Pentru prima dată în istorie FIFA organizează o Cupă Mondială a Cluburilor cu 32 de echipe la start, iar mari favorite sunt cele 12 reprezentate ale Bătrânului Continent.
Chiar și așa, mai multe echipe din afara Europei pot produce surpriza la turneul final care va debuta pe 14 iunie în Statele Unite ale Americii.
1. Flamengo (Brazilia)
Cel mai bogat club și liderul actual al celei mai puternice ligi non-europene de fotbal, Brasileiro, este o alegere evidentă pentru a conduce această listă.
După un început modest în Copa Libertadores 2025, Rubro-Negro zboară pe teren. Au marcat 12 goluri în ultimele patru meciuri, care au inclus o victorie cu 2-0 în deplasare cu Palmeiras. Au probabil cea mai profundă echipă din America de Sud, plină de fundași experimentați, mijlocași desăvârșiți și atacanți dinamici. Giorgian de Arrascaeta, playmaker-ul uruguayan care a luminat campionatul brazilian Serie A de peste un deceniu, joacă în acest moment cel mai bun fotbal din cariera sa, cu 13 contribuții la goluri în doar nouă apariții în campionat.
2. Palmeiras (Brazilia)
Într-un turneu al schimbării, pe fondul unei echipe zguduite de instabilitatea recentă, Palmeiras se remarcă prin consistența sa. Sub îndrumarea antrenorului portughez Abel Ferreira din 2020, O Verdão a câștigat două titluri Copa Libertadores și Brasileiros consecutiv; au acumulat cea mai bună diferență de goluri așteptate (xGD) din ligă în fiecare dintre ultimele trei sezoane.
Ca și în cazul tuturor cluburilor sud-americane care produc jucători excelenți, au trebuit să vândă - Endrick la Real Madrid, Vitor Reis la Manchester City, Danilo la Nottingham Forest și așa mai departe. Dar și-au reaprovizionat vestiarul cu talente din Brazilia, din America și chiar din Europa. Deși nu și-au atins încă ritmul în 2025, toate piesele sunt la locul lor pentru a câștiga Grupa A și a participa la Cupa Mondială a cluburilor.
3. Al Hilal (Arabia Saudită)
Clubul a cheltuit peste 500 de milioane de dolari în ultimii doi ani și a construit o formație care îi include pe portarul Yassine Bounou (Maroc, fost la Sevilla); fundașii Kalidou Koulibaly (Senegal, fost la Napoli și Chelsea), João Cancelo (Portugalia, fost la Manchester City) și Renan Lodi (Brazilia, fost la Atlético Madrid); mijlocașii Rúben Neves (Portugalia, fost la Wolves) și Sergej Milinković-Savić (Serbia, fost la Lazio); și atacanții Malcom (Brazilia, fost la Bordeaux, Barcelona și Zenit) și Aleksandar Mitrović (Serbia, fost la Fulham).
Cum s-au unit ca o echipă? Rezonabil de bine, mai ales în sezonul lor neînvins 2023-24. Dar s-au împiedicat ocazional în 2024-25, au ratat titlul saudit în favoarea lui Al Ittihad și apoi și-au concediat managerul, Jorge Jesus. Pentru a-l înlocui, PIF a aruncat peste 29 de milioane de dolari pe an către Simone Inzaghi de la Inter Milano, care, la câteva zile după o finală a Ligii Campionilor și cu mai puțin de două săptămâni înainte de Cupa Mondială a Cluburilor, s-a alăturat echipei. Poate să-și pună amprenta, sau cel puțin să stabilizeze clubul, în acea fereastră brutal de scurtă? Aceasta este întrebarea care întunecă speranțele lui Al Hilal.
4. Al Ahly (Egipt)
Cel mai dominant club modern din Africa oferă un contrast destul de mare cu cel din Asia (Al Hilal; vezi mai sus). Nu are nume pe care pasionații de fotbal europeni să le recunoască și nici o mulțime de bani. Dar are un palmares impresionant care, în mod crucial, se extinde dincolo de Liga Campionilor CAF.
În virtutea celor patru titluri continentale în cinci ani, Al Ahly s-a calificat în mod repetat la fosta Cupă Mondială a Cluburilor – versiunea anuală cu opt echipe numită acum Cupa Intercontinentală FIFA – și iată rezultatele sale:
2020: A învins Al-Duhail cu 1-0, a pierdut cu Bayern Munchen cu 2-0, a învins-o pe Palmeiras la penalty-uri pentru locul trei;
2021: A învins Monterrey cu 1-0, a pierdut cu Palmeiras cu 2-0, a învins Al Hilal cu 4-0 pentru locul trei;
2022: A învins Auckland City cu 3-0, a învins Seattle Sounders cu 1-0, a pierdut cu Real Madrid cu 4-1;
2023: A învins Al Ittihad cu 3-1, a pierdut cu Fluminense cu 2-0, a învins Urawa Reds cu 4-2 pentru locul trei;
2024: A învins Al Ain cu 3-0, a pierdut în fața lui Pachuca la penalty-uri.
Ceea ce sugerează toate acestea este că, deși Al Ahly probabil că nu se poate apropia de câștigarea acestei noi versiuni a Cupei Mondiale a Cluburilor, poate încurca echipele de top – inclusiv toate cele trei adversare din Grupa A, Palmerias, Porto și Inter Miami. A păstrat foaia albă în opt din cele 14 meciuri de mai sus. Are o istorie recentă extinsă de robustețe defensivă.
Există un avertisment notabil: Al Ahly a numit un nou antrenor principal, Jose Riveiro, în urmă cu mai puțin de două săptămâni. Dar parcursul său din 2020-24 s-a întins pe mai mulți antrenori. Puterea sa nu este înrădăcinată în conducerea unui singur om; este, în acest moment, una ce ține de factorul instituțional.
5. Inter Miami (Statele Unite)
Inter Miami apare pe această listă pentru că îl are pe Lionel Messi. Starul argentinian poate face în continuare lucruri speciale în grupe sau în meciurile eliminatorii, așa cum a arătat la ultimul său turneu FIFA.
