Poli Timisoara
 Actualizat: Vineri, 18 Noiembrie 2011, 17:36:21

TAS motiveaza retrogradarea Timisoarei

1. INTRODUCERE
1.1 Apelul a fost introdus de Club împotriva deciziei din data de 31 mai 2011, pronuntate de Comisia de Apel a sistemului national de licentiere („Decizia”), de refuzare a acordarii licentei clubului, care i-ar fi asigurat acestuia dreptul de a juca în Liga I a Federatiei Române de Fotbal.

2. PARTILE
2.1 Clubul este un participant de traditie în Liga I a FRF si este membru afiliat al FRF.
2.2 Federatia Româna de Fotbal (FRF) reprezinta organul de conducere al miscarii fotbalistice din România si este membru al UEFA.

3. FAPTELE
3.1 Mai jos sunt prezentate principalele fapte si depozitii relevante, în baza sustinerilor scrise ale partilor, pledoariilor si probelor prezentate la audiere. Pot fi expuse fapte si afirmatii suplimentare, daca se considera necesar, referitoare la discutia juridica prezentata în continuare. Completul a luat în considerare toate faptele, depozitiile, argumentele juridice si probele prezentate de parti în cadrul procedurii în discutie. Cu toate acestea, în Decizia pronuntata, Completul face referire doar la sustinerile si probele pe care le considera necesare pentru a-si justifica hotarârea.

3.2. În data de 15 noiembrie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României un proiect de divizare („divizarea”) prin care Clubul si principalul actionar al acestuia, SC BKP Management and Investment Group, au creat o noua societate denumita BKB Faber SA („noua societate”) ca urmare a hotarârilor adoptate de Adunarile generale ale ambelor societati. Clubul urma sa transfere obligatiile sale financiare restante catre bugetul de stat noii societati. Principalul actionar urma sa transfere, de asemenea, catre noua societate, creantele sale din TVA.

3.3 În data de 9 februarie 2011, Tribunalul Timis, Sectia comerciala si de contencios administrativ, a aprobat divizarea, respingând opozitia introdusa de autoritatile fiscale. Hotarârea mentiona dupa cum urmeaza:

„Analizând actele din dosar se retine:
Conform Hotarârilor Adunarilor Generale ale SC FOTBAL CLUB TIMISOARA nr. 8/13.12.2010 si a SC BKP MANAGEMENT & INVEST GROUP SA, nr. 9/13.12.2010, s-a aprobat divizarea partiala a societatilor si înfiintarea uneia noi cu denumirea de SC BKP MANAGEMENT & INVEST GROUP SA conform

Proiectului de fuziune întocmit de catre cele doua societati (fila 111-135) si publicat în Monitorul Oficial al României din 15.11.2010 (fila 143), respectiv 13.12.2010 (fila 212). Initiativa fuziunii fusese luata anterior de catre cele doua adunari generale ale societatilor implicate conform Hotarârilor nr. 1/27.10.2010, respectiv nr. 2/30.10.2010.

Fata de cele de mai sus, instanta retine ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 239 din Legea nr. 31/1990.

Proiectul de fuziune, publicat în Monitorul Oficial al României (art. 242 Legea nr. 31/1990), cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 241 Legea nr. 31/1990.

Fata de acest proiect s-a formulat opozitie, conform art. 62 coroborat cu art. 243 din Legea nr. 31/1990, însa instanta de judecata a respins aceasta cerere de opozitie, motivele invocate referindu-se la probleme financiar fiscale fata de bugetul de stat ale celor doua societati implicate în divizare si neavând nicio legatura cu conditiile legale prevazute pentru aceasta operatiune juridica.

Fata de lipsa înscrisurilor enuntate prin cererea ORC Timis, se remarca ca acestea au fost depuse la ORC Bucuresti si în copie conforma cu originalul si la dosarul cauzei.

Fata de cele de mai sus, în baza art. 4 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 116/2009, va admite actiunea.

Având în vedere solutia ce se va pronunta, în baza art. 49 Cod de procedura civila, va respinge cererea de interventie.”

3.4 În data de 17 martie 2011 Clubul a depus cererea de acordare a licentei.

3.5 În data de 7 aprilie 2011 FRF a depus o cerere în numele Clubului catre UEFA, pentru acordarea unei exceptii de la regula celor trei ani a UEFA, descrisa mai jos.

3.6 În data de 6 mai 2011 UEFA a aprobat cererea sub anumite conditii.

3.7 În aceeasi zi, Directorul de licentiere al FRF, folosind si sustinând raportul expertului financiar independent din data de 27 aprilie 2011, a recomandat respingerea licentei, printre altele, din cauza neîndeplinirii cerintelor financiare ale Regulamentului de licentiere a cluburilor si de fair play financiar, editia 2010, al FRF („Regulamentul”).

3.8 În data de 10 mai 2011 a avut loc o audiere în fata Comisiei de Licentiere la care au luat parte atât Clubul, cât si Directorul de licentiere.

3.9 În data de 14 mai 2011 Comisia de Licentiere a decis sa acorde Clubului licenta.

3.10 În data de 19 mai 2011 Directorul de licentiere a primit comunicarea scrisa a deciziei din data de 14 mai 2011.

3.11 În data de 25 mai 2011 Directorul de licentiere a atacat decizia din data de 14 mai 2011, utilizând în acest sens raportul suplimentar al expertului independent din data de 23 mai 2011, care, desi era redactat cu mai multa prudenta decât raportul anterior, sustinea ca FRF ar trebui sa ceara „opinia unui consilier juridic în ceea ce priveste chestiunile care nu sunt suficient de clare, din punct de vedere al caracterului cert, lichid si exigibil al creantelor din TVA mentionate”.

3.12 În data de 31 mai 2011 Comisia de Apel pentru licentiere a pronuntat decizia.

3.13 Decizia a fost urmatoarea (prezentarea partii relevante a acesteia):

Comisia de Apel constata întemeiat apelul, sub aspectul ambelor motive invocate.

În ceea ce priveste motivul de apel privind încalcarea art. 46 din Regulamentul National pentru Licentierea Cluburilor si de Fair Play Financiar – editia 2010, privind lipsa datoriilor financiare restante catre alte cluburi de fotbal, Comisia constata urmatoarele:

La data de 04.01.2010, Benfica SAD Lisabona si S.C. Fotbal Club Timisoara SA, au încheiat un contract privind transferul jucatorului Laszlo Sepsi.

Conform conditiilor contractului de transfer (clauza nr. 1.2), F.C. Timisoara SA trebuia sa plateasca catre Benfica SAD Lisabona suma de 1.000.000 (un milion) Euro, în doua transe a câte 500.000 Euro fiecare, scadente în lunile iulie 2010, respectiv decembrie 2010.

Cu toate acestea, F.C. Timisoara SA nu a platit nici una din aceste transe la termenele stabilite în contract si nici ulterior.

La data de 16.03.2011, F.C. Timisoara SA a introdus pe rolul Comisiei Nationale pentru Solutionarea Litigiilor, din cadrul FRF, o actiune prin care solicita „rezilierea, din culpa exclusiva a pârâtei (Benfica SAD Lisabona) a Contractului de transfer international, încheiat la 04.01.2010 între…”

Ulterior introducerii acestei actiuni, la data de 09.05.2011, F.C. Timisoara SA a propus partenerului contractual Benfica SAD Lisabona, esalonarea sumei totale datorate, de 1.300.000 Euro, aferenta contractelor de transfer international pentru jucatorii Sreten Sretnovic si Laszlo Sepsi, dupa cum urmeaza:
- 650.000 Euro, platibili în perioada iunie – iulie 2011;
- 650.000 Euro, platibili în perioada ianuarie – februarie 2012.

