Pentru cine nu știe care este inițiativa ANPC legată de rate și bănci, situația este aceasta.

În presă este plin de persoane sau entități prietene ale băncilor care se fac că nu înțeleg inițiativa ANPC, precum Irina Chiţu, Cristian Păun, Gabriel Biriş, Asociația Română a Băncilor, site-ul profit.ro și alții. Aceștia spun că nu se poate ca dobânda să fie 50% din valoarea ratei, pe toată durata creditului și duc discuția la rate descrescătoare și alte povești. Ba se poate și nu este vorba de nici o rată descrescătoare.

Se poate așa cum afirmă avocați și economiști, doar că la noi nu s-a vrut.  Din cercetarea mea jurnalistică o singură bancă a avut așa în România: Bancpost. Nu mai e această bancă, a fost atât de bună încât a cumpărat-o Banca Transilvania. Am datele cu rate de 50% dobândă și 50% datorie. Deci, se poate, când se dorește. Nu e nimic nevăzut, nu sunt rate crescătoare, descrescătoare sau ce visează unii acum ca să devieze discuțiile.

Inițiativa prin care ANPC dorește schimbarea și protecția consumatorilor, pe scurt, este aceasta: la creditele de durată medie sau lungă, atât pentru cele aflate în derulare cât și pentru cele viitoare, oamenii să achite din rata lunară o jumătate datorie și o jumătate dobândă. Altfel spus, din valoarea de 100 de lei a unei rate, de exemplu, 50 de lei să fie dobânda către bancă și 50 de lei rambursarea datoriei către bancă. 

Acum, lucrurile nu funcționează așa. Într-o practică generalizată numită de ANPC „cartelară”, sistemul de rate funcționează astfel: în prima jumătate a creditului (dacă este un credit pe 30 de ani, prima jumătate înseamnă 15 ani), rata este formată din 75% dobândă și 25% datorie. Astfel, dintr-o rată de 100 de lei, la fiecare rată, în primii 15 ani rambursezi 75 de lei ca dobândă și doar 25 de lei din datorie.

La ce duce acest lucru? Se ajunge în situația ca, la jumătatea de viață a creditului, să se achite aproape toată dobânda (mai precis 75% din dobândă), iar datoria să fie prea puțin micșorată, fiind achitat din ea doar 25%. 

Rezultatul? Creditul de 30 de ani este, după 15 ani de rate, aproape la fel de dificil de închis ca la început, iar „împrumutatul” rămâne agățat de credit încă 15 ani. Va achita mai departe dobânda de 25% rămasă și, dacă nu mai are bani să achite datoria de 75% din total rămasă, i se ia totul. 

Acest sistem a fost pus pe masă fără opțiuni, la semnarea contractului, de către bănci. Normal că toată lumea știa asta, inclusiv ANPC. De ce abia acum se acționează, deși au fost mulți avocați care au vorbit despre lipsa de egalitate dintre părţile contractului? În instanțe s-a pierdut în proporție de 100% când au fost băncile date în judecată pentru lipsa de egalitate dintre părțile contarctului, în procesele legate de ponderea excesivă a dobânzii. Pentru că așa trebuia.

Instanța a considerat șanse egale și a decis pro bănci, păstrându-le dobânzile de 75%, în pofida evidențelor. 

Acum, după 15-20 de ani de sistem aflat într-o lipsă de egalitate evidentă dintre părţile contractului, autoritățile statului se implică și ar putea aplica retroactiv măsuri pentru a repara lucruri. Eu, ca de obicei, am prostul obicei să întreb „de ce” acum? Au nevoie de voturi? Mulți oameni chiar au probleme? Se dorește ceva de la bănci și nu vor ele să ofere fără bătaie? Orice e posibil. Însă, aparent, dacă acest lucru se va aplica așa cum dorește ANPC; „împrumutatul” - adică prostul - va avea de câștigat, așadar întrebarea „de ce?” nu prea are sens aici. De ce, ei să fie sănătoși, dacă va fi mai bine pentru „împrumutat”.

De ce nu vor băncile și prietenii lor plătiți să se întâmple așa? Motivele sunt următoarele:

1. Cu o dobândă de 50% din valoarea totală a fiecărei rate, dacă oamenii vor închide creditului la jumătatea duratei, banca va pierde 50% dobândă.

2. Băncile își vor încasa dobânda mai lent, pe toată durata creditului, în loc să primească vasta majoritate a dobânzii în prima jumătate a derulării creditului.

3. Oamenii vor putea la jumătatea creditului să îl închidă fără să mai fie agătați de bancă, pentru că la jumătatea creditului au achitat deja 50% din datorie, nu doar 25% așa cum este acum.

4. Oamenii vor putea la jumătatea creditului să fie executați pe sume mai mici, pentru că au achitat în fapt o jumătate din datorie și nu doar 25% cum este acum. Și, dacă suma executată este mai mică, soluția poate fi să nu piardă totul.

Acum este clar de ce băncile și prietenii lor nu vor asta și se fac că nu pricep?

Din punctul meu de vedere, cei care nu susțin această măsură a ANPC sunt cu banca sau, cum se zice la noi, „cu ursul”. Și îi puteți vedea singuri pe siteuri care sunt, pe baza acestui profil simplu.

Rămâne de văzut dacă se va implementa sau nu această măsură pro consumator. Pentru că dacă statul vrea, oricât s-ar zvârcoli băncile și prietenii lor, tot vor trebui să o adopte, altfel se vor întâmpla lucruri. Iar lucrurile se discută la nivel înalt oricum, nu la nivel de directori locali de bănci. Ordinul de supunere sau nesupunere va veni pe baza unor discuții la nivel înalt. Altfel, e normal ca băncile să se bată să încaseze mai departe 75% din dobândă rapid, cine nu ar vrea asta? Dar cu ce preț?

Rămâne de văzut dacă mai merge jucăria sau e punct final legat de practica dobânzii inegale. Pentru că practicile din România nu există în țările civilizate, aici s-a făcut ca în orice domenii ceea ce s-a vrut, cu accept. Însă, acceptul merge până la un punct. Când statul dorește nu mai merge, te „regulează”. Iar în România sunt multe lucruri de oprit, de „regulat”, mult mai multe decât cele de pornit. Unul dintre lucrurile care trebuiesc oprite este practica legată de dobândă, care afectează sute de mii de oameni.

Acum, băncile și prietenii lor să nu se supere. Dacă oamenii (adică proștii) își închid creditele, o să ia altele. Nu e așa de rău, doar „împrumutatul” va fi tratat mai uman, iar profiturile băncilor vor fi mai lente și mai muncite.

Vadim Cușnarencu