Istoria JO
Toate editiile | Atena 1896 | Paris 1900 | St. Louis 1904 | Londra 1908 | Stockholm 1912 | Antwerp 1920 | Paris 1924 | Amsterdam 1928 | Los Angeles 1932 | Berlin 1936 | Londra 1948 | Helsinki 1952 | Melbourne 1956 | Roma 1960 | Tokyo 1964 | Mexic 1968 | Munchen 1972 | Montreal 1976 | Moscova 1980 | Los Angeles 1984 | Seul 1988 | Barcelona 1992 | Atlanta 1996 | Sydney 2000 | Atena 2004

Roma 1960

A XVII-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfăşurat, la Roma, în perioada 25 august - 11 septembrie 1960. Ceremonia a fost deschisă de preşedintele italian Giovanni Gronchi.

Creaţia compozitorului Spyros Samaras şi a poetului Kostis Palamas, interpretată la primele Jocuri moderne, la Atena 1896, a devenit imn oficial al Olimpiadei.

Ediţia a XVII-a a Olimpiadei de vară a fost transmisă în direct la televiziune de peste 100 de canale, şi înregistrat în 18 ţări europene, Statele Unite, Canada şi Japonia.

Cu toate că aspirase de mai multe ori să găzduiască jocurile olimpice, Roma a primit învestitura abia în 1955, pentru a XVII-a ediţie, în faţa unor contracandidate ca Lausanne (Elveţia), Detroit (SUA), Budapesta (Ungaria), Bruxelles (Belgia), Ciudad de Mexico (Mexic) şi Tokyo (Japonia).

Italienii au reuşit să creeze o atmosferă deosebită şi un cadru unic manifestărilor sportive, prin punerea în valoare a neasemuitelor vestigii antice: în interiorul Termelor lui Caracalla s-au desfăşurat întrecerile de gimnastică; între zidurile Bazilicii lui Maxenţiu, sub cerul liber, 4 500 de spectatori, în tribune demontabile, au putut urmări disputele luptătorilor, iar traseul de maraton de pe Via Appia Antica, s-a încheiat noaptea, la lumina torţelor, în apropierea Colosseumului, sub Arcul lui Constantin.

Danezul Paul Elvstrom a reuşit să câştige aurul la yachting, pentru a patra oară consecutiv. La rândul său, scrimerul maghiar Aladar Gerevich a cucerit cea de-a şasea sa medalie de aur, în proba pe echipe. De asemenea, suedezul Gert Fredricksson a câştigat al şaselea aur la canoe.

După ce a pierdut trei finale la rând, Iugoslavia, calificată în semifinale la mustaţă, s-a impus în turneul de fotbal. Rutierul italian Sante Gaiardoni a devenit singurul ciclist din istoria olimpică învingător atât la contracronometru cât şi la viteză. Boxerul ghanez Ike Quartey, medaliat cu argint, a devenit primul african de culoare medaliat la Jocurile Olimpice. La cinci zile distanţă, etiopianul Abebe Bikila, alergând desculţ a câştigat maratonul, în faţa marocanului Rhadi Ben Abdesselem, devenind primul african de culoare campion olimpic. Americanul Rafer Johnson şi taiwanezul C.K. Yang, au fost adversari, ocupând, după un final dramatic, primele două locuri ale întrecerii. După o căzătură în urma căreia s-a ales cu o fractură de claviculă, australianul Bill Roycroft a părăsit spitalul şi a câştigat concursul de sărituri. Boxerul american Cassius Marcellus Clay a devenit campion olimpic la categoria semi-grea.

La vârsta de 20 de ani, atleta Wilma Rudolph a devenit prima americancă triplă campioană la o Olimpiadă: la 100 m, 200 m şi ştafeta de 4x100 m.
Jocurile de la Roma au fost ultimele la care a fost acceptată Africa de Sud, după care a urmat o perioadă de absenţă de 32 de ani, din cauza politicii rasiste a guvernului de la Pretoria.

La Jocurile Olimpice de la Roma au participat, în total 5.338 de sportivi, din 83 de ţări dintre care 611 femei şi 4.727 bărbaţi care s-au întrecut în 150 de probe din 17 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, caiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentalon modern, echitaţie, tir, navigaţie.

În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deţinut de URSS 43 de medalii de aur, 29 de argint, 31 de bronz, locul al doilea SUA, 34 de medalii de aur, 21 de argint, 16 de bronz, locul al treilea Italia 13 medalii de aur, 10 de argint şi 13 de bronz.