Se fac fix 140 de ani când Ion Luca Caragiale a scris una dintre cele mai mari tragedii din istoria Literaturii Române, deghizată în comedie, numită „O scrisoare pierdută”. Pentru că toți se întrec acum prin presa noastră online să scrie cu cine votează ei, dar și pentru că mă întreabă și pe mine lumea, iată o abordare. Vă prezint personajele lui Caragiale din 1884 aplicate pe alegerile din 2024. Tu cu cine votezi?
Acest articol este un pamflet
ACTUL I
(O anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o uşă, la stânga altă uşă, în planul din faţă. În stânga, planul întâi, canapea şi un fotoliu)
Personajele
ȘTEFAN TIPĂTESCU - cel mai puternic personaj din alegeri, are și cea mai mare foncție acum în Guvern
Puțin agitat, se plimbă cu ziarul G4Media (fostul Răcnetul Carpaților) în mână; e în haine de odaie. Știrea pe prima pagină este despre avionul (birjă cu aripi) folosit pe banii altora, pe principiul „trai neneacă pe banii lui Trahanache” și al „babachii”. Vrea foncția de președinte, toată moșia și pe coana Joițica. Fără sacrificiul lui, partidul nu merge.
Tipătescu este un bărbat tânăr și prezentabil, inteligent. Este prietenul cel mai bun al lui Zaharia Trahanache și o iubește pe soția acestuia, Zoe. Legat de scandalul cu avionul, nici nu îl ia înseamă și spune: „Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care, dați-mi voie să vă spui, le consider ca niște insulte...”
Își folosește funcția învestită ca privilegiu personal, în avantaj propriu, dovedind moravurile specifice clasei politice.
ZOE TRAHANACHE, zisă și „Coana Joițica” - singurul personaj feminin din piesă
S-a vorbit că a colaborat cu Serviciile în trecut, scrisoarea pierdută a apărut tot în ziarul Răcnetul Carpaților. De fapt, nu a fost așa. Serviciile (care niciodată nu pot spune nici o informație despre agenții săi) au dezmințit. Acum e curată și hotărâtă: „Dacă va fi nevoie luptăm contra oricui!... vom lupta contra guvernului.”
Într-o lume politică destinată exclusiv bărbaților, ea ia deciziile.
Un personaj plat, nu se sfiește să fie în centrul conflictului.
GHIȚĂ PRISTANDA - Singurul care are uniforma la vedere, e general în retragere, dar a luptat în lupte, fost soldat
E curat murdar. E „omul nostru”. Ascultă și execută orbește ordinele stăpânilor.
Este servil si umil față de șefi, lipsit de personalitate. Numele său vine de la „pristanda”, care este un dans popular în care se dansează dupa reguli prestabilite, conform strigăturilor și comenzilor unui conducător de joc.
Vrea și el un loc: „Da' eu, unde? Famelie mare, renumeraţie după buget mică.”
Este hilar privind cum chiar crede că are șanse la Turul 2. Dar, cine știe, orice soldat poartă în raniță bastonul de Mareșal.
Este lăudabil fiind singurul cu uniforma la vedere, nu e dubiu.
ZAHARIA TRAHANACHE - este singurul cu prințipuri, e un om simplu ca noi, în apartament de 50mp
Interesat de imaginea publică, e un om ca noi, un familit convins, președinte al câtorva comitete și comiții, este prezidentul venerabil al unui partid nou și un cetățean onorabil. Știe că „de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru”.
„Docomentul” care s-a promis a fi contra lui chiar de către Servicii, de fapt a fost o scrisoare pierdută, nu a mai apărut niciodată, informația infirmată ulterior tot de Servicii, după ce adversarii săi politici au fost puțin lăsați cât să se discrediteze singuri. Acum e invers, a devenit erou.
Este de părere că „A! ce coruptă soţietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! zice: „Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!..." Auzi d-ta mişelie, infamie”.
Se zvonește că ar fi mână în mână cu Tipătescu.
Dacă va câștiga, va uita în secunda doi de toți și toate. Nu va mai ști pe nimeni.
AGAMEMNON DANDANACHE - mai încearcă o dată, după ce a pierdut la limită alegerile în trecut
Este prostul fudul, tipul politicianului căruia îi pasă numai de propria persoană. A pierdut în trecut alegeri, deoarece, spune el indignat, se consideră ca nu este "marcant". Vorbește „peltic și sâsâit" și este considerat de către celelalte personaje „cel puțin e onest, nu e un mișel". Conform lui George Călinescu, „Agamiță Dandanache e mai mult un bâlbâit și un mărginit mintal, simbol trist al necesităților electorale și lamentabil exponent de clasă”.
