Istoria JO
Toate editiile | Atena 1896 | Paris 1900 | St. Louis 1904 | Londra 1908 | Stockholm 1912 | Antwerp 1920 | Paris 1924 | Amsterdam 1928 | Los Angeles 1932 | Berlin 1936 | Londra 1948 | Helsinki 1952 | Melbourne 1956 | Roma 1960 | Tokyo 1964 | Mexic 1968 | Munchen 1972 | Montreal 1976 | Moscova 1980 | Los Angeles 1984 | Seul 1988 | Barcelona 1992 | Atlanta 1996 | Sydney 2000 | Atena 2004

Londra 1948

A XIV-a ediţie a Jocurile Olimpice de vară s-a desfăşurat, la Londra în perioada 29 iulie - 14 august 1948. Ceremonia a fost deschisă de regele George al VI-lea al Marii Britanii pe Stadionul Wembley.

După o pauză de 12 ani cauzată de cel de-Al Doilea Război Mondial sunt primele Jocuri Olimpice de vară care au loc de la Olimpiada din 1936 de la Berlin. Considerate răspunzătoare pentru declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, Germaniei şi Japoniei li s-a interzis să participe. România s-a aflat şi ea printre ţările care n-au fost prezente, motivul invocat de autorităţi fiind starea dezastruoasă a economiei naţionale, secătuită de război.

Capitala Marii Britanii a fost aleasă dintre şase oraşe, contracandidatele fiind Baltimore (SUA), Lausanne (Elveţia), Los Angeles (SUA), Minneapolis (SUA) şi Philadelphia (SUA).

La Jocurile Olimpice de la Londra au participat, în total 4 104 de sportivi, din 59 de ţări dintre care 390 de femei şi 3 714 de bărbaţi care s-au întrecut în 136 de probe din 17 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, caiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentalon modern, echitaţie, tir, navigaţie.

Jocurile de la Londra 1948 au fost primele jocuri transmise la televizor, chiar dacă foarte puţini oameni aveau aceste aparate.
La înot, reprezentanţilor americani le-au revenit majoritatea medaliilor atât în probele feminine cât şi în cele feminine. Jocuri sportive precum baschetul şi hocheiul pe iarbă, au dovedit superioritatea americanilor şi indienilor.

La aceste jocuri olimpice s-au afirmat cicliştii francezi şi italieni, canoiştii cehoslovaci, scrimerii italieni şi unguri (Ilona Elek), halterofilii egipteni şi boxerii argentinieni, alţii menţinându-se în rândurile elitei sportive olimpice.

O premieră la jocurile olimpice a fost prima întrecere de canoe rezervată femeilor, câştigată de daneza Karen Hoff. Bob Mathias, la 17 ani, a devenit cel mai tânăr campion olimpic din atletismul masculin.

În probele feminine de atletism, aproape omniprezentă, o atletă de excepţie - olandeza Fanny Blankers-Koen. Fanny Blankers-Koen deţinea recordul mondial la nu mai puţin de şase probe, dar conform regulamentului de atunci, nu avea voie să concureze decât la patru. S-a impus în toate: 100 m, 80 m garduri, 200 m şi ştafetă 4x100 m.

Pianista franceză Micheline Ostermeyer a cucerit şi ea două titluri, la greutate şi disc.

Ungurul Karoly Takacs, campion mondial cu echipa în proba de pistol (1938), care şi-a pierdut din cauza exploziei unei grenade mâna dreaptă, cea cu care trăgea, a reuşit să câştige aurul olimpic în proba de pistol viteză, zece ani mai târziu, trăgând cu mâna stângă.

În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deţinut de SUA, 38 de medalii de aur, 27 de argint, 19 de bronz, locul al doilea Suedia, 16 medalii de aur, 11 de argint, 17 de bronz, locul al treilea Franţa, 10 medalii de aur, 6 de argint, 13 de bronz.