata repriza a doua, de a privi scorul prin minutul 90 fiind sigur si observând cu normalitate un 1-0 pentru noi.

Oricum, întrebarea pe care cred ca multa lume o ridica este: începem sa avem din nou un rezultate la echipa nationala? Vom mai vedea în aceasta campania de calificare, poate una fara ghinion.