Australian Open

Serena joaca "din grasime". Cele doua seturi perfecte ale lui Djokovic si lacrimile nevazute ale lui Federer

Joi s-au jucat doua partide foarte interesante la Australian Open, semifinalele dintre Serena Williams si Agnieszka Radwanska si cea dintre Roger Federer si Novak Djokovic. 

Serena a aratat un joc excelent. Transpirata dupa putin efort, ceea ce arata ca inca nu se simte bine (ceruse doctorul in meciul de dinante cu Sharapova), Serena Williams a intrat pe avarie si si-a marit toate sansele.

Fara a dori si fara a putea sa alerge asa cum ar fi dorit, programul de avarie al americancei a fost sa termine punctele repede, cu lovituri bune si un plasament excelent. Daca nu a putut fizic, Serena a jucat "din grasime", adica doar din stiinta. 

A luat primul set cu 6-0, iar pe al doilea cu 6-4, aratand un tenis cum nu este nimeni in stare in circuitul WTA: un joc de o anticipatie dusa la extrem. Iar anticipatia aceasta nu o are oricine, ci doar o mare campioana. Serena, alaturi de fizicul ei despre care multi spun ca este lucrat spre extrem, detine fara indoiala capacitatea intelegerii jocului de tenis asa cum nu o are nimeni in circuitul WTA si nici nu a avut-o nimeni vreodata.

A fost cu un pas in fata mereu, stia de dinainte sa loveasca Radwanska atunci cand era momentul sa vina la fileu, raspundea cu lovituri in colt atunci cand primea lovituri in colt. Punctele se incheiau destul de repede, iar Radwanska era, ca la sah, incoltita, mereu cu un pas in spate. Desi odihnita, Radwanska nu putea sa iasa in fata adversarei sleite, dar care ii intorcea mingi parca puse cu mana in cele mai incomode locuri posibile. 

La baieti, Djokovic l-a facut sa planga pe Federer in primele doua seturi catigate cu 6-1. Iar lacrimile nu au fost pe dinafara, ci pe interior. Djokovic a jucat fara greseala, lovituri de ciocan incomode si executii tehnice, e drept mai rare. La fel ca Serena , Djokovic a facut cumva astfel incat toate ideile, stratagemele si tehnica lui Federer sa para expirate, de amator.

Federer nu a ajuns deseori la mingi. Nu mai putea, nu mai avea sens sa fuga. Servele lui Djokovic cadeau ca niste rachete, iar daca reusea sa le returneze urmau apoi alte rachete din retururi, iar Federer se facea de ras cu lovituri in fileu sau afara.

Primele doua seturi pe care le-a pierdut cu 6-1 in fata lui Djokovic pot fi catalogate drept cea mai mare umilinta suferita de elvetian in cariera si unul dintre cele mai bune facute de Djokovic in fata fostului mare campion.

Este posibil ca si varsta si-si fi spus cuvantul. La 34 de ani, Federer nu s-a putut opune jocului atat de bun al unui adversar de 28, caruia i-a iesit tot. Chiar si asa, elvetianul a aratat ca un amator aflat in primul tur al unui Mare Slem, fara sa stie ce e cu el pe acolo. Rar s-a putut vedea un Federer atat de debusolat si atat de suparat pe viata. 

Tragand linie, daca Djokovic a castigat cu Federer cu fizicul, forta loviturilor si, uneori, cu executiile tehnice, Serena Williams a reusit sa se califice in finala preponderent folosind stiinta jocului de tenis.

Doi mari campioni cu stiluri diferite, dar cel putin la fel de frumoase. 



Serena joaca "din grasime". Cele doua seturi perfecte ale lui Djokovic si lacrimile nevazute ale lui Federer