Branco rupe tăcerea despre Italia ’90 și anii de glorie la Genoa.
Revenit la Genova după aproape un deceniu, Claudio Branco a redeschis sertarul amintirilor și a vorbit fără ocolișuri despre cele mai intense momente din cariera sa. Fostul fundaș stânga al lui Genoa, devenit între timp coordonator al naționalelor de tineret ale Braziliei și colaborator apropiat al lui Carlo Ancelotti, rămâne o figură emblematică pentru tifosii "rossoblu", care încă îi asociază numele cu loviturile libere spectaculoase și cu victoria istorică de pe "Anfield".
În centrul confesiunilor sale se află însă episodul controversat de la Cupa Mondială din 1990. Branco susține și astăzi varianta pe care a reclamat-o imediat după eliminarea cu Argentina. "Maradona a mărturisit că mi-au dat o sticlă cu apă și Rohypnol ca să mă amețească, mă simțeam ca beat. Lovitura mea liberă din derby a devenit o felicitare de Crăciun, Roberto Carlos îmi spunea Profesorul". Brazilianul povestește că în timpul meciului de la Torino totul se învârtea în jurul lui și că a trăit senzația unei stări de ebrietate, temându-se chiar că un eventual control antidoping i-ar fi compromis reputația.
Dacă Italia ’90 i-a lăsat un gust amar, Campionatul Mondial din 1994 i-a adus gloria supremă. A transformat unul dintre penalty-urile finalei cu Italia și își amintește perfect momentul decisiv ratat de Roberto Baggio. "Ok, pa și mulțumesc!". A fost, spune el, clipa în care a simțit că a atins apogeul.
La nivel de club, perioada petrecută la Genoa a rămas definitorie. Branco evocă echipa lui Bagnoli, semifinala dramatică din Cupa UEFA și atmosfera electrizantă creată de suporterii care au însoțit echipa prin Europa. Despre derby-ul cu Sampdoria vorbește cu aceeași emoție, întrucât golul său din lovitură liberă a devenit simbol, imprimat chiar pe felicitări de Crăciun, iar reacția din vestiar l-a surprins. Lacrimile colegilor erau, de fapt, de bucurie.
Loviturile sale libere au fost rezultatul unei munci obsesive. Se antrena suplimentar după fiecare ședință, perfecționând forța și efectul mingii. Susține că doar Roberto Carlos i-a egalat execuțiile și că în naționala Braziliei i-a fost mentor. "Îmi spunea 'Profesorul!'".
Astăzi, Claudio Branco privește spre viitorul Seleção și își leagă speranțele de experiența lui Ancelotti. "Este o persoană foarte simplă, umilă, ca toți cei cu adevărat mari. Pentru mine, cel mai bun antrenor din lume. A câștigat peste tot, gestionează foarte bine vedetele, iar Brazilia are o echipă excelentă. Sper cu adevărat să ne ducă din nou la titlul mondial. Are experiența potrivită. Atmosfera este excelentă. Dar adevărul îl spune mereu terenul. Și vreau să fie și Italia acolo, nu accept ca pentru a treia ediție consecutivă Squadra Azzurra să nu fie prezentă. Ar fi încă un Campionat Mondial șchiop".
Cine este Claudio Branco
Claudio Ibrahim Vaz Leal, cunoscut în întreaga lume sub numele de Branco, rămâne una dintre figurile emblematice ale fotbalului brazilian, fiind recunoscut pentru forța sa incredibilă și precizia chirurgicală în executarea fazelor fixe. Născut pe data de 4 aprilie 1964 în localitatea Bage, Brazilia, el a scris istorie în tricoul "Seleção", fiind un pilon de bază în echipa care a cucerit titlul mondial în anul 1994. Cariera sa impresionantă reflectă o longevitate rară și o capacitate de adaptare în campionate de top de pe ambele maluri ale Atlanticului. De-a lungul carierei sale profesioniste, Branco a evoluat pentru cluburi de renume precum Guarany (1980–1981), Fluminense (1982–1986, 1994 și 1998), Brescia (1986–1988), FC Porto (1988–1991), Genoa (1991–1993), Gremio (1993), Corinthians (1994), Flamengo (1995), Internacional (1995), FC Middlesbrough (1996), Mogi Mirim (1997) și NY/NJ MetroStars (1997). După retragerea din activitatea de jucător, acesta și-a testat abilitățile și pe banca tehnică, activând ca antrenor în anul 2012 la Figueirense, urmat de scurte mandate în 2013 la echipele Sobradinho și Guarani. Moștenirea sa rămâne vie în memoria microbiștilor, în special prin acel gol memorabil marcat împotriva Olandei, care a deschis drumul Braziliei spre gloria supremă.
