"Era sase dimineata, am crezut ca am ratat semifinala la 100 metri garduri", povesteste ea.

Esther Roth-Shachamorov nu aflase ca doi sportivi israelieni au fost ucisi de un comando palestinian si ca alti noua - inclusiv antrenorul ei Amitzur Shapira - au fost luati ostatici.

 A deschis usa, surprinsa sa vada o însotitoare a delegatiei israeliene si pe vecina ei de camera, o înotatoare.

"Ele au batut puternic în usa sa ma atentioneze ca în cladirea barbatilor au intrat teroristi. Nu întelegeam ce vor sa spuna cu acest cuvânt: «teroristi». Doar eram la Jocurile Olimpice", povesteste sportiva.

La 5 septembrie 1972, activisti ai gruparii "Septembrie negru"  s-au infiltrat în cladirea ocupata de delegatia masculina israeliana la Munchen. Era vremea în care Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) recurgea la actiuni spectaculoase (atentate, deturnari de avioane) pentru a impune cauza palestiniana pe scena internationala.

Comandoul a ucis un sportiv si un antrenor si a luat ostatici alti noua sportivi, cerând în schimba eliberarea a 232 de palestinieni.

Esther Roth-Shachamorov avea atunci 20 de ani si era ultima speranta a Israelului pentru o medalie la Jocurile Olimpice, aflate la final. Ea ratase calificarea în finala la 100 metri si toate sperantele erau îndreptate spre proba de 100 metri garduri.

  "Eram în top. Niciun israelian nu reusise sa mearga atât de departe si eram pe cale sa fac o mare surpriza. Eram ca un cal naravas", povesteste Esther, în prezent profesoara de educatie fizica la Ramat HaSharon .

  "Toata lumea era încântata de Jocuri. Reuniunile Guvernului fusesera întrerupte pentru ca ministrii sa poata urmari competitia", mai spune Esther.

Dupa luarea de ostatici, Esther si ceilalti membri ai delegatiei israeliene au fost regrupati într-o cladire unde, sub protectia politiei, au urmarit evenimentele dramatice la televizor.

"I-am vazut pe germani negociind cu teroristii care amenintau ca vor ucide un sportiv la doua ore si ca vor arunca de la balcon corpul acestuia, în cazul în care prizonierii palestinieni nu sunt eliberati. Era epuizant si terifiant", marturiseste Esther.

Luarea de ostatici a continuat la aeroportul unei baze militare germane unde comandoul a fost transferat. Palestinienii voiau sa decoleze la Cairo pentru a continua negocierile.

În acel moment, medicul delegatiei israeliene i-a confirmat lui Esther ca proba de 100 metri garduri era prevazuta pentru a doua zi.

"Eram complet distrusa. Un antrenor este totul pentru un sportiv", spune ea referitor la antrenorul ei de sase ani, care era ostatic. "Cum as fi putut sa alerg?"

Medicul a promis sa-i dea medicamente pentru a dormi. "Reprezentam idealul israelian privind refuzul de a ceda în fata terorismuluui", povesteste Esther, care a luat somniferele prescrise.

A doua zi, ea a aflat ca cei noua ostatici au fost ucisi în operatiunea de salvare ratata de fortele germane si ca delegatia israeliana a parasit JO. Un politist vest-german si cinci din cei opt teroristi au murit în timpul interventiei.

"În loc sa alerg, ne-am strâns în stadion pentru o ceremonie funerara si eram toti acolo, plângând", mai spune Esther.

Germania comemoreaza, miercuri, 40 de ani de la atentatul de la Munchen. O ceremonie în semn de omagiu pentru victime va avea loc la ora 14.00 GMT, la locul epilogului tragic al luarii de ostatici, fosta baza militara de Fürstenfeldbruck, la 25 km veste de metropola bavareza.

Pe lânga prezenta a 500 de reprezentanti ai lumii politice si sportive, între care ministrul german de Interne, Hans-Peter Friedrich, consulatul Israelului de la Munchen a anuntat venirea a sapte supravietuitori ai dramei si zeci de rude ale victimelor. Sunt asteptati primarul orasului JO din 1972, crainicul stadionului si fosti sportivi medaliati.

Regiunea Bavaria a prevazut arborarea în berna a drapelelor de pe cladirile publice, în timp ce fotografii ale celor 11 victime vor fi expuse pentru prima oara în fostul tur de control al aerodromului. Comemorarile se vor încheia cu o slujba ecumenica în prezenta unui rabin.