Fata de împrejurarea ca, pe de o parte, intimata S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. a chemat în judecata partenerul contractual - Benfica SAD Lisabona, cerând rezilierea contractului, fara a contesta însa în cuprinsul actiunii existenta si întinderea obligatiilor deja scadente, iar pe de alta parte, asa cum au precizat si reprezentantii sai, personal, în fata Comisiei de Apel si cum de altfel reiese din Contractul propus pentru a fi semnat la data de 9 mai 2011, intimata a solicitat si totodata si-a asumat achitarea esalonata a obligatiilor de plata scadente, la datele aratate mai sus, Comisia de Apel constata ca intimata, în realitate, recunoaste existenta si întinderea acestor obligatii de plata la data de 31.12.2010, precum si faptul ca acestea nu au fost achitate pâna la data limita de 31.03.2011, în aceste conditii fiind evident ca litigiul a fost initiat de catre S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. cu singurul scop de a evita termenele aplicabile, stipulate în Regulamentul National Pentru Licentierea Cluburilor si Fair Play Financiar, editia 2010. Mai mult, este de observat faptul ca introducerea contestatiei în fata FRF – CNSL, de catre F.C. Timisoara S.A., s-a facut la o distanta mare de timp de la împlinirea scadentelor asumate în contract si cu foarte putin timp înainte de termenul final prevazut pentru plata datoriilor, aspect de natura sa întareasca concluzia exprimata anterior.

Prin urmare, Comisia de Apel urmeaza sa retina faptul ca litigiul înregistrat pe rolul FRF – CNSL cu privire la sumele datorate de catre S.C. Fotbal Club
Timisoara S.A. catre Benfica SAD Lisabona a fost initiat cu singurul scop de a evita termenele aplicabile si de a obtine licenta pentru sezonul competitional 2011-2012.

Cu toate ca, în raport de considerentele expuse mai sus, nu mai prezinta relevanta care este organismul competent sa solutioneze litigiul dintre cele doua cluburi, apartinând unor asociatii nationale diferite, se retine de catre Comisia de Apel ca în conformitate cu disp. Art. 22 alin. f din Regulamentul FIFA privind Statutul si Transferul Jucatorilor de Fotbal, FIFA are competenta de a solutiona litigii între cluburi apartinând unor asociatii nationale diferite, exceptate fiind situatiile prevazute la literele a,d si e ale aceluiasi articol.

Comisia constata ca Statutul si Regulamentele FIFA sunt obligatorii pentru toate Federatiile afiliate si prevaleaza asupra oricaror regulamente nationale si contracte semnate de parti. În aceste conditii, clauza compromisorie, invocata de catre intimata F.C. Timisoara S.A., este în flagranta contradictie cu competenta exclusiva stabilita de art. 22 din Regulamentul FIFA privind Statutul si Transferul Jucatorilor de Fotbal. De altfel, competenta limitata la nivel national a instantelor sportive din cadrul asociatiilor afiliate la FIFA reiese din chiar Statutele si Regulamentele acestora: în cazul de fata, este de observat ca

Regulamentul privind Statutul si Transferul Jucatorilor de Fotbal al FRF precizeaza înca de la primul punct al preambulului sau ca dispozitiile sale, implicit si organismele care functioneaza în baza acestora, reglementeaza norme privind statutul, legitimarea, dreptul de joc si transferul jucatorilor de fotbal de la un club la altul, numai pe plan national. Jurisprudenta invocata de intimata, respectiv Decizia din 16.04.2009 a FIFA - DRC, pronuntata în dosarul nr. 49024, nu îsi gaseste aplicabilitatea în speta, pornind de la premise complet diferite si referindu-se la un litigiu purtat între un jucator si un club de fotbal.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel al licentiatorului, este de observat ca acesta nu vizeaza nelegalitatea divizarii solicitantului de licenta, ci împrejurarea ca debitele restante la data de 31.12.2010 ale S.C. Fotbal Timisoara S.A., transferate ca element de patrimoniu, în cadrul procesului de divizare a societatii si preluate de subiectul de drept nou creat – S.C. BKP&Faber S.A. – nu au fost stinse prin compensare sau prin orice alta modalitate prevazuta de lege, pâna la data de 31.03.2011.

Comisia constata ca luând act de procesul de divizare prin care a trecut solicitantul de licenta, Directorul de licentiere, ca reprezentant al Administratiei de licentiere, în temeiul dispozitiilor art. 4 din Regulamentul UEFA de Licentiere a Cluburilor si Fair Play Financiar, coroborate cu dispozitiile pct. a alin. 1 lit. d si pct. b alin. 4,7 si 8 din Anexa I din acelasi regulament, a solicitat UEFA aplicarea unei exceptii de la regula „celor trei ani”, definita de art. 12 pct. 2 din Regulamentul UEFA de Licentiere a Cluburilor si Fair Play Financiar si preluata în cuprinsul art. 11 alin. 2 din Regulamentul National pentru Licentierea Cluburilor si de Fair Play financiar – editia 2010.

De altfel, pct. B alin. 4 din Regulamentul UEFA îl obliga chiar pe licentiator sa notifice administratia UEFA în legatura cu orice caz de reorganizare sau restructurare a unui club afiliat.

La data de 06.05.2010, UEFA, prin secretarul sau general, dl. Theodore Theodoridis, a emis Decizia de admitere a exceptiei aplicarii regulii celor trei ani (principiul continuitatii activitatii) în cazul S.C. Fotbal Club Timisoara S.A., concluzionând ca „modificarea structurii juridice efectuate de F.C. Timisoara S.A. nu intra în contradictie cu scopul principal al regulii de trei ani, cu conditia ca atât solicitantul de licenta, precum si nou înfiintata entitate S.C. BKP&Faber S.A., sa fie incluse în domeniul de raportare definit de art. 46 al Regulamentului UEFA (art. 44 din Regulamentul National)”. În caz contrar, UEFA a decis ca exceptia solicitata va fi refuzata, solicitantul de licenta intrând sub incidenta art. 12.2 din Regulamentul UEFA (art. 11 alin. 2 din Regulamentul National) si „întreaga operatiune va fi considerata a facilita acordarea licentei clubului F. C. Timisoara S.A.”.

Fata de aceasta decizie, este de observat ca momentul ales pentru înregistrarea operatiunii de divizare de catre S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. – ulterior datei de 27 decembrie 2010 – nu a mai permis ca entitatea nou creata sa poata fi prinsa în perimetrul de raportare al solicitantului de licenta. Cu toate acestea, din Decizia UEFA reiese obligativitatea ca informatiile financiare privind S.C. BKP&Faber S.A. si datoria catre bugetul de stat preluata de la S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. de catre aceasta noua entitate sa fie avute în vedere în procesul de licentiere.

Comisia constata ca desi împotriva Deciziei UEFA putea fi formulat apel, acesta nu a fost exercitat, prin urmare, dispozitiile deciziei susamintite se impun clubului solicitant de licenta cu forta obligatorie, în temeiul art. 42 alin. 1 lit. a din Regulamentul National pentru Licentierea Cluburilor si de Fair Play Financiar – editia 2010.

De altfel, din actele aflate la dosar reiese ca intimata S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. s-a conformat Deciziei UEFA din 06.05.2011 si a furnizat licentiatorului documente privind situatia financiara a celor doua entitati, pentru a permite organismelor decizionale sa verifice realizarea conditiei impuse de Decizia UEFA, respectiv daca „a fost emisa o decizie de compensare favorabila, de catre autoritatile fiscale, pentru compensarea veniturilor de realizat din TVA cu datoriile financiare restante catre bugetul de stat, pâna la 31 martie 2011”.

