SUA a scos la sarituri un avans de 1,76 puncte fata de Rusia. Simona amanar, romanca medaliata olimpica si mondiala, a creat saltul care ii poarta numele, saltul care a facut diferenta dintre SUA si restul, impunand o dominare categorica.

Este vorba de un salt cu o pirueta, patentat de rusoaica Natalia Yurchenko in anii '80, urmat de un sprijin si impuls din maini din care gimnastca realizeaza un salt mortal cu doua rotiri si jumatate.

Amanar l-a facut pentru prima oara in anul 2000, la Olimpiada, insa asa cum se vede in imaginile de mai jos, a ratat aterizarea ocupand doar locul 6.

Dificultatea executiei este la final, pentru ca obliga sportivul sa aterizeze cu spatele la aparat, un lucru dificial de realizat din cauza inertiei care te impinge mai departe in fata. Exista risc de accidentare la ligamente si genunchi. In plus, este greu de aterizat in timp ce rotatia inca are loc, procedeul trebuie inchis pana in ultimul moment la atingerea solului.

Putine gimnaste pot face asa ceva. In calificari la echipe doar sase gimnaste au efectuat saltul Amanar. Patru dintre ele au fost din SUA, iar cele patru au luat notele cele mai mari. In finala, l-au repetat trei americance, iar acolo s-a facut difefenta fata de Rusia.

Una dintre ele a fost McKayla Maroney, campioana mondiala la sarituri acum un an. Maroney a efectuat marti un Amanar, iar multi specialisti au spus ca executia sa a fost cea mai buna din istoria gimnasticii la acest aparat. Cine a spus ca nu a fost, sa se mai uite o data.

Maroney a predat o lectie la sarituri in fractiunea de secunda in care a zburat. Corpul ei a ramas indoit atat cat trebuie, picioarele nu le-a separat nici un moment, un amanunt care este de fapt esenta acestui salt. A atins salteaua orientata perfect in fata si nu s-a desprins nici un fir de par - o alta cerinta pentru a atinge perfectiunea.

Nota a fost stratosferica. La dificultatea de 6.500 a saltului s-au mai adaugat 9.733, cu un total de 16.233, cea mai mare nota de la aceasta editie a Jocurilor Olimpice.