Daniel, cum ai deprins gustul pokerului?
Daniel Negreanu: Eram adolescent în Toronto si jucam biliard împreuna cu prietenii. La un moment dat, m-am decis sa merg pe poker. Am vazut ca se pot câstiga bani si am zis: "Asta este pentru mine!". Ai luat o decizie radicala: ai renuntat devreme la scoala.

Parintii au fost de acord?
Nu au fost de acord la început, dar apoi au devenit mândri de mine. Mi-au sustinut orice proiect. Am renuntat la scoala la vârsta de 16 ani. Câstigam mai mult decât profesorii mei! Atunci am zis ca nu mai are rost sa merg mai departe cu scoala.

Ce sentimente ai încercat dupa ce ai câstigat primul milion de dolari din poker?
Am fost foarte relaxat! Simteam ca am scapat de o povara. Mi-am spus: "În sfârsit! Uite ca ai reusit!". Se poate spune ca esti un om norocos la poker? În plus, faci ce-ti place si câstigi bani multi.

Sa nu crezi ca pokerul înseamna doar noroc. E vorba de stiinta în mare parte si o mica doza de sansa. Trebuie sa cunosti adversarii, sa le studiezi miscarile. Daca joc cu un începator, pot sa pierd. Daca joc împotriva lui mai multa vreme, îl bat.

Se poate trisa la poker?
În niciun caz. La turneele la care particip, nici nu se pune problema de asa ceva. Sunt prea multi ochi atintiti asupra jucatorilor. Este a doua ta vizita în România.

Ce stii despre tara noastra?
E si tara mea. Ma consider român. As vrea sa revin, ca sa am timp sa vizitez mai multe. Vreau sa merg la Brasov. Când eram în Canada, ma uitam la fotbal. Am vazut Mondialul din 1994. Îl stiu pe Hagi. La un turneu de poker m-am întâlnit cu suedezul Tomas Brolin. Nu stiam cine e, dar când am aflat, m-am dus si i-am spus: "M-ai facut sa plâng în 1994, când Suedia a batut România la penalty-uri!". Mi-a zis ca ma pot razbuna pe el la poker!

Ce faci în afara pokerului?
Joc golf. Îmi place sportul asta, ma relaxeaza.

EVZ