Stirea a fost publicata de un ziar din Africa de Sud, pe siteul timeslive.co.za, alaturi de imaginile de mai sus filmate chiar in timpul procesului de impaiere de la elefantul lui Nicuale. Jurnalistii locali noteaza ca asa ceva isi permite un milionar roman, venit cu avionul personal in tara lor pentru a cheltui 40.000 de dolari  la vanatoare si inca 50.000 pentru impaiere si transport. Un mizilic, oricum, pentru Niculae. 

Nicuale a cerut pe langa elefantul impaiat, impuscat de el, si o scena de vanatoare cu doi lei si o antilopa. De aceea, intreg procesul de impaiere a durat in jur de sapte luni.

In jurul elefantului s-a montat o schela pentru a vopsi animalul si a-l face sa semene cu unul viu. Pielea a fost subtiata de la 20mm la 2mm, un proces care a fost dus la capat de sase oameni in cinci zile. In interiorul carcasei s-a montat un schelet de fibra de sticla. La final, din cele 4,5 tone au ramas doar 0,5.

Ce se poate spune despre asa ceva, in afara de observa o clara tendinta de megalomanie? Mai tineti minte cum era condamnat in ochii romanilor Nicolae Ceausescu pentru ca facea carnagii la vanatoare? "Mostenirea" lui Ceausescu a fost preluata apoi de Ion Tiriac, privit si el la fel ca un "criminal" pentru ca vana mistreti intr-un cadru organizat. Oricum ar fi, Ion Tiriac este mic copil cu aventurile sale la vanatoare. Ba mai mult, distinsii sai oaspeti ar putea sa isi ia bilete deja pentru Africa de Sud si sa lase mizilicurile din Romania.

In acelasi timp, sa impusti un elefant - un monument al naturii aflat pe cale de disparitie chiar din cauza vanatorii excesive -  este un gest care nu probeaza deloc intelegere, respect si necesara umilinta in fata lumii in care, pentru un timp, esti si tu. Mai ales ca unele vietati au fost aici pe Pamant cu mult timp inainte de noi. Elefantii sunt in aceasta categorie. De aceea, a ridica pusca asupra unui asemenea animal, un elefant sau un leu, este ca si cum ai impusca zeci de mii de ani de evolutie (pentru cine crede in ea) pe care, noi, oamenii, teoretic ii avem, i-am facut, i-am bifat. Este un glont trimis in spate cu milioane de ani, atunci cand noi, teoretic, nici macar nu existam. Sau existam, daca ii credem pe cuvant pe unii cercetatori, dar sub forma unor bacterii marine care cumva au facut picioare si au sarit pe uscat.

Oamenii au un stil de a se simti superiori animalelor si a o arata. Si asta se vede cel mai bine atunci cand mergi la Zoo. Uneori ai impresia, cand vezi oameni maimutarindu-se in fata custilor, ca adevaratele animale sunt  de fapt in afara gratiilor. Animalele inchise la Zoo sunt mult mai demne si par mult mai intelepte decat multi vizitatori. E suficient sa te uiti in ochii lor ca sa vezi asta. Ele sunt libere chiar si inchise acolo. Privirea unei gorile frapeaza, ochii unui leu sunt ca lama unui cutit care separa si in acelasi timp pune laolalta ferocitatea maxima, linistea interioara suprema si o bunatate nemarginita. Animalele salbatice au o semetie pe care noi nu o avem si niciodata nu le-o vom putea egala, una data de libertatea pe care nu le-o poate lua nimeni, de lucrurile pe care le stiu, le-au vazut si nu le pot povesti unor dobitoci. 

La fel ar gandi, daca nu ar fi impaiat, si un maret elefant. Chiar si impaiat, gandurile lui vor ramane permanent in ADN-ul sau acum redus la o carcasa de piele pilita, buna de pus in sufrageria unei menajerii moarte.