Istoria JO
Toate editiile | Atena 1896 | Paris 1900 | St. Louis 1904 | Londra 1908 | Stockholm 1912 | Antwerp 1920 | Paris 1924 | Amsterdam 1928 | Los Angeles 1932 | Berlin 1936 | Londra 1948 | Helsinki 1952 | Melbourne 1956 | Roma 1960 | Tokyo 1964 | Mexic 1968 | Munchen 1972 | Montreal 1976 | Moscova 1980 | Los Angeles 1984 | Seul 1988 | Barcelona 1992 | Atlanta 1996 | Sydney 2000 | Atena 2004

Helsinki 1952

A XV-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfăşurat la Helsinki, în Finlanda, în perioada 19 iulie-3 august 1952. Helsinki a fost ales să organizeze Olimpiada din 1940, dar ediţia respectivă a fost anulată din cauza celui de-al Doilea Război Mondial.

La 21 iunie 1947, Comitetul Olimpic Internaţional a ales capitala finlandeză în detrimentul celorlalte oraşe candidate: Amsterdam, Atena, Lausanne, Stockholm, Chicago, Detroit, Los Angeles şi Philadelphia.

Ceremonia a fost deschisă de preşedintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi. Olimpiada a început cu marele sportiv finlandez Paavo Nurmi, în vârstă de 55 de ani, care a adus torţa olimpică la stadion şi i-a înmânat-o lui Hannes Kolehmainen, în vârstă de 62 de ani, acesta aprinzând flacăra olimpică. Gestul a reprezentat şi o predare simbolică de ştafetă din partea unui celebru fondist, Nurmi, către celălalt, cehoslovacul Emil Zatopek, singurul sportiv din istoria JO care a câştigat aurul în probele de 5.000 m, 10.000 m şi maraton la aceeaşi ediţie a JO.

La Jocurile Olimpice de la Helsinki au participat, în total şi 4 955 de sportivi, din 69 de ţări, dintre care 519 femei şi 4 436 bărbaţi, care s-au întrecut în 149 de probe din 17 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentalon modern, echitaţie, tir şi iahting. În premieră, Uniunea Sovietică, a cărei delegaţie a stat separat de Satul Olimpic, a luat parte la Jocuri. Mai mult, echipa feminină de gimnastică a sovieticilor s-a impus detaşat, începând o serie de 40 de ani de succese neîntrerupte în întrecerile pe echipe. O prezenţă în premieră la Olimpiadă a fost şi cea a Israelului, JO de la Helsinki prilejuind şi apariţia primei monede jubiliare. Germania a revenit şi ea la Olimpiadă, dar în altă formă, cea a Republicii Federale Germania. Republica Democrată Germană nu şi-a trimis sportivi.

Una dintre primele femei cărora le-a fost permis să concureze împotriva bărbaţilor, la călărie, a fost daneza Lis Hartel, care a câştigat argintul, în ciuda faptului că de la genunchi în jos era paralizată, fiind bolnavă de poliomielită. Lars Hall, un tâmplar din Suedia, a devenit primul civil campion olimpic la pentatlon modern. Tiristul ungur Karoly Takacs a câştigat medalia de aur, fără mâna dreaptă, stabilind şi un nou record mondial la pistol viteză. Takacs câştigase aurul şi la Londra, în 1948, la zece ani după ce rămăsese fără mâna sa de tragere, dreapta.

În ierarhia generală pe medalii, primul loc a revenit americanilor, cu 40 de medalii de aur, 19 de argint şi 17 de bronz, urmaţi de URSS, pe locul al II-lea, cu 22 de medalii de aur, 30 de argint şi 19 de bronz şi de Ungaria, pe locul al III-lea, cu 16 medalii de aur, 10 de argint şi 16 de bronz.

Odată cu JO de la Helsinki, România a obţinut primele succese remarcabile, reuşind un palmares onorant: 4 medalii şi 27,75 puncte, ceea ce i-a adus clasarea pe locul 23 - din 69 de naţiuni.