FCSB

Adrian Ilie si lasitatea mascata

Demisia lui Adrian Ilie din functia de manager sportiv la Steaua a provocat un soc. Un soc atat pentru oficialii clubului cat si pentru suporteri si alti oameni de fotbal.
Nimeni nu se astepta la un asemenea gest intr-un moment in care Steaua nu sta chiar pe roze. Scandalurile din interiorul clubului, chiar daca nu au iesit la suprafata, se simteau. La fel si problemele exterioare, cazul “Valiza”, incertitudinile cu privire la parcursul Stelei in preliminariile Champions League, toate acestea au avut un impact major asupra situatiei din cadrul clubului militar.

Ilie si-a explicat demisia prin impotenta, simtea ca nu poate face mai mult pentru Steaua. Interesanta justificare, tinand cont ca nici n-a facut foarte multe la clubul unde a activat un an de zile.

Instalat in functia de manager al Stelei, in locul lui Mihai Stoica, Ilie a incercat din rasputeri sa umple golul lasat de MM. Pentru ca trebuie sa recunoastem: cu bune si cu rele, MM Stoica a reprezentat un stalp de sustinere la Steaua.

Exceptand momentul cand a lovit un suporter in tribunele stadionului, MM Stoica a fost omul care iesea mereu in fata cand Steaua era sub asediu. A aparat culorile clubului, jucatorii, oficialii sau suporterii stelisti in orice circumstante, cu toate argumentele posibile si imposibile.

Iar aceasta activitate n-a putut fi niciodata indeplinita de Adrian Ilie. Fostul impresar n-a iesit niciodata in apararea Stelei. N-a luat niciodata cuvantul in scandalurile in care a fost implicata formatia ros-albastra. Si, in acest an, Steaua chiar a avut probleme. Tensiunile si scandalurile s-au tinut lant in Ghencea, insa Ilie a stat pitit in spatele lui Becali si Argaseala care s-au trezit in postura de manager, in postura celui care trebuie sa apere clubul de atacurile mai mult sau mai putin intemeiate.

Nu cred ca “inactivitatea” lui Ilie a avut la baza anumite ordine ale superiorilor sai. Becali sau Argaseala ar fi preferat oricand ca Ilie sa fie vocea care sa dea explicatii, care sa aduca argumente, care sa se sacrifice pentru club. Insa el a preferat sa taca, sau, mai bine zis, n-a avut curajul sa vorbeasca. O lasitate specifica unui jucator de fotbal cu o cariera frumoasa, un fotbalist devenit impresar, al carui caracter chiar nu-i permitea sa se manjeasca in tot felul de scandaluri.

Curios este faptul ca Ilie aminteste de lasitate cand spune ca se gandea de mult sa demisioneze, dar ar fi parut un las daca ar fi facut-o in primavara. Pai las a fost tot timpul cat a activat la Steaua. Las a fost si cand n-a reusit sa impuna patronului transferurile pe care dorea sa le faca, las a fost si cand a acceptat vanzarea unor jucatori sub pretul pe care el l-a considerat ca fiind cel corect si las a fost si cand a demisionat inaintea unui sezon greu pentru Steaua.

Realizarile lui Ilie in functia de manager sportiv al Stelei nu sunt prea multe. Cu exceptia lui Dayro Moreno, niciunul dintre fotbalistii adusi de el la Steaua n-a confirmat, sau au avut o evolutie sub asteptari. La fel, vanzarile de jucatori au adus in contul clubului sume mult mai mici decat preturile care se vehiculau in privinta fotbalistilor stelisti.

Oricate speculatii s-ar face, un lucru este clar: Ilie a plecat din cauza lui MM. Si nu doar pentru ca mereu activitatea sa a fost comparata cu cea a fostului manager, ci si pentru ca a stat mereu cu frica in spate ca MM ar putea reveni la Steaua. Ca ar putea avea soarta lui Hagi, izgonit in cel mai jegos mod posibil din Ghencea pentru ca Mihai Stoica sa revina la clubul stelist.

Prezenta managerului de la Unirea Urziceni in tribune la un amical al Stelei, declaratiile acestuia cu privire la Steaua, jucatori si evolutiile echipei au aprins in mintea lui Ilie gelozia si invidia. Si a preferat sa spele putina, sa se stearga pe maini si sa-si dea demisia, decat sa ramana si sa infrunte orice obstacole pentru binele Stelei. S-a gandit la binele propriu si a ales calea ascunderii de raspundere, a fugii de consecintele actiunilor sale, lasand in urma sa aproape nimic.

Adevarul este ca la Steaua doar caracterele puternice au loc. Atat in teren cat si in vestiare, pe banca sau in birouri. Cine nu face fata presiunii nici nu are rost sa calce in Ghencea. Aici ori dai totul pentru club, ori stai in banca ta. Iar Ilie a preferat sa se aseze frumos in banca lui, ca un elev pus de educatoare cu mainile la spate in banca de la geam, in loc sa ridice mana, sa se ridice in picioare si sa-si impuna punctele de vedere.

Onlinesport: Irina Maxim



Adrian Ilie si lasitatea mascata