Jocuri olimpice
 Actualizat: Duminica, 7 Noiembrie 2010, 11:41:50

Dezvaluirile cutremuratoare ale Claudiei Pechstein: Cum a incercat sa se sinucida

<<Acuzatiile mi-au zguduit viata din temelii. Simteam ca am cazut intr-o adanca si intunecata gaura. Iar nimeni nu era acolo sa ma prinda. In timp ce managerul si avocatul meu se intalneau, stateam acasa si ma pictam alaturi de sotul meu in viitor. Singura culoare pe care o foloseam era negru! Ok, eram f*****. Sponsorii plecau, locul de munca la fel. Totul ma parasea! Toata munca din ultimii ani se dizolva. Toata viata pe care o dedicasem sportului... Castigasem tot ce era de castigat, dar ma simteam fara putere. Vedeam toate sperantele mele naruite. Sponsorii nu doar ca ne abandonau, dar doreau si banii inapoi. Imi imaginam un scenariu mizerabil. Dintr-o data, Marcus si eu ramaneam fara nimic. Marcus nu avea un loc de munca, iar eu urma sa mi-l pierd pe-al meu. [...]

Cautam un plan concret. Suicidul este un remediu. Suicidiul este remediul tututor problemelor. Niciodata nu mi-as fi imaginat ca ma voi gandi la asa ceva. Dar niciodata nu ma gandeam ca voi fi acuzata de dopaj. Urmatoarele ore si zile au fost in deziluzie. Acest gand nu ma mai parasea. Am discutat cu Marcus, cautam solutii. Asfixierea parea prea dureroasa. Cea mai buna solutie parea supradoza cu pastile. Un somn calm din care sa nu te mai trezesti niciodata.

Dupa parerea mea, cea mai sigura si rapida solutie pentru a parasi lumea era o saritura. O saritura in adanc, cu un impact dur. Totul era stabilit, aceasta era cea mai buna cale. Acum totul se sfarsea. Pe autostrada A71, nu departe de casa unde mama lui Marcus locuia, era un pod urias. Cateva persoane l-au testat deja si nimeni nu a supravietuit.  Am trimis un sms catre managerul meu, Ralf, pe care il anuntam ce aveam de gand sa fac. Poate era un semn al fricii, un semn ca nu doream ca asta sa se intample.

M-am urcat in masina cu Marcus si am condus putin. La un moment dat m-am intrebat ce ma fac daca Marcus opreste si spune 'Haide, sa sarim. Aici si acum' Sunt oare gata pentru asta? Este totul sfarsit? Pentru totdeauna? Fara sa ne luam ramas bun?

13 secunde mai tarziu, telefonul meu a sunat. Era managerul meu. "Despre ce e vorba? Ce e tampenia asta?". I-am spus, fara emotii, ca nu mai este de actualitate.>>