În acest sens, au fost depuse urmatoarele documente fiscale:

- Certificatul de atestare fiscala nr. 1149315/18.03.2011, din care rezulta ca la data de 28.02.2011 S.C. BKP&Faber S.A. nu figureaza cu obligatii de plata catre bugetul de stat;

- Certificatul de atestare fiscala nr. 1149600/04.04.2011, din care rezulta ca la data de 04.04.2011 S.C. BKP&Faber S.A. nu figureaza cu obligatii de plata catre bugetul de stat;

- Certificatul de atestare fiscala nr. 13881/27.04.2011, din care rezulta ca la data de 31.03.2011 S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. figura în evidente cu obligatii restante la bugetul de stat în cuantum de 731.709 RON;

- Certificatul de atestare fiscala nr. 5569/10.05.2011, din care rezulta ca la data de 30.04.2011 S.C. BKP&Faber S.A. figureaza cu obligatii fata de bugetul de stat în cuantum de 5.710.052 RON, precum si ca se afla în curs de solutionare optiunea de rambursare de TVA;

- Notificarea nr. 5/10.05.2011, înaintata de S.C. BKP&Faber S.A. Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti prin care solicita „emiterea unei decizii de compensare” si a unui Certificat de atestare fiscala, din care sa rezulte ca S.C. BKP&Faber S.A. nu are datorii catre bugetul consolidat de stat.

Interpretând în mod trunchiat prevederile art. 116 C.proc.fiscala, Comisia pentru Acordarea Licentei Cluburilor a retinut în cauza survenienta compensarii de drept, despre care se face mentiune în alin. 4 al acestui text de lege, fara a face referire la faptul ca textul de lege respectiv conditioneaza acest mecanism de existenta în acelasi moment al unor creante reciproce, certe, lichide si exigibile.

Din analiza coroborata a textului art. 116 alin. 4,5,6 si 7, din C.proc.fiscala cu textul art. 111 pct. 3,4 si 5 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, rezulta ca pot fi stinse creantele statului, prin compensare cu creantele debitorului, la cerere sau din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 111 pct. 4 din Normele metodologice, conform carora „compensarea din oficiu prevazuta de art. 116 alin. 4 din Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal în tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii…”

În acelasi sens stipuleaza si art. 111 pct. 5 din Normele metodologice, aratând ca „rezultatul compensarii, la cerere sau din oficiu, va fi consemnat într-o nota de compensare, care va fi comunicata contribuabilului”, reluând astfel textul art. 116 alin. 7 din Codul de procedura fiscala, care obliga organul fiscal sa comunice debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii.

Din toata economia textelor invocate rezulta necesitatea constatarii compensarii de catre organul fiscal, care numai astfel are posibilitatea sa verifice realitatea si întinderea creantelor reciproce, fie la cererea contribuabilului, fie din oficiu, adica la propria initiativa a organului fiscal, iar nu în mod automat, cum în mod eronat prezuma intimata.

Chiar daca am presupune posibilitatea unei compensari automate, nu putem trece peste textul de la art. 116 alin. 5 C.proc.fiscala, unde este explicat întelesul exigibilitatii, în sensul acestui articol. Creanta S.C. BKP&Faber S.A. nu poate fi considerata exigibila în sensul textului de mai sus, iar potrivit alin. 4 al art. 116 C.proc.fiscala, nu pot fi compensate decât creantele exigibile.

De altfel, aceasta este si interpretarea pe care o dau, în practica, chiar organele fiscale, care mentioneaza ca optiunea de rambursare a TVA a S.C. BKP&Faber S.A. se afla în curs de solutionare, ceea ce înseamna ca ea nu a operat de drept, asa cum fara temei retine Comisia de prima instanta. Mai mult, Comisia de Apel observa ca S.C. BKP&Faber S.A. a solicitat, prin Notificarea nr. 5/10.05.2011, adresata Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, „emiterea unei decizii de compensare” si subsecvent, a unui Certificat de atestare fiscala, din care sa rezulte ca S.C. BKP&Faber S.A. nu are datorii catre bugetul consolidat de stat, actiune de natura sa contrazica pozitia exprimata de catre intimata conform careia compensarea a operat de drept.

În acest sens este si Decizia UEFA din data de 06.05.2011 prin care s-a impus ca si conditie pentru acordarea exceptiei de la aplicarea regulii de trei ani prevazuta de art. 12, paragraful 2 din Regulamentul UEFA de licentiere, prezentarea unei dovezi explicite a stingerii datoriilor, care nu poate fi facuta decât printr-un înscris constatator al stingerii obligatiilor.

Toate aceste considerente conduc Comisia de Apel la concluzia evidenta ca la data de 31.03.2011 datoriile catre bugetul consolidat de stat, transmise de S.C. Fotbal Club Timisoara S.A., prin divizare, catre S.C. BKP&Faber S.A. , în cuantum total de 7.442.323 lei, nu fusesera stinse, ele fiind transferate catre Administratia Finantelor Publice pentru Contribuabilii Mici si Mijlocii a Municipiului Bucuresti, în vederea preluarii în evidenta fiscala a S.C. BKP&Faber S.A. abia la data de 29.03.2011.

Acesta este motivul pentru care Certificatele de atestare fiscala nr. 1149315 din 18.03.2011 si nr. 1149600 din 04.04.2011, emise la solicitarea S.C. BKP&Faber S.A. nu mentionau obligatii de plata catre bugetul de stat, iar din Certificatul de atestare fiscala nr. 5569/10.05.2011 rezulta ca abia la data de 30.04.2011 sunt evidentiate obligatiile fata de bugetul de stat ale S.C. BKP&Faber S.A. transmise de intimata F.C. Timisoara S.A, precum si ca se afla în curs de solutionare optiunea de rambursare de TVA.

Pentru aceste motive, Comisia de Apel a Sistemului National de Licentiere, pe baza analizei documentelor existente la dosarul cauzei, cu unanimitate de voturi, în temeiul art. 6 alin. 3 din Regulamentul National privind Licentierea Cluburilor si de Fair Play Financiar – editia 2010,

HOTARASTE

- Respinge ca neîntemeiate exceptiile invocate de intimata F.C. Timisoara S.A;
- Admite apelul declarat, desfiinteaza hotarârea nr. 10/14.05.2011 a Comisiei pentru Acordarea Licentei Cluburilor, iar pe fond, refuza acordarea licentei S.C. Fotbal Club Timisoara S.A. pentru sezonul competitional 2011 – 2012.
Definitiva, în temeiul art. 24 alin 2 din Regulamentul de Procedura al Comisiilor de Licentiere ale FRF.

4. PROCEDURA ÎN FATA TRIBUNALULUI ARBITRAL AL SPORTULUI
4.1 În conformitate cu Articolele R47 si R48 din Cod, în data de 14 iunie 2011, Apelanta a depus cererea de apel.

4.2 Având în vedere faptul ca data de 22 iulie 2011 fusese stabilita ca data de debut a campionatului national Liga I , prin scrisorile din 24 si 27 iunie 2011, Clubul si FRF au convenit sa urgenteze procedura.

4.3 În data de 24 iunie 2011 Apelanta a solicitat suspendarea deciziei atacate.

4.4 În data de 29 iunie 2011 Intimata a depus raspunsul sau la cererea de suspendare. (Subiectul cererii a devenit irelevant data fiind desfasurarea în regim de urgenta a procedurii de arbitraj si ca atare nu a fost necesara nicio decizie în acest sens.)

4.5 În conformitate cu articolul R51 din Cod, în data de 4 iulie 2011 Apelanta a depus memoriul de apel.

4.6 În conformitate cu Articolul R55 din Cod, în data de 11 iulie 2011 Intimata a depus întâmpinarea.

5. CONSTITUIREA COMPLETULUI DE ARBITRAJ SI AUDIEREA

5.1 Prin scrisoarea din data de 5 iulie 2011, TAS a informat partile asupra componentei Completului de arbitraj care urma sa judece apelul: Onor. Michael J. Beloff, QC, Presedintele Completului de arbitraj, Dl. Olivier Carrard si Prof. Luigi Fumagalli, arbitri. Partile nu au ridicat nicio obiectie în ceea ce priveste constituirea si alcatuirea completului de arbitraj la acel moment sau la momentul audierii.

