Decembrie 2004. Mircea Sandu si-a calcat pe orgoliu si i-a cerut scuze lui Victor Piturca, dupa ce in urma cu cinci ani il daduse afara pentru a face jocurile fratilor Becali.

Nationala se afla intr-un moment critic. Nu mai bateam nici Armenia cu Iordanescu pe banca, iar Piturca si-a dat in cele din urma acordul sa revina in fruntea nationalei, cu conditia ca nu va mai fi tras la raspundere de Comitetul Executiv.

Pe fondul unor rezultate entuziasmante, printre care cel mai important este succesul in fata Cehiei de la Constanta, tricolorii au sperat pana in ultima clipa intr-o minute, calificarea la Campionatul Mondial din 2006.

Acest lucru nu s-a intamplat, deoarece Finlanda a cedat meciul de pe teren propriu cu Cehia si a trebuit sa vedem turneul final din Germania din fata televizorului.

Piturca nu a dezarmat si a continuat planul de reconstructie al nationalei, avand ca obiectiv calificarea la Campionatul European din 2008. Am cazut intr-o grupa destul de dificila, cu Olanda si Bulgaria principali adversari.

La nationala era insa o stare de spirit buna si, desi am inceput cu o remiza in fata Bulgariei intr-un meci in care puteam sa il castigam fara probleme, tricolorii si-au revenit rapid si au defilat.

Intr-o campanie in care am aratat o constanta de invidiat, meciurile de referinta au fost cele cu Olanda. La Rotterdam, la doar cateva zile de la decesul tatalui selectionerului, tricolorii au facut o partida tactica de exceptie, obtinand un punct meritat dupa remiza 0-0.

Cealalta partida de referinta este returul cu Olanda, de la Constanta. Pe un frig teribil, tricolorii s-au impus cu 1-0 dupa un gol din ofsaid al lui Dorin Goian si au netezit drumul spre calificare.

In cele din urma am terminat grupa pe primul loc, in fata Olandei, si am ajuns la EuRO 2008 in grupa mortii. Adversari ne-au fost Franta, Italia si Olanda, deci sansele de calificare erau minime.

Tricolorii au inceput crispati impotriva Frantei, intr-un meci terminat la egalitate, 0-0. O partida care ne-a lasat un gust de amaraciune, deoarece toata lumea a simtit ca Franta era o echipa de batut.

Criticati pentru ca au jucat prea defensiv in fata Frantei, tricolorii si-au aratat fata ofensiva meciul urmator, impotriva Italiei. O remiza disputata, cu ocazii la ambele porti. Mutu a ratat un penalty decisiv, pe final, astfel ca meciul s-a terminat 1-1.

Urma meciul cu Olanda, iara caculele erau simple. Daca bateam, ne calificam in sferturi. Miza si-a spus cuvantul, iar tricolorii au facut o partida slaba, fiind eliminati dupa infrangerea cu 0-2.

A urmat o serie de critici, inclusiv din partea lui Mircea Sandu. Piti a fost extrem de deranjat si a fost hotarat sa isi dea demisia, dar Ionut Lupescu l-a convins, cu un salariu de 600 de mii de euro, sa prelungeasca intelegerea.

Ceea ce a urmat, e de domeniul unor filme horror. Una dintre cele mai slabe campanii din istoria tricolorilor a inceput cu dezastrul de la Cluj, unde tricolorii au fost invinsi cu 0-3 de Lituania.

Au existat ceva semne de revenire la meciul cu Franta, unde am condus cu 2-0 si am terminat la egalitate, insa a fost doar un foc de paie. Ne-am chinuit cu Feroe, Serbia ne-a batut la Constanta, iar in Austria, la Klagenfurt, am avut o atitudine nedemna.

Partida din Austria a fost ultima pentru Piti la nationala. Dupa cateva saptamani de negocieri, Piti a fost convins sa accepte rezilierea contractului. La un an si doua luni distanta, Piti incepe din nou aventura in fotbal, tot in Austria, de aceasta data pe banca Stelei.

Onlinesport