Chiar pe arena Arthur Ashe (sau așa cum o numesc unii comentatori de la Eurosport România - „Arturaș” - slavă Domnului că încă există Eurosport 4K cu comentariu în limba engleză), americanul Tiafoe l-a eliminat pe Andrey Rublev, venit din țara acum rămasă fără nume.

Tiafoe a câștigat 7-6 (6-3) 7-6 (6-) 6-3. Nu a greșit mai nimic din lovituri. A avut procentaj în setul al doilea de 100% la punctele câștigate de pe primul serviciu.

Nici măcar un singur moment în joc Rublev nu a știut ce să facă pentru a-și surclasa advesarul. Dacă Nadal i-a luat un set, rusul nu a reușit nici măcar unul singur, deși a încercat cu disperare. Nici măcar un break.

Tiafoe a reușit singurul break din meci, în setul al treilea, când l-a făcut pe Rublev să plângă. Degeaba rusul a vorbit singur pe teren, serva lui Tiafoe a funcționat de multe ori cu peste 220 km/h, lovitura de dreapta a fost în majoritatea cazurilor fulgerătoare, iar reverul executat din săritură pe al doilea serviciu al lui Rublev mult prea intimidant. Nu a greșit la nici o venire la fileu aproape.

Rublev s-a recunoscut învins, la fel ca Nadal care la finalul meciului din optimile de finală l-a salutat pe Tiafoe cu o îmbrățișare fugară, fără să se oprească din mers, deși americanul venise în terenul spaniolului și se aștepta la mai mult „feedback”.

Sărbătoare câmpenească în tribune, spectatorii veniți să bea, să mănânce, să vorbească, să danseze, să țină copii în brațe pe scări și câte și mai câte, cu țucaluri pe cap, cu haine în toate culorile lumii potrivite pentru toate națiile lumii consacrate sau încrucișate, doar pentru tenis nu, au plecat acasă bucuroși și vor reveni bucuroși să își vadă din noul eroul la treabă, pe Rocky al lor care ar putea deveni primul jucător american de culoare după „Arturaș” care să câștige un turneu de Mare Șlem.

Vadim Cușnarencu