Sosirea lui Cassius Clay a provocat in epoca un sentiment ambivalent: era salutat cu prospetimea inspirata de sosirea noului si privit cu reticenta pe care o transmite un agitator. Avea trasaturile caracterisite ale unei stele americane clasice: castigase medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Roma si, in secundar, avusese cel mai bun traseu posibil de formare.

La acea vreme figura sa impunea putin respect. In fata celebrilor colegi de la categoria grea, niste dupaluri de muschi, el parea neterminat. Nici nu incapea bine in haina cu oasele sale de cocor, cu tibia lunga, clavicula proeminenta si umerii sai largi. Cu greu umplea ringul prin pasii ce pareau nelinistiti. Specialistii din box au incercat sa ii caute antecesori. S-au gandit initial la Sugar Ray Robinson, omul spectacol care a modernizat categoria medie, insa au renuntat din motivul ca il vedeau inca pe Sugar precum un exemplar unic. Iar incomparabilul nu putea fi comparat.

Cu greu au gasit un "bunic" totusi pentru Cassius: Gene Tunney, inventatorul jocului de picioare. Meciul lui Tunney cu Jack Dempsey a produs cel mai mare scandal din istoria arbitrajului, iar astazi face parte din antologii: loveste Dempsey, cade Tunney, arbitrul ramane dezorientat, Dempsey nu ajunge in coltul neutru, arbitrul nu reactioneaza, Tunney ramane incostient. In fine, mult prea tarziu, unu, doi, trei, arbitrul intra in actiune. Tunney se trezeste, isi scutura capul, reintra in meci si castiga la puncte.

Primul rapper
De la intrarea in lumea importanta a boxului, Cassius si-a impus propriul stil: prefera mai mult sa vorbeasca decat sa se bata, ducea spectacolul pana in sala de presa. A venit si cu doua momente muzicale: a transformat jocul de picioare intr-o varianta de dans clasic si a devenit primul rapper de pe planeta.

A spus "Zbor ca un fluture si pisc ca o viespe", iar victoriile veneau in acest stil. Daca proportiile sale nu erau ca la carte, exactitatea pronosticurilor era ireprosabila.

In ring, scepticii i-au dat o viata scurta. Spuneau ca la fel ca si Jerry Quarry, Zora Folley, Karl Mildenberger, Henry Cooper, George Chuvalo, Ringo Bonavena, Archie Moore, Cleveland Williams, Floyd Patterson, Sonny Liston, la fel si Cassius urma sa sfarseasca precum o farsa. Numai ca s-au inselat: Cassius a ajuns in top 10 intr-o maniera mecanica si si-a permis cele mai mari gesturi de superioritate, penduland intre hegemonie si tiranie.

Ametiti de viteza, flexibilitatea si eleganta pe care le arata, oamenii il priveau ca pe idolul idolilor. Veneau ca mustele in fata televizorului si se rugau la cer ca regatul lui Cassius sa fie infinit.

De la Cassius la Muhammad
Putea face totul si asa a venit si schimbarea de nume: cineva ca el, numit Cassius Clay, putea sa se cheme cum dorea. Era un model ce pe viitor avea sa fie cunoscut sub numele de Muhammad Ali. In cadrul acelei campanii supranaturale a trecut prin dispute dure cu Comisia Atletica, dezbateri cu Ministerul Apararii sau divergente cu Fiscul.

Insa, cea mai mare anxietate a fost inainte de meciul cu Cleveland Big Cat Williams. Acesta avea un nume de mare rezonanta. "Marea pisica" isi apara cu succes renumele de cel mai dur om din ring, avansase in clasamente intr-un mod impetuos si era un candidat permanent la titlul mondial. Avea 15 KO-uri facute in prima reprriza. Lumea se gandea la ce era mai rau pentru Muhammad.

14 noiembrie 1966. In Europa meciul nu s-a vazut. S-a primit o nota conform careia Muhammad Ali il facuse knock-out in repriza a treia pe Williams. A ajuns si o fotografie care oferea privilegiul de a privi de sus tragedia. Numai Dumnezeu o putea face.

Criticii l-au primit dupa aceea pe Cassius/Muhammad printre legende si i-au inmanat mostenirea lui Sugar Ray, l-au proclamat pionier si revolutionar. Daca pugilismul avea sa supravietuiasca mii de ani dupa, atunci marii campioni trebuiau sa fie ca el.