Istoria JO
Toate editiile | Atena 1896 | Paris 1900 | St. Louis 1904 | Londra 1908 | Stockholm 1912 | Antwerp 1920 | Paris 1924 | Amsterdam 1928 | Los Angeles 1932 | Berlin 1936 | Londra 1948 | Helsinki 1952 | Melbourne 1956 | Roma 1960 | Tokyo 1964 | Mexic 1968 | Munchen 1972 | Montreal 1976 | Moscova 1980 | Los Angeles 1984 | Seul 1988 | Barcelona 1992 | Atlanta 1996 | Sydney 2000 | Atena 2004

Montreal 1976

Cea de-a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară a avut loc în perioada 17 iulie - 1 august 1976, la Montreal, în regiunea canadiană Quebec.

Montreal a fost ales oraş-gazdă al Jocurilor Olimpice în mai 1970, în defavoarea celorlalte două oraşe aflate printre favorite, Moscova şi Los Angeles. Acestea din urmă au fost gazde ale următoarelor două ediţii ale Jocurilor Olimpice, din 1980 şi respectiv 1984.

Jocurile Olimpice au fost deschise de Regina Elisabeta a II-a, în cadrul unei ceremonii la care a participat întreaga familie regală.

Flacăra olimpică a fost transmisă electronic de la Atena la Ottawa, printr-un puls electronic derivat de la flacăra olimpică existentă. Din Ottawa, a fost dusă la Montreal. Flacăra s-a stins la câteva zile de la deschiderea Jocurilor Olimpice, după o furtună, dar un oficial sportiv a reaprins-o cu o brichetă. Organizatorii au stins-o din nou şi au aprins-o folosind o sursă a flăcării originale.

Organizarea Jocurilor Olimpice a adus prejudicii financiare importante oraşului Montreal, oraşul confruntându-se cu datorii imediat după terminarea Jocurilor. Stadionul olimpic, proiectat de arhitectul francez Roger Taillibert, a rămas un monument cu un deficit major, pentru că nu a avut niciodată un acoperiş retractabil. Jocurile Olimpice din 1976 au fost cele mai scumpe din istoria acestui eveniment sportiv.

În cadrul competiţiilor, s-a remarcat românca Nadia Comăneci. La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976, de la Montreal. Nu numai că a devenit prima gimnasta care a obţinut nota perfectă de zece la olimpiadă (de şapte ori), dar a şi câştigat trei medalii de aur (individual compus, la bârnă şi la paralele), o medalie de argint (echipă compus) şi bronz (sol). Alte trei medalii de aur la fete au fost câştigate de rusoaica Neli Kim. Nikolai Andrianov din URSS a câştigat patru medalii de aur, devenind campion olimpic absolut.

Viktor Saneev, reprezentant al Uniunii Sovietice, a câştigat cel de-al treilea titlu consecutiv la sărituri. Alberto Juantorena din Cuba a fost primul câştigător al ambelor competiţii, de 400 şi 800 de metri, la aceeaşi olimpiadă. Boris Onişcenko, membru al echipei de pentatlon, a fost eliminat din competiţie, după ce s-a descoperit că îşi modificase arma pentru proba de scrimă. Ca urmare a acestui fapt, întreaga echipă de pentatlon modern a fost descalificată.

Cinci boxeri americani, Sugar Ray Leonard, Leon Spinks, Michael Spinks, Leo Randolph şi Howard Davis Jr., au câştigat medaliile de aur la proba de box. A fost cea mai bună echipă de box pe care au avut-o vreodată Statele Unite.

Gimnastul japonez Shun Fujimoto şi-a fracturat piciorul în timpul evoluţiei la sol. Dat fiind că în acel moment punctajul între Japonia şi URSS era foarte strâns, Fujimoto a ascuns gravitatea accidentului pentru a putea evolua în continuare. A reuşit să ducă la bun sfârşit evoluţia la inele, obţinând nota 9,7 şi asigurând astfel medalia de aur Japoniei.

Canada, ţara gazdă, a câştigat 5 medalii de argint şi şase de bronz. A fost pentru prima dată în istoria Jocurilor când Canada nu a câştigat nici o medalie de aur.

La Olimpiada de la Montreal au participat 6.084 de sportivi (1.260 femei şi 4.824 bărbaţi) din 92 de ţări, la 198 de probe din 21 de sporturi. În clasamentul pe medalii, primul loc a fost ocupat de URSS, cu 49 de aur, 41 de argint şi 35 de bronz, pe doi a fost surprinzător RDG, cu 40-25-25, iar pe trei SUA, cu 34-35-25, etc.

România s-a clasat pe locul 9 în clasamentul pe medalii şi a obţinut 27 de medalii dintre care 4 de aur. Din acestea 4, 3 medalii de aur au fost obţinute de Nadia Comăneci.