Istoria nu a fost prea blanda cu fotbalul bucurestean. Patru stadioane celebre au disparut in ultimii 70 de ani, locul lor putand fi astazi de-abia ghicit. Doi dintre cei trei „granzi" ai Bucurestiului interbelic (Venus si Unirea Tricolor) au disparut in anii comunismului, cu tot cu stadioanele pe care jucau. Doar Rapid a supravietuit, insa arena sa se afla in stadiu avansat de degradare.

Stadionul Romcomit (abreviere a Bancii Comerciale Romano-Italiana) a fost inaugurat in 1923, fiind considerat la acea vreme ca unul foarte modern. Era stadionul echipei cu acelasi nume, condusa de Ettore Brunelli, dar, la cumpana anilor 1924 si 1925, Romcomit a fuzionat cu Triumf, rezultand Juventus Bucuresti, care avea sa devina noul detinator al stadionului. Aici au avut loc primele meciuri in nocturna din Romania, la 13 si 14 septembrie 1933: amicalele sustinute de celebra, pe atunci, Ujpesti Budapesta cu CFR si Venus. Instalatia de nocturna, asa cum o descria Ioan Chirila in cartile sale, era una rudimentara si consta in niste becuri prinse pe cateva randuri de fire intinse deasupra terenului. Astfel ca, la degajarile mai inalte, mingea „se pierdea" in intuneric sau se intampla sa loveasca unul din becuri. In acest caz, jocul se intrerupea pana cand un angajat al stadionului, dotat cu o scara, monta un bec nou.

Arena Juventus, sacrificata de Carol al II-lea

Pe „cocheta Arena Romcomit", cum era denumita in presa vremii, s-au jucat si doua meciuri amicale ale nationalei, in 1925, cu Turcia (scor 1-2) si cu Bulgaria (scor 6-1). La inceputul lui 1934, stadionul a fost daramat, chiar in sezonul in care Juventus promovase in „A", pentru ca regele Carol al II-lea a dorit sa construiasca pe locul sau „Cetatea Universitara", complexul studentesc de astazi, de langa Facultatea de Drept.

Stadionul Venus, distrus de comunisti

Arena Venus a fost inaugurata in 1928, ca un teren dedicat doar fotbalului. Unul dintre cei mai longevivi si fideli conducatori ai clubului, avocatul Alexandru Eladescu, si-a vandut o padure, proprietate personala, pentru a obtine banii nece-sari amenajarii arenei. Venus, care juca in tricouri negre, reprezenta protipendada bucuresteana a vremii. In perioada interbelica, era echipa cea mai titrata din capitala Romaniei (opt titluri de campioana, intre 1920 si 1940). Arena Venus a gazduit, la 22 septembrie 1935, primul „cuplaj" din Divizia A, Unirea Tricolor – AMEFA si CFR Bucuresti – Crisana Oradea, iar la 18 mai 1939 aici s-a jucat si un meci al nationalei, amicalul cu Letonia (scor 4-0).

Intre 1937 si 1939 s-au desfasurat pe Venus majoritatea meciurilor echipelor romanesti din Cupa Europei Centrale, insa pe zgura, nu pe gazon, dar si cinci finale ale Cupei Romaniei. Odata cu instaurarea comunismului si „lichidarea burgeziei", echipa a fost trecuta in ligile inferioare si, in cele din urma, a disparut. In 1948, zona de la intersectia dintre Splaiul Dambovitei si Podul Eroilor (care se numea chiar Podul Venus) a fost inclusa intr-o arie militara. Aproape toate constructiile de acolo au fost daramate, inclusiv Arena Venus.

Militia stalinista a desfiintat Unirea

Stadionul Unirea, apartinand clubului bucurestean omonim, a fost inaugurat in octombrie 1924. Stadionul era situat in vecinatatea Garii de Est. Pe 1 iunie 1926, Unirea a fuzionat cu Tricolorul Bucuresti, rezultand o echipa care avea sa devina celebra, Unirea Tricolor, echipa cartierului Obor. Arena a gazduit primul meci al campionatului in sistem divizionar (valabil si astazi), pe 4 septembrie 1932, dintre Unirea Tricolor si AMEFA. In 1948, popularul club a fost „inghitit" de Ministerul Afacerilor Interne, iar numele i-a fost radiat pentru a fi botezat Dinamo „B" Bucuresti (in timp ce Dinamo „A", actualul Dinamo, luase locul Ciocanului Bucuresti, fosta Maccabi). Lasat in paragina, stadionul a fost daramat si pe locul lui s-au ridicat blocuri de locuinte.

Stadionul Republicii, demolat de Ceausescu

La 9 mai 1926 avea loc inaugurarea stadionul ONEF, care ceva mai tarziu avea sa isi schimbe numele in ANEF (dupa Agentia Nationala de Educatie Fizica). Era considerat primul stadion modern din Romania, fiind dotat cu cel dintai gazon cu drenaj de la noi. In timpul razboiului insa a ars din cauza unui incendiu, dar avea sa fie reconditionat si redat in folosinta sub numele de „Republicii", la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei editii a Campionatelor Internationale de Atletism ale Republicii Populare Romane.

De altfel, foarte mult timp, atletismul si fotbalul au coexistat pe acest stadion, care era cel mai mare din tara, avand 28.026 locuri. Declinul avea sa inceapa dupa aparitia Stadionului „23 August" (azi, Stadionul National din Complexul „Lia Manoliu"), inaugurat in 1953, cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului.

Pe ONEF a jucat de 42 de ori nationala

Istoria stadionului „Republicii" este bogata insa: a gazduit 42 de meciuri ale echipei nationale, unul al echipei olimpice, 15 jocuri din cupele europene, 22 de finale ale Cupei Romaniei si alte nenumarate meciuri de campionat, cupa, juniori etc. Dar, in a doua jumatate a anilor 80, stadionul a avut ghinionul sa se situeze mult prea aproape de nou construita Casa a Poporului. Ceausestii au hotarat sa transforme arena in elicodrom. Chiar daca dorinta lor n-a devenit realitate pana in decembrie 1989, distrugerile suferite de Stadionul Republicii s-au dovedit iremediabile. Astazi mai pot fi vazute doar zidurile caramizii ale fostelor tribune, iar in interior se afla garajul Camerei Deputatilor.

Adevarul