Exista numeroase voci care il acuza pe Selby de antijoc, de practicarea unui snooker urat, un snooker la rezultat, care in cele din urma a dat roade in fata ofensivului si spectaculosului O'Sullivan. Aceasta pentru ca probabil, cu tot respectul pe care trebuie sa-l acordam unui fost campion mondial, nu multi l-au vazut evoluand vreodata pe Peter Ebdon.

Selby este perceput in prezent ca noul Jose Mourinho al snookerului. Se apara in permanenta, joaca la siguranta si asteapta greseala adversarului dupa ce ajunge sa-i controleze nervii acestuia cu imposibilele sale “safety-uri”. 

Snookerul prin excelenta este un sport in care talentul si precizia fac o casa buna cu rabdarea si determinarea. Selby le-a avut pe toate patru in fata lui O'Sullivan, desi in prima zi a finalei parea la un moment dat mort si ingropat.

La 3-8 si 5-10 nu foarte multi ar mai fi pus ramasag pe o revenire a “Bufonului din Leicester”. Selby a zambit mai putin ca oricand la reluarea jocului. Nu a mai avut timp de asa ceva. Si-a construit fiecare frame cu break-uri marunte, punct cu punct spre crescanda iritare a lui Ronnie.

Selby a avut si sansa de partea lui. Nu s-a intamplat doar o singura data ca din snooker sa raspunda cu snooker sau ca in urma unei ratari sa-l lase pe O'Sullivan in snooker.

Atras pe acest tunel al jocului de siguranta si al frame-urilor de uzura, O'Sullivan a devenit prada sigura in fata poate a singurului jucator care a demonstrat de-a lungul anilor ca-i poate face fata in primul rand mental si ca nu se intimideaza in fata Rachetei gata de lansare.

Inaintea finalei Ronnie il numea pe Selby “Tortionarul”, pentru stilul sau de joc deloc pe placul cvintuplului campion mondial, stil care l-a perpelit pe O'Sullivan intreaga zi secunda a finalei.

Insa O'Sullivan nu trebuie sa fie suparat pentru pierderea finalei, desi nu si-a ascuns dezamagirea, pentru ca a pierdut pe undeva si pe mana lui. La cat de slab a jucat Selby in prima, acesta n-ar fi trebuit iertat, iar la un 12-5 inaintea sesiunii finale al saselea titlu ar fi fost ceva mai aproape de Ronnie.

In final sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, iar victoria lui Mark Selby este una cat se poate de meritata. Un luptator atat la masa de snooker cat si in viata, Selby a dedicat primul sau succes de la Crucible tatalui sau, disparut dintre noi in 1999 cu doar doua luni inainte ca cel supranumit “Bufonul din Leicester” sa fi devenit profesionist.

La 30 ani Selby si-a vazut visul cu ochii, acela de a deveni campion mondial, un titlu meritat cu prisosinta si anticipat cumva de cele trei titluri obtinute la Masters, de Campionatul Regatului Unit, de Openul Galez si de Mastersul de la Shanghai.

[news-106699]