Ibericii au dominat turneul final de la un capat la celalalt, castigand fiecare partida, cu exceptia sfertului de finala sustinut in compania campioanei mondiale, Italia, calificarea fiind obtinuta in urma executarii loviturilor de la 11 metri.

De aceasta data Spania, care era cotata la casele de pariuri ca principala favorita la castigarea competitiei, a reusit sa se impuna. De fiecare data Spania era cotata printre favoritele intrecerii, insa claca in momentele importante.

Selectionerul Spaniei, Luis Aragones, si-a pus intreaga presa in cap prin neconvocarea pentru turneul final a capitanului Raul, in locul sau fiind preferat Dani Guiza de la Real Mallorca, echipa ce avea sa-l transfere dupa CE din Austria si Elvetia la Fenerbahce in schimbul sumei de 14 milioane de euro.

Meciul de deschidere a avut loc la data de 7 iunie pe stadionul St. Jakob Park din Basel, acolo unde una dintre co-organizatoarele turneului final, Elvetia, pierdea, scor 0-1 in fata Cehiei.

Spania avea sa debuteze in grupa D a Campionatului European cu o victorie categorica in fata Rusiei, scor 4-1, vedeta meciului fiind atacantul Valenciei, David Villa, care a inscris de trei ori. Villa a devenit doar cel de-al saptelea jucator care a reusit sa inscrie de trei ori la un turneu final al Campionatului European dupa Patrick Kluivert, Sergio Conceicao, Marco van Basten, Michel Platini (de doua ori), Klaus Allofs si Dieter Muller. Celalalt gol al Spaniei a fost reusit de Cesc Fabregas.

In cea de-a doua etapa, spaniolii au dispus de suedezi cu scorul de 2-1, prin golurile marcate de Fernando Torres si David Villa. Astfel, dupa doar doua etape, Spania era calificata in sferturile CE de pe prima pozitie.

In ultimul meci din faza grupelor, Spania intalnea campioana europeana en-titre, Grecia, care insa nu reusise sa se ridice la nivelul turneului final din Portugalia, unde datorita unui joc defensiv foarte bine pus la punct, reusise una dintre cele mai mari surprize ale Campionatului European. Bazandu-se pe acelasi joc de distrugere al atacurilor adversarilor si pe aproape acelasi lot ca in 2004, Grecia era doar o umbra a campioanei europene. Spania s-a impus si in aceasta partida, 2-1, prin golurile reusite de Dani Guiza si Ruben de la Red.

Pentru un loc in semifinale, Spania avea sa se bata cu Italia, campioana mondiala, cea care reusise sa se califice in faza sferturilor de finala in dauna Romaniei. Meciul, disputat la Viena, a fost unul lipsi de ocazii importante, astfel incat s-a ajuns la executarea loviturilor de la 11 metri. Spania s-a impus cu scorul de 4-2, pentru iberici marcand David Villa, Santi Cazorla, Marcos Senna si Cesc Fabregas, singurul care a ratat fiind Dani Guiza, iar pentru Italia au transformat Fabio Grosso si Mauro Camoranesi, in timp ce Daniele de Rossi si Antonio di Natale au ratat.

In semifinale, Spania reintalnea Rusia, de care dispusese in faza grupelor cu scorul de 4-1. Si de aceasta data castig de cauza au avut ibericii care i-au batut cu scor de neprezentare pe rusi, scor 3-0. Pentru Spania au inscris Xavi, Guiza si Silva. In cealalta semifinala, Germania trecea, dupa un meci dramatic, de nationala Turciei, scor 3-2.

Finala de la Viena, de pe stadionul Ernst Happel, avea sa aduca in fata Spaniei reprezentativa Germaniei. "Meciul" suporterilor a fost castigat detasat de nemti, care au luat cu asalt capitala Austriei, pe strazile Vienei fiind de cinci ori mai multe tricouri albe, culoarea traditionala a echipamentului Germaniei, decat cele rosii ale spaniolilor. In tribunele arenei de 52.000 de locuri s-au aflat peste 40.000 de nemti si doar vreo 7.000 de spanioli. Meciul a fost decis de "The Kid" Torres, cel care a reusit, in minutul 33, unicul gol al finalei.

Campionatul European din Austria si Elvetia a aratat cum poate fi organizat un turneu final in conditii exceptionale, singurul minus fiind in dreptul stadioanelor, care au fost prea mici pentru numarul urias de fani care dorea sa asiste la partide.

Tot la aceasta editie, nationala Turciei a aratat o putere formidabila de revenire in ciuda numarului mare de jucatori care s-a accidentat in timpul turneului final. Turcia a reusit sa revina aproape de fiecare data cand a fost condusa. Asa s-a intamplat in partidele cu Elvetia, Cehia si Croatia, majoritatea golurilor fiind reusite dupa minutul 85.

Cel mai dramatic meci al turneului a fost de departe meciul dintre Turcia si Cehia. Aceasta partida putea sa inregistreze o premiera, din cauza rezultatelor din grupa A. Astfel, in cazul in care partida se termina la egalitate, una dintre cele doua nationale ar fi urmat sa se califice in sferturile de finala in urma loviturilor de la 11 metri. Partida a inceput bine pentru cehi, Koller deschizand scorul in minutul 33. In minutul 62, Plasil avea sa duca scorul la 2-0. Dupa niciun minut portarul Turciei, Demirel a fost eliminat pentru un gest nesportiv, iar de aici a inceput nebunia. In minutul 75, Arda Turan reducea din diferenta reaprinzand speranta in tabara turcilor. In minutul 87, Nihat restabilea egalitatea, iar dupa numai doua minute acelasi Nihat stabilea scorul final, 3-2, iar Turcia urma sa intalneasca Croatia pentru un loc in semifinale.

In sfertul de finala contra Croatiei, dupa ce au primit gol in minutul 119 al intalnirii, Senturk reusea sa inscrie in minutul 120+2, trimitand meciul la loviturile de departajare. La semifinala contra Germaniei, antrenorul turcilor, "imparatul" Fatih Terim, nu a avut la dispozitie decat trei jucatori de camp valizi. La acest meci, roata avea sa se intoarca, Turcia pierzand printr-un gol primit in minutul 90.

Dupa ce Croatia a deschis scorul in minutul 119, suporterii turci si croati, care urmareau partida din doua pub-uri apropiate din centrul Vienei, s-au luat la bataie, in urma altercatiei doi croati fiind ucisi cu focuri de arma.

In afara acestui incident s-au mai consemnat unele batai intre suporterii italieni si cei turci, precum si intre cei polonezi si cei germani. In rest, zonele special amenajate pentru fani au fost umplute pana la refuz de suporteri veniti din toate colturile Europei doar pentru a simti atmosfera specifica unui Campionat European.

Urmatoarea editie a Europenelor este programata sa aiba loc peste trei ani si jumatate in Ucraina si Polonia, care se confrunta totusi cu mari probleme de organizare.