5.2 Dupa consultarea partilor, prin scrisoarea din data de 7 iulie 2011, TAS a informat partile ca audierea în acest caz era programata pentru zilele de 13 si 14 iulie 2011, orele 9:30, la sediul TAS din Lausanne, Elvetia.

5.3 În data de 13 iulie 2011 a avut loc audierea la sediul TAS din Lausanne. La sfârsitul audierii partile s-au declarat multumite de modul în care s-a desfasurat audierea si procedura.

5.4 În afara de Completul de arbitraj si de Dna. Louise Reilly, Consilier TAS, la audiere au participat de asemenea:

Pentru Apelanta:

1. Dl. Alexandru Iancu Marian – Presedintele Consiliului de administratie

2. Dl. Gheorghe Haic Chivorchian – Manager general

3. Dna. Radu Liana – interpret

4. Dl. Florin Cristian Miclea – avocat

Pentru FRF:

1. Dl. Viorel Duru – Director de licentiere

2. Dna. Mihaela Mitrofan – interpret

3. Dl. Adrian Stângaciu – consilier juridic

6. SUSTINERILE PARTILOR

A. Sustinerile si solicitarile Apelantei
6.1 Clubul sustine ca apelul introdus la Comisia de Apel de licentiere împotriva deciziei Comisiei de licentiere („apelul intern”) nu s-a încadrat în termenul limita si ca prin urmare decizia primei instante trebuie restabilita.

6.2 Pozitia Clubului cu privire la cele doua aspecte retinute de Comisia de Apel a fost urmatoarea: În primul rând, Clubul contesta ca datoreaza bani Benficai în baza contractului de transfer al lui Lazlo Sepsi si a subliniat ca a initiat o procedura în data de 16 martie 2011 în fata Comisiei Nationale pentru Solutionarea Litigiilor a FRF pentru încetarea contractului - o chestiune deferita ulterior Camerei de Solutionare a Litigiilor a FIFA. În al doilea rând, Clubul declara ca în urma divizarii nu are nicio datorie catre Stat, având în vedere ca datoriile au fost stinse de drept si ca nu este necesara nicio decizie de compensare din partea autoritatilor fiscale. În acest context, Clubul a contat pe decizia Tribunalului Timis. În plus, a contestat buna credinta a FRF.

B. Sustinerile si solicitarile Intimatei
6.3 Cu privire la cele doua aspecte retinute de Comisia de Apel, FRF sustine în primul rând ca atitudinea Clubului în ceea ce priveste contractul de transfer a fost inconsecventa si ca, desi acesta sugereaza ca nu are obligatii financiare fata de Benfica, aceste afirmatii nu sunt conforme cu utilizarea jucatorului pe durata sezonului 2010-2011, precum nici cu propunerea din partea Clubului de a rezolva litigiul prin reprogramarea platilor si ca actiunea juridica introdusa de Club a avut în mod clar drept scop obtinerea licentei; în al doilea rând, ca o decizie privind compensarea a fost solicitata din motive temeinice si suficiente si ca în mod indiscutabil o astfel de decizie nu a fost furnizata. În plus, a facut referire la un numar de alte datorii catre jucatori etc. despre care a afirmat ca sunt platibile de catre Club.

6.4 FRF a declarat ca apelul a fost depus la timp din moment ce data de început a termenului de 10 zile acordat pentru depunerea apelului fusese 19 mai.

7 JURISDICTIA TAS

7.1 Articolul R47 din Cod prevede urmatoarele:
Poate fi depus la TAS un apel împotriva deciziei unei federatii, asociatii sau organizatii sportive în masura în care statutele sau regulamentele organizatiei respective prevad astfel sau în masura în care partile au încheiat un acord de arbitrare si în masura în care Apelantul a epuizat caile de atac legale pe care le avea la dispozitie înainte de a introduce apelul, în conformitate cu statutele si regulamentele respectivei organizatii sportive.

7.2 În plus, articolul 186(1) din Legea elvetiana privind dreptul international privat (PILA) prevede ca: „Tribunalul arbitral are dreptul de a decide cu privire la propria jurisdictie”.

7.3 FRF contesta jurisdictia TAS.

7.4 Este necesar ca aceasta chestiune sa fie abordata în doua etape: pozitia de dinaintea evenimentelor petrecute în luna iunie 2011, discutate mai jos si pozitia dupa aceste evenimente.

7.5 Statutul FRF prevede la articolul 57.3 dupa cum urmeaza: „Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne este competent sa solutioneze orice litigiu dintre FIFA, UEFA, confederatii regionale, federatii nationale, ligi, cluburi, jucatori, oficiali, agenti de jucatori sau agenti de meciuri licentiati, daca statutele FIFA/UEFA/FRF nu prevad altfel”. Prin urmare, la prima vedere, poate fi înaintat un apel catre TAS, cu exceptia cazului în care – sub aspectul continutului – Statutul FRF stipuleaza contrariul.

7.6 Articolul 43 din Statutul FRF prezinta comisiile autonome din cadrul FRF, inclusiv, la punctul (c), Comisia de Apel pentru licentierea cluburilor.

7.7 Articolul 44 din Statutul FRF prezinta organele de jurisdictie ale FRF, inclusiv, la punctul (c), Comisia de Recurs – organ distinct.

7.8 Articolul 56 (Organe jurisdictionale) prevede:
„1 Competentele privind solutionarea cauzelor disciplinare, a litigiilor sau sesizarilor revin comisiilor cu atributii jurisdictionale ale FRF, astfel:
a) În prima instanta:
- Comisiei de disciplina a FRF;
- Camerei Nationale de Solutionare a Litigiilor.
b) Hotarârile pronuntate în prima instanta pot fi atacate, dupa caz, la:
- Comisia de Recurs a FRF, ca ultima instanta la nivel național, pentru hotarârile Comisiei de Disciplina si Camerei Nationale de Solutionate a Litigiilor;
- Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne, ca ultima instanta la nivel internațional, pentru recursurile declarate împotriva deciziilor pronuntate de Comisia de Recurs a FRF.

2 Deciziile Comisiei de Recurs a FRF sunt definitive si executorii pe plan intern pentru toti membrii afiliati, jucatorii si oficialii acestora, pentru oficialii FRF/AJF/AMFB, precum si pentru agentii
de meciuri si agentii de jucatori.

3 Deciziile pronuntate de Comisia de Recurs a FRF pot fi atacate la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne.

4 Introducerea actiunii la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne nu suspenda executarea deciziei pronuntate de Comisia de Recurs a FRF cu exceptia penalitatilor sportive aplicate în
materie disciplinara.

5 Prin exceptie, prin conventia anuala încheiata între FRF si ligile profesioniste, aprobata de Comitetul Executiv al FRF, ligile profesioniste pot avea în cadrul lor, pentru nivelul competitional pe care îl organizeaza, organisme jurisdictionale proprii, dupa cum urmeaza:
a) Comisia de Disciplina;
b) Camera Nationala de Solutionare a Litigiilor;
c) Comisia de Recurs.”

7.9 Este evident ca Statutul FRF face în mod clar deosebirea între deciziile Comisiei de Recurs care pot fi apelate în ultima instanta la TAS si cele ale Comisiei de Apel pentru licentiere, care nu pot fi atacate. Acest lucru este întarit de Regulamentul de Procedura, care prevede la Articolul 24 urmatoarele:
„(1) Comisia de apel, judecând apelul, pronunta una dintre urmatoarele solutii:
12
a) admite apelul, atunci când îl gaseste întemeiat, desfiinteaza hotarârea Comisiei pentru acordarea licentei cluburilor si dispune acordarea licentei;
b) respinge apelul, mentinând hotarârea atacata.
(2) Decizia Comisiei de Apel a sistemului national de licentiere este definitiva.
(3) Decizia pronuntata de Comisia de Apel nu va putea fi atacata la Comisia de Recurs a FRF sau la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne.”

