Initial trebuia sa aiba loc in 1944 in Anglia, asa ca Londra a organizat prima editie a olimpiadei de dupa razboi in 1948.

Posterul olimpic avea in prim plan un aruncator de disc cu Big Ben-ul pe fundal.

Un numar record de 59 de tari au participat, dar Japonia si Germania nu au fost invitate, la fel ca si sportivii din Uniune Sovietica pentru ca URSS nu era afiliata la COI.

Din cauza costurilor mari pentru construirea unei localitati/oras olimpice, concurentii au fost cazati in baraci militare si in universitati din jurul capitalei.

Din cauza rationalizarii, multe echipe au trebuit sa-si aduca mancare cu ei.

Cursele atletice au avut loc pe stadionul Wembley, si starul de necontestat at olimpiadei a fost atleta olandeza Fanny Blankers-Koen.

Botezata "gospodina zburatoare", mama a doi copii, ea a castigat 4 medalii de aur la cursele de 100m, 200m, 80m garduri si stafeta.

Dar regulamentul interzicea femeilor sa participe la mai mult de 3 probe individuale, asa ca Fanny Blankers-Koen nu a putut concura la saritura in inaltime si in lingime, discipline unde detinea recordurile mondiale.

Intre timp, gimnasta Veikko Huhtanen a triumfat pentru Finlanda, castigand 3 medalii de aur, unul de argint si unul de bronz.

SUA au dominat din nou topul, alaturi de rivalii din Suedia si Franta.