NAE CAȚAVENCU - s-a retras din dezbaterea tv, în direct, pentru a o gira pe Coana Joițica
„Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare...", a spus el când s-a retras, în direct la televizor.
El știe însă de ce s-a retras și ce vrea: „ Ce vreau? Ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ceea ce mi se cuvine în orașul acesta de gogomani, unde sunt cel dintâi... între fruntașii politici... Vreau... (...) Vreau... mandatul de deputat, iată ce vreau: nimic altceva! Nimic! Nimic!".
ACTUL II
(același salon)
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului care nu are ambitii, este mereu ametit si confuz pentru ca tot ceea ce se intampla in zona politicului este neclar si incoerent.
El este chemat, o dată la patru ani, să aleagă dintre personajele zugrăvite de I.L. Caragiale în 1884. Și e chemat, și e chemat, și el vine, și vine. Doar că personajele rămân la fel. El nu se prinde, uită și se prinde doar în joc precum fluturele-molie convins că orice bec este un Soare.
Spune mândru: „Eu? Eu sunt alegător!”. Iar când ești alegător lumea se învârte în jurul tău.
O dată la patru ani, politicienii turmentează Alegătorul să iasă la vot, prin organele de presă. Se găsesc mereu explicații peste explicații, ba de stânga, ba de dreapta, ba naționaliste, ba liberale.
Turmentat, nu de alcool precum personajul lui I.L. Caragiale, ci de Netflix, job, taxe, excursii, articole plătite de partide în presă, documente „exclusive” servite de cine și unde trebuie, lupi în blană de miel, Alegătorul din ziua de azi, la fel ca acum 140 de ani, se întreabă cu cine votează.
Cum poate vota cetățeanul turmentat?
Cei care au votat măcar o dată în ultimii 35 de ani să voteze și acum cu cei pe care i-au votat și nu le-a părut după aceea rău. Există cineva care poate spune acum că „votul meu a fost bine cheltuit”? Dacă da, pe aceia votați-i, pe partidelor lor, pe oamenii lor. Vroba lui Trahanache: „Aveţi puţintică răbdare! (nr. Votăm) Pentru cine aţi mai votat şi până acuma?”
Cei care răspund negativ la întrebarea de mai sus, dar tot vor să voteze pentru că sunt Alegători, pot vota acum cu alții în afara celor pe care în ultimii ani (sau mai restâns 4 ani) nu i-au agreat. Aici e simplu. Nu au făcut bine? Alții. Acest principiu, „Alții”, bagă cu adevărat spaima în cei care sunt la putere. „Alții” este puterea Alegătorului. Bineînțeles, de 140 de ani votăm cu „alții”, iar situația o vedem. E la fel, citatele din 1884 merg perfect în gura celor din 2024. Votul aici este pe ideea „Las' că le dau eu voturi”.
Cei care cred că există vreun candidat - dintre cei cu șanse în Top 5 la aceste alegeri - care nu a fost sau nu este membru al unor servicii sau structuri de stat, sau măcar susținut de structuri de acest gen, au ușa larg deschisă la vot. Votați-l pe acela care e civilul. Există vreun civil dintre cei din Top 5? Pe acela votați-l, dacă există.
Crede cineva că din 1884, de când Caragiale și-a scris tragedia despre clasa politică din România, ceva sau cineva va schimba ceva din profilul politicianului nostru? Dacă da, pentru acest Alegător complet turmentat o ușă dublă este deschisă la cabina de vot, iar acest Alegător poate vota cu oricine despre care crede că va aduce schimbarea în clasa politică românească. În acest vot, competența este secundară.
Până la urmă, dacă Alegătorul votează greșit ce contează? Nu e nimic. Doar greșeste pentru o țară întreagă. Și, vorba cetățeanului turmentat, „Atunci mă duc să votez... (vrea să plece) dar cum îi zice?”
Nu mă-npinge, că ameţesc... (sughiț)
ACTUL III
(Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc; se vede în fund perspectiva orăşelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grădină, pe planul întâi şi al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatră, în casele lui Trahanache. La stânga boschete. Mobile de grădină)
CAŢAVENCU (foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşându-şi silabele) : Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!
PRISTANDA: Curat constituţional! Muzica! Muzica!
Vadim Cușnarencu
Sursă citate, personaje și caracterizări de personaje:
„O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale (1884)
