.png)
.png)
.png)
Procesul dintre Armata si Steaua din 2014 nu trebuie sa treaca si sa ramana asa cum a picat. Trebuie vazut si cum este, ce implicatii are. Avand influenta, MApN si-a luat echipa de fotbal inapoi, dupa ce in 1998 o cedase pe maini private cu scopul de a o mentine in viata. Acum si-a recuperat-o printr-o decizie dubioasa, statul anuland milioane de euro cheltuite de terti pentru fosta lor echipa data in 1997 ca sa nu ramana la "fier vechi". Daca aproape toata Romania a ajuns pe butuci dupa 1989, condusa fara cap, fara coada si doar cu gandul la jaf, Steaua a mers pe mana privatilor mai departe, pentru ca acum sa fie nationalizata.
Cedarea Stelei in 1998 catre Viorel Paunescu a fost o trecere de la stat la privat asa cum se faceau toate dupa Revolutie. Statul nu putea sustine fabrici, uzine, instalatii, oameni iar acestea erau trecute la privati. Astfel, directori sau oameni cu influenta sau relatii aflati la timpul si locul potrivit au pus mana pe afaceri mai mult sau mai putin profitabile. Unii le-au dus mai departe, altii nu. Unii au tranformat uzine in terenuri imobiliare. Si asa mai departe.
In unele cazuri, cedarea afacerilor statului catre privati a facut ca unele sa evite taierea la fier vechi. Au fost oameni care le-au pus pe picioare, au investit, au produs, au vandut, au tinut si facut locuri de munca. Avand acel imbold important de a pune, totusi, mana pe ele.
Preluarea Stelei, in esenta, nu este diferita fata de acele privatizari facute dupa ureche, in anii '90. Privatizari care, probabil, luate la bani marunti nu stau in picioare, dar asa se faceau atunci. Daca acum s-ar lua toate din spate la puricat, o multime de afaceri ar ramane fara obiectul muncii.
Bineinteles ca Statul nu este interesat de preia mii de locuri de munca din fabrici, pentru ca nu este capabil ca insititutie sa sustina, sa dezvolte, sa mentina in mod real ceva. Insasi Armata noastra este pe butuci, nu are bani de combustibil pentru avioane sau tancuri, nu are bani de gloante sa bage pe teava. Pentru ca asa s-a vrut, pentru ca asa trebuie.
Dar la Steaua a fost diferit. Data in anii '90 de o Armata care incet-incet in ultimii ani a mai "supt" de la Becali din ce in ce mai putin spre nimic, Steaua a devenit brusc de interes in 2014, la aproape 20 de ani de la "privatizare".
Lasata special intr-un cadru semilegal, la fel ca toate privatizarile facute dupa ureche in anii '90, cei de la Armata au stiut ce au facut si, in mod cert avand influenta, au intors complet un proces castigat initial de FC Steaua a lui Becali. Sa nu ne ascundem dupa deget: Justitia functioneaza. Dar, ca in multe tari, in ultimele instante functioneaza asa cum vor unii. Si cand te pui cu Armata sau cu Statul sansele sunt infime, doar cu Uniunea Europeana si Curtea Europeana de Justitie existand acum sanse de iti face cu adevarat dreptate in Romania, in acest cadru legal tinut special in promiscuitate.
Afacerea Steaua trebuie privita si pusa in context: este prima nationalizare facuta dupa Revolutie, dupa 1989. Statul si-a luat inapoi ceea ce avusese, dar daduse de buna-voie intr-un cadru semilegal. Insa, oricum ar fi, tot o nationalizare fortata este, la 25 de ani dupa Revolutie.
Azi o vedem, si nu e.