7.10 Desi Completul de arbitraj accepta ca Regulamentul de Procedura nu poate înlatura un drept garantat de Statutul FRF (o norma superioara), primul poate indica interpretarea corecta a celui din urma, iar cele doua instrumente sunt în realitate armonizate.

7.11 În luna iunie 2011 au avut loc urmatoarele evenimente.

7.12 În data de 17 iunie 2011 Presedintele FRF a scris Clubului urmatoarele:
„…
Domnilor,

Dupa cum am vazut cu totii, rezultatele procesului de licentiere a cluburilor pentru anul competitional 2011/2012 au suscitat un foarte mare interes si au condus la numeroase comentarii si puncte de vedere contradictorii.

Interdictia de a-si exercita drepturile obtinute pe teren prin participarea în competitie si refuzarea licentei în cazul anumitor cluburi au dus la frustrari si nemultumiri din partea jucatorilor, oficialilor si a suporterilor acestor cluburi. Unul dintre aspectele cel mai des mentionate a fost imposibilitatea cluburilor de a se adresa Tribunalului Arbitral al Sportului ca ultima instanta de jurisdictie în vederea schimbarii deciziei luate la nivel national.

Pot sa va asigur ca înteleg aceasta situatie si ma preocupa nu numai în calitatea mea de Presedinte al federatiei, dar si ca fost jucator de fotbal.
În plus, pot observa ca aceasta stare de spirit emotionala, de înteles, tinde sa depaseasca motivele care stau la baza prezentei situatii, legate de procesul de licentiere, care s-a desfasurat si a fost organizat în conformitate cu Regulamentul aprobat de Comitetul Executiv al Federatiei Române de Fotbal si avizat de administratia de licentiere a UEFA.

Conform articolului 38, alineatul 3 al Statutului Federatiei Române de Fotbal, în calitate de Presedinte al Federatiei Române de Fotbal, am datoria de a verifica aplicarea si respectarea legislatiei în vigoare, a statutului si regulamentelor FRF în întreaga activitate a Federatiei Române de Fotbal si de a ma asigura ca deciziile comisiilor si ale organelor de conducere ale federatiei sunt întemeiate, legale si conforme cu regulamentele, în orice situatie.
În vederea stabilirii adevarului si luând în considerare prevederile articolului 63 al Statutului FIFA, cred ca acele cluburi carora li s-a refuzat licenta pentru anul competitional 2011/2012 au dreptul de a se adresa Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne si de a actiona în consecinta.
Mircea SANDU…”

7.13 În data de 20 iunie 2011 Comitetul executiv al FRF a hotarât:

„DECIZIILE COMITETULUI EXECUTIV AL FRF DIN DATA DE 20 IUNIE 2011

Comitetul executiv al FRF s-a reunit astazi la Casa fotbalului si a decis dupa cum urmeaza:
1. A luat cunostinta de prezentarea generala privind procesul de licentiere în perspectiva al UEFA, dezvoltata de dl. Andrea Traverso, Director UEFA pentru licentierea cluburilor si fair play-ul financiar, care a dat câteva recomandari din punctul sau de vedere.

2. A aprobat numirea Dlui. Victor Piturca ca selectioner al echipei nationale de fotbal a României si a staff-ului sau tehnic (format din D-nii Eugen Neagoe, Florin Marin, Gabriel Boldici, Dan Apolzan – antrenori secunzi, Tudor Martin – antrenor portari, Marian Dima – preparator fizic, Ovidiu Costesin – director sportiv) pentru un mandat începând din data de 1 iulie 2011 si terminându-se în data de 30 noiembrie 2015. Obiectivul este calificarea pentru turneul final EURO 2016, care se va desfasura în Franta. În cazul calificarii, contractul va fi prelungit automat si, în timpul desfasurarii turneului final, Dl. Victor Piturca va dispune de dreptul de preemtiune pentru un nou contract.

3. Au fost aprobate, conform prevederilor art. 35.4, litera e din Statutul FRF, clasamentele finale ale competitiilor de seniori organizate de FRF, editia 2010-2011, respectiv:
- Cupa României Timisoreana
- Campionatul Liga a II-a
- Campionatul Liga a III-a
- Campionatul de fotbal feminin
- Cupa României la fotbal feminin
- Liga I si Liga a II-a la fotbal în sala
- Cupa României pentru fotbal în sala

4. Au fost discutate modificarile propuse pentru urmatoarele regulamente, care vor fi aprobate în urmatoarea sedinta a Comitetului Executiv al FRF, programata în data de 4 iulie 2011:
- Regulament de organizare a activitatii fotbalistice
- Regulament privind statutul si transferul jucatorilor de fotbal
- Regulament disciplinar
- Regulament privind statutul antrenorului
- Regulament de organizare a competitiilor de fotbal în sala

5. De asemenea, s-a stabilit ca pentru sezonul competitional 2011-2012, vizele, taxele, contributiile si penalizarile sa ramâna neschimbate fata de sezonul competitional 2010-2011.

6. A fost amânat(a) pâna la sedinta din data de 4 iulie 2011 informarea/raportul cu privire la desfasurarea procesului de licentiere pentru sezonul competitional 2011-2012 (primele cinci echipe din fiecare serie a Ligii a II-a).

7. A fost modificat si completat, în conformitate cu Statutele FIFA, UEFA si FRF, Regulamentul national de licentiere a cluburilor si fair play financiar, cu intrare în vigoare imediata, astfel încât deciziile pronuntate de Comisia de Apel a sistemului national de licentiere a cluburilor privind licenta necesara pentru participarea în competitiile interne sa poate fi atacate în fata Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne.
În acelasi timp, licentiatorul (adica administratia de licentiere si comisiile de licentiere) nu va mai lua în considerare, începând cu urmatorul ciclu de licentiere, pentru evaluarea cluburilor, datoriile presupuse pe care cluburile le-ar avea catre stat.”

7.14 În data de 20 iunie 2011 Presedintele FRF, ca urmare a deciziei adoptate de Comitetul executiv, a scris Clubului:
„…
Stimati domni,

Comitetul Executiv al Federatiei Române de Fotbal a decis în cadrul sedintei din 20.06.2011 modificarea si completarea Regulamentului national de licentiere a cluburilor, cu privire la articolul 6, alineatele 3 si 6, precum si a Regulamentului de procedura a comisiilor de licentiere, cu privire la articolul 24, alineatele 2 si 3, astfel încât, conform articolului 6, alineatul 2, literele c, d si e al Statutului FRF, articolului 10, alineatul 4, literele a si c, articolului 13, alineatul 1, litera a, articolului 62 si articolului 63 ale Statutului FRF, precum si conform articolului 60 al Statutului UEFA, decizia Curtii de Apel cu privire la acordarea licentei necesare pentru participarea în competitii interne sa poata fi atacata în fata Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne. Prezenta prevedere va produce efecte imediate.

