Anul acesta, pe 22 iunie, s-au facut 30 de ani de la celebra ”mana a lui Dumnezeu” cu care Maradona a marcat in finala Cupei Mondiale. Putin dupa rotunda aniversare, Dumnezeu a lovit din nou, dar nu prin Mana, ci printr-un Picior, unul cu care Portugalia a castigat trofeul EURO 2016. Portugalia, brazilienii - italieni - islandezi ai Europei, au castigat turneul final din Franta pentru care pusesera planul pe hartie inca din ziua 1.
Franta a jucat la rupere cu Portugalia, fiind destul de clar ca stiau ca pot intra dur si arbitrii se vor uita la tribune.
Asa s-a intamplat cu accidentarea lui Ronaldo. Asa s-a intamplat cu Quaresma, cel care a intrat in rolul lui Ronaldo. Pentru amandoi schema a fost aceeasi, studiata, planificata atent de francezi, de Didier Deschamps care sopocaia pe banca semn ca astepta manevrele necurate. Ruperile lui Ronaldo si Quaresma au fost premeditate, calculate, cu aceeasi schema: incercare de imobilizare pe varful piciorului concomitent cu o lovitura la genunchi. Ronaldo a cedat, Quaresma a avut noroc sau a fost mai rezistent si a ramas.
Si, in afara de aceste faluturi proeminente, au fost si altele, practic francezii fiind trecuti cu vederea la majoritatea, iar portughezii sanctionati la majoritatea.
Insa, chiar si asa, exista mereu undeva o compensatie. Franta a fost oprita din drumul spre trofeu, in minutul 90, cand s-a simtit cu EURO 2016 deasupra capului. Mingea sutata de Cignac a lovit bara in ceea ce putea fi ultima actiune a jocului. "Un sut care ma va urmari pana la finalul carierei", avea sa spuna Cignac dupa meci.
Faza la care mingea trimisa de Cignac a lovit bara in minutul 90 (foto uefa.com)
Numai ca partida a continuat, iar Mana lui Dumnezeu, cea care le-a pus francezilor bara in cale, nu s-a oprit acolo.
In prelungiri a urmat Piciorul lui Dumnezeu. Eder se afla in afara careului si alerga in paralel cu linia acestuia, aparent spre marginea terenului. Numai ca, aproape fara sa se intoarca spre poarta cu corpul, piciorul i-a pendulat in lateral si a trimis ireal mingea spre Lloris. A incercat si gareth Bale ceva asemanator in semifinale, dar nu i-a iesit.
Mingea sutat fulgerator si neasteptat de Eder s-a dus pe jos, in diagonala, in poarta capitanului Frantei, batut de la peste 20 de metri, ca la penalty-uri, fara putere sa opreasca mingea.
[news-120068]
A fost un gol extraordinar, venit intr-un moment atat de important. A fost un gol venit pe talentul unor jucatori portughezi care nu a putut sta ascuns la EURO 2016, in ciuda impunerii unei aparari de fier si a unei discipline de fier, in general.
Meciul cu Franta a fost unul dramatic, cel mai frumos de la EURO 2016 mai ales prin tensiune si fazele ratate unele pentru cativa centimetri de picior sau de bara.
Finala EURO 2016 a marcat finalul celui mai frumos turneu european din ultimii 20 de ani, pentru ca s-a jucat deschis, frumos, jucatorii s-au implicat, aproape fara exceptie si au oferit cel mai frumos fotbal. Mai putin Romania.
Finala castigata de Portugalia a fost cireasa de pe tort, portughezii meritau trofeul din prima zi, au stiut asta, au tinut aproape impecabil agenda impusa de Santos si au dat jocului lor momente frumoase, dar controlate. Deseori, francezii au alergat ca niste copii fara sa poata pune piciorul pe mingea plimbata de portugezi pe un traseu atat de imprevizibil.
Portughezii sunt brazilienii Europei si au reusit pentru prima oara sa ia un trofeu final pentru ca, pe langa sangele lor exportat in Brazilia, au fost in acelasi timp si italieni dar si islandezi. Italieni pentru ca s-au aparat atent, fara sa exagereze cu atacurile, iar islandezi pentru rigorozitatea crearii si urmaririi planului.
Merita Portugalia sa ia trofeul? Cum am scris si zilele trecute, cu siguranta, da. Iar EURO 2016 a fost cu atat mai frumos pentru ca echipa care merita sa castige, una de valoare, cu jucatorii cei mai buni dar si cu un plan tehnic exact, a si castigat.
