Astăzi a apărut strategia de sărăcire a populației României. E bine pusă la punct de Banca Mondială (BM). Și sigur e personalizată pe țări, nu e doar la noi. Acesta a fost documentul din sertar sosit în plic. A apărut acum, dar de la el, în fapt, cred, a început balul pe care îl știți și la care asistăm zilnic de vreo săptămână. Dacă era tipărit pe hârtie de ziar, ne ștergeam cu el zilnic la veceu. Aveam vreo șapte zile așa de hârtie igienică gratis, chiar dacă rămâneau urme de la plumb.

Dacă ieri era OMS, acum este BM. S-a preluat ștafeta, metehnele sunt la fel că vin de la centru. 

Citiți acel document din linkul de mai sus și apoi vă spun eu aici cum se traduce. Se traduce pe scurt în „sărăcirea populației” cam cum scriam aici.  Dar să vedem și cum se traduce mai pe larg fiecare rând dictat de BM către Gazeta de Perete, care a consemnat cu sârguința elevului avid de învățătură, cu privirea fixă, îndreptată în sus spre profesor:

1. Creștere impozite agricultură
= omorârea agriculturii, creșteri de prețuri la alimente și înfometare prin scăderea producției 

2. Creștere impozite pensionari
= să rămână cu și mai puțin bani, e nevoie de continuarea depopulării și eliminarea celor „inutili”

3. Creștere impozite IT și alții cu salarii mari
= reducerea și desființarea clasei de mijloc care mai gândește, mai face, mai merge, nu vrea să stea în orașul de 15 minute

4. Creștere de impozite pentru microîntreprinderi
= sărăcirea clasei de mijloc, stat acasă, tras oblonul

5. Creștere impozite construcții
= oprirea dezvoltării 

6. Scăderea impozitării celor cu venituri mici
= praf în ochi, săracii vor rămâne săraci și cu câteva sute de lei în plus pe lună, tot se vor chinui

7.  Revenirea la TVA de 16% pentru mâncarea din restaurante, cazarea la hotel, alimente, medicamente, lemne, încălzire în sistem centralizat
= omorârea mișcării prin turism/distracție și clasei de mijloc care are acele afaceri. Viață mai grea în casă, sănătate precară, confort scăzut în case. Omorârea afacerilor sau micilor afaceri. Mai mult stat pe loc în orașele de 15 minute.

Nu e nimic anormal, era de așteptat, am mai scris.

Asta după ce recent au fost desființate contractele part-time care plătesc acum impozite complete, după ce microîntreprinderile au fost deja lovite cu impozite de 16% dacă nu au minimum un angajat cu normă întreagă, după ce s-a dublat impozitul mimim la sănătate. Greșesc, domnilor jurnaliști Economici care nu mai existați? Negru pe alb, ce nume de politicieni și ce partide au propus aceste măriri de taxe și ce partide și cu câte voturi au votat aceste noi legi de impozitare?

Avem, domnilor jurnaliști Economici care nu mai existați, un tabel cu taxele pe ani, în ultimii cinci ani, taxele care au crescut și cu cât ca să vedem cam cum se încadrează noile directive de creștere a taxelor și ce impact vor avea în buzunarul oamenilor, mai ales în contextul creșterii prețurilor și a inflației? La fel, ce politicieni și ce partide au propus creșterile de taxe și cine și cum le-a votat în ultimii cinci ani? Ce părere au oamenii despre creșterile de taxe, domnilor jurnaliști de Social care nici voi nu mai existați, nici una, totul bine, sigur și eficient? 

Între timp, ce face presa? Consemnează și ia lumină, eventual ar lua lumină de Paștele Catolic. Ia lumină la fel ca în pandemie când nici un singur jurnalist de la nici o singură publicație mare nu a ridicat nici o singură întrebare despre îngrădirea libertății cetățenilor prin zeci de tactici, despre riscurile de sănătate ale serului sintetic și altele. A ridicat Carlson în Ămerica și am văzut ce a pățit. 

Este aceeași tactică: se dă lumină la dictare, presa consemnează fără nici un singur comentariu. Ochii în sus, privirea fixă, umedă, avidă de învățătura, gura întredeschisă.

Ce fac Tolontan și Ciutacu? Se ceartă că a murit acea jurnalistă (Dumnezeu să o primească). Ea suferea în depresie. Au ridicat vreun moment acești domni cu aceeași ferocitate sau măcar cu un sfert din ferocitatea de acum întrebări în timpul restricțiilor impuse de autorități în pandemie despre impactul statului forțat în casă, despre limitarea deplasărilor, despre depersonalziarea și efectele negative ale măștilor? Se spunea pe la colțuri că favorizează depresia și bolile. Nu mai zic întrebări despre serurile experimentale care au schilodit mii de oameni fizic și psihic. A întrebat măcar cineva, vreun jurnalist, de ce acum scumpiri, la ce duc, care sunt motivele, care e impactul.