Prin urmare, va puteti adresa Tribunalului Arbitral al Sportului pentru solutionarea litigiului dintre clubul dvs. si Comisia de apel a sistemului national de licentiere a cluburilor, cu privire la refuzul Comisiei de Apel de a va acorda licenta pentru participarea la competitiile interne în sezonul competitional 2011-2012.
Mircea SANDU…”

7.15 În data de 21 iunie 2011 Presedintele FRF a scris catre CAS:

„Re: Posibile apeluri ale SC FC TIMISOARA SA, CS FC BIHOR ORADEA sau AFC GLORIA BISTRITA 1922 împotriva Deciziilor Comisiei de Apel a sistemului national de licentiere a cluburilor

Stimati domni,
Prin prezenta va informam ca, în conformitate cu prevederile art. art. 6 alin. 2 lit. c, d si e din Statutul FRF, art. 10 alin. 4 lit. a si c, art. 13 alin. 1 lit. a, art. 62 si art. 63 din Statutul FIFA, precum si în temeiul art. 60 din Statutul UEFA, hotarârile Comisiei de Apel pot fi atacate la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne. Având în vedere ca celor 3 cluburi mentionate li s-a refuzat acordarea licentei este posibil ca acestea sa exercite calea de atac în fata Tribunalului Arbitral al Sportului împotriva Hotarârilor Comisiei de Apel a sistemului national de licentiere a cluburilor.
Având în vedere ca editia 2011-2012 a campionatului national Liga I este programata sa debuteze în data de 22 iulie 2011, va adresam rugamintea de a solutiona cu celeritate aceste litigii, astfel încât pâna cel târziu la data de 22 iulie 2011 sa fie pronuntata o solutie.
Va multumesc si ramânem la dispozitia dvs. pentru informatii suplimentare.
Cu stima,
Mircea SANDU
Presedinte”

7.16 În data de 23 iunie 2011 Comitetul de urgenta al FRF a hotarât:

„Hotarârea nr. 13 din data de 23 iunie 2011
Având în vedere Hotarârea Comitetului Executiv din data de 20.06.2011 cu privire la modificarea si completarea Regulamentului national de licentiere a cluburilor si de fair play financiar,

În conformitate cu dispozitiile art. 36 din Statutul Federatiei Române de Fotbal, Comitetul de urgenta compus din SANDU Mircea - Presedinte FRF, DRAGOMIR Dumitru – Prim-vicepresedinte FRF, Octavian GOGA – Vicepresedinte FRF:

HOTARASTE
1. Dispune modificarea si completarea art. 6, alin. 3 si 6 din Regulamentul national de licentiere a cluburilor si de fair play financiar, editia 2010, alineatele mentionate urmând a avea urmatorul text:
„3. Comisia de Apel, formata din 5 membri, solutioneaza apelurile înaintate în scris si ia o decizie definitiva si executorie pe plan intern în ceea ce priveste acordarea licentei. Hotarârea Comisiei de apel poate fi atacata la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne în termen de 21 de zile de la comunicare. Introducerea actiunii la Tribunalul Arbitral al Sportului nu suspenda executarea Hotarârii Comisiei de Apel.
……………………………

6. Sistemul national de licentiere a cluburilor nu intra sub jurisdictia instantelor de drept comun, Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne fiind singurul organism competent a solutiona recursurile formulate împotriva hotarârilor Comisiei de Apel.”

2. Dispune modificarea art. 24, alin. 2 si 3 din Regulamentului de procedura al Comisiilor de licentiere, astfel:

“2. Decizia Comisiei de Apel a sistemului national de licentiere este definitiva si executorie pe plan intern.

3. Decizia pronuntata de Comisia de Apel va putea fi atacata la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne în termen de 21 de zile de la comunicare. Introducerea actiunii la Tribunalul Arbitral al Sportului nu suspenda executarea Hotarârii Comisiei de Apel.”

3. Prezentele dispozitii intra în vigoare începând cu data prezentei Hotarâri.
Prezenta Decizie va fi comunicata directiilor competente în vederea întocmirii tuturor formalitatilor necesare…”

7.17 Ulterior FRF si TAS au corespondat pentru a stabili data apelului si instructiunile conexe.

7.18 În data de 11 iulie 2011, FRF a adus pentru prima data în discutie aspectul jurisdictiei în cuprinsul întâmpinarii.

7.19 FRF a sustinut ca singura decizie relevanta a fost cea a Comitetului de urgenta (nu a Comitetului executiv). Chestiunea a fost adusa în discutie de Club, clarificându-se faptul ca drepturile de apel aveau aplicabilitate pentru viitor si ca au fost acordate pentru sezonul 2012-2013, nu pentru sezonul 2011-2012.

7.20 S-a explicat ca scrisorile Presedintelui, care contrazic prevederile regulamentelor, au fost rezultatul presiunii exercitate de mass media, au fost redactate fara consiliere juridica si ofereau o posibilitate neconforma cu calendarul UEFA, potrivit caruia toate deciziile cu privire la eligibilitatea pentru competitiile UEFA trebuie adoptate de federatiile nationale membre pâna la data de 31 mai, înainte de începerea urmatorului sezon.

7.21 În opinia Completului de arbitraj, decizia Comitetului de urgenta indica un efort tardiv si fortat de retractare a afirmatiilor din scrisorile Presedintelui, însa indiferent daca acest lucru este adevarat sau nu si oricare ar fi aranjamentele constitutionale interne ale FRF, Completul de arbitraj considera ca trebuie sa analizeze faptele obiective [a se vedea decizia Tribunalului federal elvetian SFT 4A_456/2009 (3 mai 2010), paragrafele 3.2-3-9-1].

7.22 Este incontestabil faptul ca Presedintele FRF, detinând autoritatea evidenta, a facut doua promisiuni fara echivoc Clubului cu privire la faptul ca poate ataca decizia (cf. STF 4A_456/2009). Acesta a actionat în conformitate cu aceste promisiuni. Pâna la data de 11 iulie 2011, FRF a parut de asemenea ca actioneaza în conformitate cu acestea. În opinia Completului de arbitraj, FRF nu poate fi indecisa si sa dezminta validitatea ofertei Presedintelui.

7.23 Tinând cont de aspectele expuse anterior, completul de arbitraj considera ca detine competenta de a audia acest caz si prin urmare va trece la analiza fondului apelului.

8. LEGEA APLICABILA
8.1 Articolul R58 din Cod prevede astfel:
Completul de arbitraj va solutiona litigiul în conformitate cu regulamentele aplicabile si normele legii pentru care au optat partile sau, în absenta unei asemenea optiuni, în conformitate cu legislatia tarii în care se afla federatia, asociatia sau organizatia sportiva care a emis decizia atacata sau în conformitate cu normele legii a carei aplicare Completul de arbitraj o considera adecvata. În ultimul caz, Completul de arbitraj îsi va motiva decizia.

8.2 Regulamentul national de licentiere a cluburilor si de fair play financiar, editia 2010, stipuleaza, printre altele:
„Preambul
În conformitate cu articolul 24 din Regulamentul de aplicare a Statutului FRF, a fost adoptat urmatorul regulament:
…
Partea I. Prevederi cu caracter general
Articolul 1 – Domeniul de aplicare
1 Prezentul regulament se aplica ori de câte ori se face referire la acesta în mod expres în regulamentul dupa care se desfasoara competitiile de club organizate sub egida UEFA (denumite în prezentul competitiile de club UEFA), precum si pentru participarea la campionatul national Liga I.
…
Articolul 2 – Obiectivele
…
c) adaptarea infrastructurii sportive a cluburilor în vederea asigurarii dotarilor necesare pentru jucatori, public si mass media, ca si a unui nivel adecvat de siguranta;
…
2 În plus, Regulamentul are ca scop realizarea fair play-ului financiar în cadrul competitiilor de club UEFA si, cu precadere:
a) îmbunatatirea capacitatilor economice si financiare ale cluburilor, prin sporirea transparentei si credibilitatii acestora;
b) acordarea importantei cuvenite protectiei creditorilor prin verificarea achitarii la timp de cluburi a angajamentelor financiare catre jucatori, asigurarile sociale/autoritatile fiscale si catre alte cluburi în mod particular;
c) solicitarea unui nivel mai ridicat de disciplina si logica în ceea ce priveste sistemele financiare ale cluburilor;
d) încurajarea cluburilor sa functioneze în baza veniturilor proprii;
e) încurajarea cheltuirii responsabile în vederea obtinerii de beneficii pe termen lung pentru fotbal;
f) protejarea pe termen lung a viabilitatii si durabilitatii fotbalului de club european.
17
…
Partea a II-a. Licentierea cluburilor

