Cupa Mondiala 2011
 Actualizat: Joi, 29 Decembrie 2011, 18:55:01

Retrospectiva 2011: All Blacks a revenit in fruntea rugbiului mondial

Istoria a început pe Eden Park la Auckland. În 1987, în aceasta mitica arena, capitanul David Kirk a ridicat prima Cupa Mondiala din istorie dupa ce a învins Franta în finala, scor 29-9.

Dupa cinci editii fara succes (finala în 1995, semifinale în 1991, 1999 si 2003, sferturi în 2007), în aceeasi arena capitanul Richie McCaw i-a succedat pentru a ridica trofeul William Webb-Ellis, dupa ce a învins Franta, scor 8-7.

Asteptati patru ani, All Blacks au raspuns prezent.

Exceptând finala, câstigata cu greu, neo-zeelandezii si-au depasit usor toti adversarii: Tonga (41-10), Japonia (83-7), Franta (37-17), Canada (79-15), apoi Argentina în sferturi (33-10) si marea rivala Australia în semifinale (20-6).

Parcursul lor a fost însa marcat si de evolutii mai putin bune, care au adus îngrijorare într-o tara ce se temea de un nou blestem. Patru milioane de neo-zeelandezi au urmarit cu sufletul la gura situatia accidentarii capitanului si idolului Richie McCaw, devenit la 24 septembrie, în fata Frantei, primul All Blacks care a ajuns la 100 de selectii.

Singurul rugbist ales de trei ori cel mai bun jucator din lume (2006, 2009, 2010), a acuzat dureri la un picior si în ultima luna a Mondialului practic nu s-a antrenat pentru a se menaja în vederea meciurilor.

Un forfait al capitanului ar fi fost o lovitura dura, poate fatala, pentru All Blacks, care a înregistrat o alta absenta înainte de ultimul meci din grupa, cea a altui idol, Dan Carter.

Numarul 10 nu a fost cu noroc pentru All Blacks. Dublura obisnuita a lui Carter, Colin Slade s-a accidentat în sferturi cu Argentina. Tânarul Aaron Cruden l-a înlocuit dar s-a accidentat în timpul finalei. Cu al patrulea numar 10, Stephen Donald, convocat cu doua saptamâni mai devreme, All Blacks a câstigat al doilea titlu.

Acest trofeu permite Noii Zeelande sa se alature altor doua tari laureate de doua ori: Australia (1991, 1999) si Africa de Sud(1995, 2007). Trofeul recompenseaza generatia exceptionala a lui McCaw, Carter, Woodcock, Ali Williams, Nonu, Smith si Muliaina.

De asemenea, a recompensat perseverenta antrenorului Graham Henry, în functie din 2003, si care a plecat dupa Cupa Mondiala.

Mediafax