Veste proaste la echipa nationala inaintea meciului cu Bosnia. Capitanul Cristi Chivu a anuntat astazi ca nu va mai onora niciodata convocarile la echipa nationala. Chivu este al doilea tricolor care ia aceasta decizie, dupa Mirel Radoi. El a lasat, precum un sinucigas, si o scrisoare de retragere, pe care o puteti citi mai jos. El nu ofera nici un motiv pentru acest gest si incheie cu un indemn care suna demagogic din gura de tradator de tara (tradator de tara pentru ca nu a jucat in Bosnia, pentru ca la cateva zile sa zburde in Italia).
Il vrei la Steaua? Sondaj si forum: Este corecta retragerea lui Chivu?
Nascut la 26 octombrie 1980, la Resita, Cristi a aparat prima oara culorile reprezentativei cu aproape 12 ani în urma, la 18 august 1999, cu ocazia jocului amical Cipru - România 2-2.
Ultimul meci al lui Chivu la nationala ramane amicalul cu Italia de la Klagenfurg, disputat pe 17 noiembrie 2010, in care s-a si accidentat. Pentru partida cu Bosnia s-a dat din nou accidentat, desi la cateva zile dupa aceea a jucat bine mersi in campionatul Italiei.
De atunci, Chivu a strâns 75 de jocuri ca tricolor, înscriind trei goluri, cariera sa la echipa nationala incluzând si participarea la doua turnee finale ale Campionatului European, în 2000 si 2008.
"Federatia Româna de Fotbal, staff-ul tehnic al reprezentativei si, suntem convinsi, toti suporterii nationalei îi multumesc lui Cristi pentru tot ceea ce a facut în calitate de component al echipei reprezentative si de capitan al acesteia, dorindu-i sanatate si succes atât ca jucator, cât si în perioada ce va veni dupa abandonarea carierei de fotbalist", se arata pe site-ul FRF.
Chivu si-a anuntat retragerea printr-o scrisoare publicata pe site-ul Federatiei, in care isi manifesta regretul ca a fost nevoit sa ia o asemenea decizie.
Onlinesport.ro reda integral scrisoarea de retragere a lui Chivu, trimisa FRF:
In viata mea a sosit un moment destul de greu la care m-am gandit mereu cu teama, dar pe care nu-l mai pot amana. Cariera de jucator sub steagul Romaniei a luat sfarsit. Varsta, accidentarile, interventiile chirurgicale la care am fost supus in ultimii ani ma impiedica sa ma lupt pe mai multe fronturi. Odata cu aceasta decizie se incheie una dintre cele mai importante etape din viata mea si acum, cand privesc inapoi, simt mandrie, onoare si recunostinta.
Am fost, sunt si voi fi cat voi trai unul dintre cei mai infocati suporteri ai echipei nationale a Romaniei, al carei capitan am avut onoarea sa fiu. 12 ani am fost parte din familia nationalei Romaniei, am avut privilegiul sa inscriu goluri sub steagul Romaniei, sa joc fotbal cu imnul nostru rasunandu-mi in minte si sa alerg pana la ultima farama de energie pentru mandria romnilor mei. Am facut-o din toata fiinta, ca sportiv si ca roman.
Mi-e greu sa ma opresc din acest drum, insa stiu ca nu voi inceta niciodata sa fiu roman, sa sustin sportivii si fotbalistii romani si sa fiu cel mai mare fan al echipei nationale. Inima mea bate pentru tara si pentru familia mea si asta nu se va schimba niciodata, indiferent de varsta sau de starea de sanatate.
As vrea sa le multumesc din suflet tuturor celor care m-au sprijinit in cariera de jucator al echipei nationale, antrenorilor, colegilor, echipei, Federatiei, suporterilor, familiei, sotiei mele si celor doua fetite ale noastre, pentru acesti 12 ani care mi-au schimbat viata.
Hai Romania! Sa fim mandri ca suntem romani!