Capitolul 1: Licentiatorul

Articolul 4 – Responsabilitati
1 Licentiatorul este Federatia Româna de Fotbal si raspunde de sistemul national de licentiere a cluburilor.
2 Licentiatorul raspunde de integrarea prevederilor Partii a II-a a Regulamentului UEFA de licentiere a cluburilor si de fair play financiar în regulamentul national de licentiere a cluburilor, de traducerea acestuia într-una dintre limbile oficiale ale UEFA si de înaintarea acestuia administratiei UEFA în vederea revizuirii, conform procedurii definite în Anexa III a Regulamentului UEFA de licentiere a cluburilor si de fair play financiar.
3 Licentiatorul are urmatoarele obligatii:
a) înfiintarea unei administratii de licentiere corespunzatoare, conform prevederilor articolului 5;
b) înfiintarea a cel putin doua organisme de decizie, conform prevederilor articolului 6;
c) întocmirea unei liste de sanctiuni, conform prevederilor articolului 7;
d) definirea procesului de baza, conform prevederilor articolului 8;
e) evaluarea documentatiei înaintate de cluburi pentru a stabili daca aceasta este corespunzatoare si daca au fost îndeplinite toate criteriile, respectiv pentru a stabili daca mai sunt necesare alte informatii, conform prevederilor articolului 9;
f) asigurarea unui tratament egal pentru toate cluburile care solicita licenta si garantarea deplinei confidentialitati în ceea ce priveste informatiile furnizate de cluburi pe parcursul procesului de licentiere, conform prevederilor articolului 10;
g) acordarea sau nu a licentei.
4 Acordarea licentei nu atrage raspunderea licentiatorului fata de clubul licentiat în cazul în care administratia UEFA hotaraste excluderea clubului respectiv din competitiile de club UEFA, pentru faptul ca decizia de acordare a licentei a fost luata fara a fi respectate toate cerintele din Regulamentul UEFA de licentiere a cluburilor si de fair play financiar, editia 2010.
…
I. CRITERII SPORTIVE

Articolul 16 – Programul de dezvoltare a sectorului de juniori
…
e) Resursele financiare (bugetul disponibil, contributia solicitantului de licenta, a jucatorilor sau comunitatii locale etc.);
…
h) Program de instruire antidoping;
…
j) Revizuirea obiectivelor si obtinerea de feedback în vederea evaluarii rezultatelor si a gradului de atingere a obiectivelor;
…
Articolul 47 - Lipsa datoriilor financiare restante catre angajati si catre asigurarile sociale/autoritatile fiscale
18

1 Solicitantul de licenta trebuie sa demonstreze ca, la data de 31 martie anterioara sezonului pentru care se acorda licenta, nu avea datorii financiare restante (conform prevederilor Anexei VI) catre angajati sau catre asigurarile sociale si autoritatile fiscale, în baza obligatiilor contractuale si legale aparute înainte de 31 decembrie.

2 Angajamentele financiare reprezinta sumele datorate angajatilor sau asigurarilor sociale si autoritatilor fiscale, rezultate din obligatiile contractuale sau legale fata de angajati. Sumele care trebuie achitate persoanelor care, din diverse motive, nu mai au calitatea de angajati ai solicitantului de licenta, fac obiectul acestui criteriu si trebuie achitate la termenul stipulat în contract si/sau prevazut de lege, indiferent de modul în care aceste angajamente sunt prezentate în situatiile financiare.
…

ANEXA VI: Notiunea de „datorii financiare restante”

1. Datoriile financiare sunt considerate restante daca nu sunt achitate la termenele convenite, conform contractelor sau obligatiilor legale în vigoare.

2. Datoriile financiare nu sunt considerate restante, în sensul prezentului regulament, daca solicitantul de licenta/clubul licentiat (clubul debitor) poate proba pâna la data de 31 martie (conform articolelor 46 si 47) si respectiv, pâna la 30 iunie si 30 septembrie (conform articolelor 62 si 63) ca:
a) a achitat complet suma în cauza sau
b) a încheiat o întelegere cu creditorul prin care acesta a acceptat în scris prelungirea termenului de plata dupa expirarea termenului aplicabil (nota: nesolicitarea de creditor a efectuarii platii nu constituie o prelungire a termenului) sau
c) a intentat o actiune în justitie care a fost înregistrata de autoritatea competenta conform legislatiei nationale sau a deschis o procedura la autoritatile nationale sau internationale din fotbal sau la tribunalul arbitral competent prin care se contesta obligatia de a achita datoriile financiare restante; cu toate acestea, daca organele de decizie (licentiatorul si/sau Comisia de control financiar al cluburilor) considera ca actiunea în justitie a fost intentata sau procedura a fost deschisa numai cu scopul de a se evita termenele aplicabile stipulate în prezentul Regulament (pentru a câstiga timp), suma în cauza va fi considerata drept datorie financiara restanta sau
d) a contestat o actiune intentata sau o procedura care a fost deschisa împotriva sa de un creditor având ca obiect datorii financiare restante si poate demonstra într-un mod acceptat de organele de decizie competente (licentiatorul si/sau Comisia de control financiar al cluburilor) ca actiunea intentata sau procedura deschisa de creditor sunt în mod evident nefondate.”

9. ADMISIBILITATE

9.1 Articolul R49 din Cod prevede:
În absenta unui termen limita stabilit în statutele sau regulamentele federatiei, asociatiei sau organizatiei sportive, sau într-un acord anterior, perioada limita pentru depunerea apelului va fi de douazeci si una de zile de la primirea deciziei împotriva careia se depune apelul.

9.2 Nu se contesta faptul ca Apelantei i-a fost comunicata Decizia la data de 2 iunie 2011. Apelanta a depus cererea de apel pe data de 22 iunie 2011. Completul de arbitraj constata ca apelul a fost depus în timp util si prin urmare este admis.

10. FONDUL APELULUI
Introducerea în timp util a apelului de catre directorul de licentiere

10.1 Acest punct se refera la interpretarea adecvata a Articolului 21 din Regulamentul de Procedura al Comisiei de licentiere a Federatiei Române de Fotbal 2011, care prevede:
„(1) Împotriva hotarârii Comisiei pentru acordarea licentei cluburilor pot formula contestatie clubul solicitant de licenta a carei licenta a fost refuzata, clubul licentiat a carei licenta a fost retrasa sau Directorul de licentiere, daca acesta considera ca licenta a fost acordata unui club fara respectarea conditiilor si cerintelor obligatorii stipulate în regulamentele de licentiere a cluburilor.
(2) Termenul de apel pentru licenta de Liga I si cupele europene este de zece zile. Termenul de apel curge de la momentul comunicarii în scris a hotarârii Comisiei pentru acordarea licentei cluburilor. Termenul de apel se socoteste incluzând atât prima cât si ultima zi (zile incluse).
(3) Termenul de apel pentru licenta de Liga a 2-a este de cinci zile.
(4) Hotarârile Comisiei pentru acordarea licentei cluburilor neatacate în termen devin definitive.”

10.2 Clubul pretinde ca termenul de zece zile prevazut la Articolul 21 (2) a început sa curga de la data de 14 mai 2011, data la care a fost adoptata decizia Comisiei de licentiere, caz în care apelul ar fi depasit termenul limita, iar decizia Comisiei de licentiere ar deveni definitiva, conform Articolului 21 (4). FRF sustine ca termenul a început de la data de 16 mai 2011, caz în care apelul ar fi depus la timp.

10.3 Completul de arbitraj prefera analiza FRF.

10.4 Articolul 21(2) stipuleaza ca decizia trebuie comunicata în scris pentru a fi atacata. Probele necontestate în fata Completului de arbitraj demonstreaza ca aceasta comunicare a avut loc exact la data de 16 mai 2011.

