Ronnie O’Sullivan continuă să scrie istorie la Crucible, englezul bifând a 34-a participare consecutivă la Campionatul Mondial de snooker prin care își consolidându-și statutul de legendă. Fanii s-au întrebat ce înseamnă pentru Ronnie O’Sullivan un debut în forță la Crucible și cum reușește să impresioneze de fiecare dată în această arenă celebră. Răspunsul nu s-a lăsat prea mult așteptat.
”Racheta” s-a calificat fără emoții în turul al doilea, după un succes clar, 10-2, în fața chinezului He Guoqiang, într-un meci dominat cap-coadă.
Chiar dacă a avut un sezon atipic, cu doar nouă turnee disputate înainte de Sheffield, prestația sa din primul tur sugerează că este pregătit să lupte pentru un nou titlu mondial.
Obiectiv: al 8-lea titlu mondial
De șapte ori campion la Crucible, O’Sullivan țintește un record absolut, dorind să depășească borna stabilită de Stephen Hendry.
Victoria cu He Guoqiang a fost una fără drept de apel, marcată de break-uri consistente și o eficiență ridicată la masă. După ce a închis prima sesiune cu un avantaj confortabil, britanicul a rezolvat rapid disputa în partea a doua, care a durat mai puțin de 40 de minute.
În fața spectatorilor, printre care s-a numărat și fostul fotbalist Paul Scholes, O’Sullivan și-a trecut în cont noi serii de peste 100 de puncte, ajungând la un total impresionant de 217 century-uri la Crucible.
Duel de gală cu Higgins în runda următoare
În turul următor, O’Sullivan îl va întâlni pe vechiul său rival, John Higgins, într-un meci programat pe durata a trei zile. Confruntarea dintre cei doi membri ai celebrei generații „Class of ’92” promite spectacol, fiind deja un capitol important în istoria competiției.
Va fi a șaptea întâlnire dintre cei doi la Crucible, egalând un record de frecvență deținut de dueluri celebre din trecut, precum cele dintre Steve Davis și Terry Griffiths sau Jimmy White și Hendry.
Prima lor confruntare pe această scenă a avut loc în 1996, când ambii aveau doar 20 de ani. Acum, la aproape trei decenii distanță, cei doi se întâlnesc din nou, fiecare ajuns la pragul de 50 de ani.
O’Sullivan privește duelul cu realism, recunoscând că nu se află încă la nivelul maxim: ”Încă mă simt puțin ruginit, nu am jucat regulat împotriva unor jucători de top, așa că e greu de știut care sunt șansele mele”.
Revenirea motivației
Englezul a vorbit deschis despre perioada dificilă prin care a trecut în ultimele luni, explicând de ce a lipsit de la mai multe competiții: ”În debutul lunii martie am simțit că am avut destul, de aceea nu jucam la turnee, simțeam că e o pierdere de timp. Cu ajutorul unor persoane foarte bine pregătite, am încercat să mă reantrenez, cu ei care mă urmăreau și mă filmau. Știu ce vreau, iar dacă pot obține asta, ar trebui să pot trece tacul și să pot trage câteva bile.”
Procesul de revenire nu a fost deloc simplu, după cum a mărturisit: ”La început nu ajungeam nicăieri, la un moment dat exersam șase sau șapte ore pe zi. Apoi m-am odihnit două zile […] M-am întors în sala de repetiții și a funcționat, sincronizarea mea revenea. Dacă asta e bine, atunci restul ar putea veni.”
Despre confruntarea cu Higgins, O’Sullivan a adăugat: ”Am jucat prima dată cu John la Pontin’s când aveam 14 ani și am văzut imediat că era un jucător incredibil. Aș fi surprins dacă am juca din nou la Sheffield atât de târziu în cariere. Sper să-i pot oferi un joc.”
În paralel, în alt meci din competiție, iranianul Hossein Vafaei este aproape de o surpriză, conducând în fața favoritului Si Jiahui, după o revenire solidă în prima sesiune.
