Istoria JO
Toate editiile | Atena 1896 | Paris 1900 | St. Louis 1904 | Londra 1908 | Stockholm 1912 | Antwerp 1920 | Paris 1924 | Amsterdam 1928 | Los Angeles 1932 | Berlin 1936 | Londra 1948 | Helsinki 1952 | Melbourne 1956 | Roma 1960 | Tokyo 1964 | Mexic 1968 | Munchen 1972 | Montreal 1976 | Moscova 1980 | Los Angeles 1984 | Seul 1988 | Barcelona 1992 | Atlanta 1996 | Sydney 2000 | Atena 2004

Los Angeles 1932

A X-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat la Los Angeles, California, în Statele Unite ale Americii, în perioada 30 iulie - 14 august 1932. Nici un alt oraş nu a mai candidat pentru a fi gazda acestor Jocuri Olimpice.

Spre deosebire de ediţiile precedente, care s-au desfăşurat pe perioade mai lungi, aceasta a fost prima ediţie când eşalonarea întrecerilor s-a făcut pe un termen foarte scurt, de doar două săptămâni. Din acest motiv, întrecerile au fost foarte condensate, primele probe având loc de la ora şase dimineaţa.

Stadionul Olimpic Memorial Coliseum, construit în 1920, a fost supraetajat şi adus la 105000 de locuri, special pentru acest eveniment. De asemenea, stadionul de fotbal de la Pasadena a fost transformat în velodrom, cu 85000 de locuri. Fotbalul, sport puţin cunoscut în SUA, nu a fost inclus în program.

Ceremonia de deschidere a fost oficiată de vicepreşedintele american, Charles Curtis. La această ediţie, a avut loc pentru prima dată, câte o ceremonie de premiere imediat după desfăşurarea probei sportive şi nu la ceremonia de închidere. Tot la Jocurile din 1932, pentru prima oară, s-au intonat imnurile ţărilor din care erau învingătorii şi s-au înălţat steagurile acestora. A fost introdusă cronometrarea oficială la atletism, precum şi fotografiile la sosire. Numărul concurenţilor pentru fiecare ţară în probele individuale a fost limitat la trei.

Din cauza depărtării şi a costurilor mari au fost mai puţini participanţi decât la Jocurile din 1928. Au luat parte 1 332 de sportivi, dintre care 126 de femei şi 1206 bărbaţi, din 37 de ţări. Întrecerile au cuprins 117 probe din 14 sporturi: atletism, canotaj, box, ciclism, scrimă, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir şi iahting. În premieră, bărbaţii sportivi au fost găzduiţi de Satul Olimpic, în timp ce femeile au fost cazate la un hotel de lux.

La această ediţie, atletismul s-a aflat pe 'teren propriu'. Cu toate acestea, atleţii americani nu au reuşit să se impună la înălţime, probă pe care o câştigaseră la toate ediţiile precedente, şi la 400 m garduri. O puternică impresie au produs victoriile alergătorilor americani Eddie Tolan (100 m şi 200 m), a polisportivei Mildred Didrikson (18 ani, 80 m garduri şi suliţă) şi a lui William Carr, care venea după accidente grave la ambele picioare, învingător la 400 m, dar şi succesele polonezului Janusz Kusocinski (10 000 m) şi ale fondiştilor finlandezi.

Întrecerile masculine de înot au confirmat ascensiunea începută la ediţia precedentă a Olimpiadei de înotătorii japonezi. Astfel, înotătorul japonez de 14 ani, Kusuo Kitamura, a câştigat titlul la 1.500 m liber, devenind cel mai tânăr medaliat olimpic într-o probă individuală. Probele feminine, însă, au fost dominate de americani şi de australieni. La înot feminin, Helene Madison (SUA) a câştigat trei medalii de aur, la 100 m liber, cu echipa la ştafetă 4x100 m liber şi la 400 m. La canotaj s-au impus SUA şi Anglia, la ciclism şi scrimă - sportivii din Italia, Franţa şi Ungaria, la box - SUA şi Argentina, la lupte - Suedia, SUA şi Finlanda, iar la haltere - Franţa. Întrecerile de gimnastică au fost dominate de reprezentanţii SUA, Italiei şi Ungariei.

În clasamentul pe medalii, sportivii din SUA au ocupat primul loc, cu 41 de medalii de aur, 32 de argint şi 30 de bronz, pe locul al II-lea situându-se cei din Italia, cu 12 medalii de aur, 12 de argint şi 12 de bronz, iar pe locul al III-lea sportivii din Franţa, cu 10 medalii de aur, 5 de argint şi 4 de bronz.

România nu a avut reprezentanţi la această Olimpiadă.