10.5 Clubul afirma ca Directorul de licentiere a fost prezent în fata Comisiei de licentiere la data de 14 mai 2011 si astfel a luat imediat cunostinta de decizia pronuntata. În orice caz, acest lucru este irelevant conform prevederii formulate.

10.6 Clubul afirma apoi ca, în esenta, Comisia de licentiere si Directorul de licentiere reprezinta doua structuri ale aceleiasi organizatii si pot conspira pentru prelungirea termenului de introducere a apelului prin amânarea comunicarii scrise. Completul de arbitraj nu se confrunta în cazul de fata cu acest scenariu si se multumeste sa faca observatia ca si în cazul în care procesul ar fi atins de acte de rea-credinta, acest lucru nu ar exclude o decizie finala justa.

10.7 În opinia Completului de arbitraj, o prevedere prin care se solicita comunicarea formala a deciziei este în mod clar întemeiata si evita controversele cu privire la momentul la care posibilul apelant a luat cunostinta de ea. În plus, aceasta cerinta actioneaza atât în favoarea solicitantului de licenta, cât si în favoarea directorului de licentiere si trebuie sa aiba acelasi înteles si sa fie aplicata la fel pentru oricare dintre partile care doreste sa deschida actiunea de apel.

10.8 Prin urmare, Completul de arbitraj sustine ca apelul directorului de licentiere a fost introdus la timp, Comisia de apel pentru licentiere având drept de jurisdictie pentru judecarea cazului.
Elementele de fond

10.9 În ceea ce priveste elementele de fond, Completul de arbitraj retine ca, în cazul în care orice datorie catre Benfica sau catre Stat reprezinta o suma restanta, apelul Clubului trebuie respins.

10.10 În ceea ce priveste pretinsa datorie catre Benfica, Completul de arbitraj considera drept fapt juridic convingator un document care provine dintr-o discutie de mediere care a avut loc la data la 9 mai 2011 la Lisabona. În acest document nedatat, partile implicate în transfer au convenit ca plata sumei datorate sa fie reprogramata si efectuata în doua rate. Este adevarat ca documentul nu a fost semnat de ambele parti si prin urmare nu constituie în mod evident un contract cu efecte juridice. Totusi, acesta este semnat de managerul general al Clubului si poate fi interpretat asadar ca o propunere la care Clubul era pregatit sa subscrie. Acest act reprezinta în mod cert recunoasterea de catre Club a unei datorii substantiale.

10.11 Completul de arbitraj poate conchide doar ca actiunea Clubului în ceea ce priveste încetarea contractului si eliberarea Clubului de orice obligatii de plata – în fata oricarei instante la care a recurs – avea ca scop unic obtinerea licentei si a fost deschisa, conform formularii din Anexa VI 2 (c) „numai cu scopul de a se evita termenele aplicabile stipulate în prezentul Regulament” – o conditie introdusa – Completul de arbitraj fiind informat, în proceduri conexe, de catre UEFA – imediat ce s-a realizat ca acceptarea oricarei contestatii fata de obligatiile financiare astfel încât o datorie sa nu fie considerata drept „restanta” ar deschide calea spre actiuni false.

10.12 În ceea ce priveste pretinsa datorie catre Stat, Completul de arbitraj recunoaste ca aceasta chestiune este mai complexa si nu a beneficiat de consultanta impartiala asupra interpretarii adecvate a prevederilor relevante din legislatia româna, mai exact din Codul de Procedura Fiscala. Cu toate acestea, în abordarea chestiunii, Completul înclina sa considere ca „decizia de compensare” este o cerinta preliminara necesara pentru stabilirea stingerii unei datorii prin compensare ca urmare a unei divizari, mai ales din cauza problemelor de natura practica evidente care s-ar putea înmulti daca dovezile materiale de acest fel nu ar fi necesare – îngrijorare exprimata în mod just în decizia UEFA din data de 6 mai 2011.

10.13 Concluzia exprimata la prima vedere de Completul de arbitraj este întarita de urmatorii factori

10.14 În primul rând, în actiunea deschisa de Club împotriva UEFA, însusi Clubul afirma ca o astfel de decizie este „un document administrativ care nu ar putea fi obtinut pâna la data de 31 martie în conditiile în care societatea a fost fondata abia la data de 14 martie 2014.”, lucru care reprezinta în mod evident o confirmare a faptului ca un astfel de document era dezirabil, chiar necesar, încercându-se sa se gaseasca scuze pentru lipsa acestuia.

10.15 În al doilea rând, nu mai devreme de 10 mai 2011, Clubul, desi îsi mentinea argumentul sau initial si anume ca divizarea a determinat „compensarea de drept” a Statului, a solicitat, pe lânga eliberarea unui certificat fiscal „care sa prezinte situatia reala actuala”, „eliberarea unei decizii de compensare”, astfel recunoscând din nou în mod evident necesitatea unui astfel de document.

10.16 În al treilea rând, exista doua documente publicate de Autoritatile fiscale, OMFP nr. 263 din data de 22 februarie 2010 (întitulat procedura de solutionare a deconturilor de TVA cu optiune de rambursare din data de 22 februarie 2010), care fac diferenta între tipurile de deconturi pe baza de categorii de risc si prevad „o inspectie fiscala anticipata” pentru deconturile „cu risc fiscal mare” (a se vedea si documentul anterior, OMFP nr. 1857 din data de 1 noiembrie 2007). Noua societate prezenta inerent un astfel de risc; de aceea era necesara o inspectie fiscala înainte de a putea obtine rezultatul vizat de procedura de divizare.
21

10.17 În al patrulea rând, certificatul fiscal din data de 5 mai 2011 se refera la „decontul de TVA cu optiune de rambursare”, ceea ce sugereaza faptul ca rambursarea era în curs, ca nu era încheiata pâna la momentul respectiv si, prin urmare, nici pâna la data limita de 31 martie 2011.

10.18 În al cincilea rând, însusi faptul ca Autoritatile fiscale au atacat aprobarea divizarii în fata Tribunalului Timis vine în contradictie cu eventuala acceptare din partea acestora ca divizarea ar fi condus în mod automat la rezultatul dorit de Club.

10.19 În al saselea rând, clubul a atribuit deciziei Tribunalului Timis mai multa valoare decât avea în realitate; acesta a aprobat divizarea, dar în mod expres fara sa aduca atingere urmarilor fiscale ale acesteia.

10.20 Completul de arbitraj reafirma, cu toate acestea, ca si în cazul în care concluzia formulata asupra acestui aspect al apelului este gresita, concluzia generala asupra apelului nu este afectata.

10.21 Pentru evitarea oricaror dubii, Completul de arbitraj nu ia în considerare sumele despre care se presupune ca ar fi datorate de Club la data limita, care nu au fost retinute de Comisia de apel pentru licentiere si care nu au fost analizate în mod corespunzator prin probele niciuneia dintre parti.

11. REPARATII
11.1 În urma refuzului de acordare a licentei pentru Club, FRF a facut demersuri pentru a-si completa locurile din Liga I; în data de 22 iunie 2011, Directia Competitii din cadrul FRF a propus ca cele trei locuri vacante sa fie completate astfel: primul loc va fi ocupat de clubul cu cea mai buna clasare care a fost retrogradat din Liga I, SC FC Sportul Studentesc SA; al doilea loc va fi ocupat de CS Mioveni, care a terminat pe locul trei în Liga a II-a; iar pentru ocuparea celui de-al treilea loc, FRF va organiza un meci de baraj între AFC Sageata Navodari si CSU Vointa Sibiu.
11.2 Unicul scop al Clubului a fost

Spune-ti parerea: Intra in ciocnirile dintre fanii Ligii 1. Scrie, combate, voteaza. Detalii pe Forum.

Stiri de echipa : ... alege echipaSteauaDinamoRapidTimisoaraCraiovaCFR ClujUTAFarulFC ArgesFC NationalGloriaOtelulVasluiPanduriiPoli IasiUrziceniCeahlaulJiul