Un filmulet foarte interesant facut de ziarul Capital pentru a promova produsele Cristim arata procesul de productie a salamului. Imaginile arata un proces de fabricatie aproape impecabil, asa cum era de asteptat. Cu toate acestea, se vede si de ce salamul nu trebuie consumat decat ocazional, vorba lui Pavel Stratan de patru ori pe an: la Craciun, de Hram, la Paste si in fiecare zi.
Imaginile sunt mai jos, si arata la 1 minut si 57 de secunde procedeul, citam, de "amestecare a materiei prime cu adjuvanti si aditivi tehnologici corespunzatori, conform retetei de fabricatie". Dupa cum se vede, nu se intra in detalii despre ce contine punguta neagra.
Ce inseamna lucrurile scrise intre ghilimele, mai sus? Ce se afla in punguta neagra pe care o mancam din salam? In material nu se intra in detalii, dar nici nu se "sare" peste acest amanunt, ceea ce este destul de corect.
Totusi, se vede la ochi cum carnea de la maroniu-rosu se face de rosu mai aprins, adica se adauga niste coloranti sau substante care potenteaza culoarea artificial. Si, tot aici, in acel praf aruncat din punga neagra sunt inclusi si conservantii (nitrit de sodiu si/sau nitrat de potasiu), substante toxice pentru organism, precum si altele cum ar fi monoglutamatul. Dintre toate, cele mai de evitat sunt nitritul de sodiu si nitratul de potasiu, substante care amandoua sau separat nu lipsesc in nici un salam de pe piata, fie din Romania sau strainatate. Daca nu e asa, scrieti care sunt alea, ca le halesc.
Despre nitritul de sodiu si nitratul de potasiu puteti da pe google si sa vedeti ce este cu ele. Aceste substante se mai afla si in cornurile cu ciocolata Seven Days, de exemplu, pentru care se face reclama la posturile tv de asa zise "desene animate pentru copii".
Din pacate, in ciuda faptului ca este gustos si facut de companiile mari dintr-o carne de calitate si in conditii foarte buna de igiena, salamul trebuie cumparat cat mai rar, de cateva ori pe an. Nu am gasit, din pacate, salam pe piata care sa nu aiba nitrit de sodiu sau nitrat de potasiu in compozitie. Nici macar la cel "de Sibiu".
Asa ca, vorba arabilor, Salam S-adat. Dar nu am luat.
Astept momentul in care companiile de salamuri vor intelege si hotari sa scoata pe piata produse si la preturi triple, dar fara conservatnti ca sa iau si eu o data pe luna cate un salam in loc de cateva sute de grame pe an. Intre timp, companiile de mezeluri din Romania se uita ca le scad vanzarile si, la fel ca acelea de bauturi racoritoare carbogazoase, nu inteleg de ce. In acelasi timp, publica materiale promotionale precum cele de mai jos, care in nici un caz nu ii pot convinge pe cei care nu cumpara. Cei care stiu exact de ce nu cumpara.