A întrebat cineva cât se mai măresc prețuri și se taie venituri și afaceri? Nu, acum ne certăm că mor oameni de depresie, după ce am favorizat depresia fără a face activitatea minim intelectuală a unui jurnalist onest: să bată la ușă și să pună o întrebare și, dacă e dat afară pe ușă, să intre pe geam.

Presa, ultimul bastion de apărare a omului de pe stradă, nu mai este. Nu că nu mai este cum o știam sau o cum credeam că este eu când mă apucam de Facultatea de Jurnalism. Ci nu mai este.

Am intrat într-o meserie în România plină de ingineri, doctori, militari, avocați, apicultori, aprozariști, șoferi de camion, gunoieri și aproape orice altă ocupație, chiar și oameni cu opt clase care erau dați afară cu șuturi în fund din orice altă parte. Aproape nimeni dintre cei care au crezut că au vocație sau pasiune  pentru presă și au obținut diplomă universitară sau post-universitară de studii  în acea direcție, aproape nimeni dintre aceia nu era de găsit prin redacții. Locurile erau pline de „pasionați” cu diverse ocupații, civili sau militari din alte domenii de activitate. Și cred că azi sunt și mai pline. Culmea e că măcar aprozariștii aveau tupeu. 

Presa care nu mai este azi constată. Atât, este o mașinărie de scribi. Cei luminați dictează unuia, scribii reproduc peste tot pe tăblițe digitale. Bine, mai constați, dar unde este interpretarea, unde e valoarea adăugată, unde e bruma de creier? 

Din punctul meu de vedere, așa cum presa scrisă a murit în România din cauza lipsei unui plan și a unei strategii în fața creșterii presei digitale, dar și din cauză că a fost făcută de doctori-ingineri, așa va muri de tot presa cu actuală așa cum e acum. Pentru că, ghici ce? Când oameni mor în jur sau sunt schilodiți de ARN Mesager sau când nu mai au de mâncare și căldură și loc de muncă și tu scrii că e bine sau nu pui o întrebare, ai - dacă nu o problemă de corectitudine și etică jurnalistică - sigur lipsuri majore de viziune și strategie. Pentru că oricât de mulți bani se dau politic acum, în deceniul 2020-2030 când e bătaia peștelui, prin partide și companii ghidate pentru „premianți”, ei se vor termina, se vor tăia, iar proștii care dădeau câte un leu nu vor mai fi nici ei. Se vor duce unde i-a trimis presa să le fie bine, prin spitale și corturi, iar pentru asta vor ști și purta o mare mulțumire presarilor. Și nu vor mai da, de fapt unii deja nici nu mai dau, nici un scuipat pe presă. Cred că peisajul presei se va schimba mult în deceniul 2020-2030, mult și față de ceea ce este acum.

Sau e bine că ne cresc impozitele și sărăcim între timp cu prețuri la utilități crescute, iar în jur mor afaceri pe bandă rulantă? E sigur și eficient, nu? Nimic de comentat, nimic de întrebat, din 2020 încoace. Totul merge șnur, oamenii politici au dreptate și ne vor binele, vor să le dăm mai multe taxe pentru noi, să trăim bine. E strategia perfectă să fim mâncați.

Francezii, în loc să intre peste Macron, au intrat peste Vuitton. Atât de idioți sunt. Noi în România, „idioții Europei”, nu greșim, știm unde să intrăm și e mai simplu, nu avem Vuitton, nu ne interesează Vuitton și nici nu avem multe uși de intrat. Am nimerit ușa când am intrat peste directivele OMS și când în frunte cu Cîțu România a fost la un pas de Certificatul Verde la locul de muncă. Mișcarea a fost atât de bună în general în România încât OMS și-a făcut un centru regional în București să vadă ce naiba se întâmplă pe aici și să nu se mai repete.

Se va intra și peste BM. Asta nu înseamnă că nu se va merge înainte cu planul, se va merge, s-a văzut în Franța că nu mai există democrație acum cu Macron și legea pensiilor, dacă nu s-a prins lumea de când cu pandemia  poate măcar acum s-au prins și francezii, dar e prea tărziu, au trecut momente importante în care s-a lucrat din greu în timp ce noi stăteam ca idioții în case speriați de viroze și îndemnați să ridicăm brațul, ca să ne fie bine.

Am mai scris, nu cred se va opri cu nimic planul din sertar scos foaie cu foaie și mersul cu ținta 2030, pentru cine apucă. Asta nu înseamnă că trebuie să murim proști.

Vadim Cușnarencu