Despre Justin (Iustin) Capra am scris in revista „Magazin” de mai multe ori in ultimele trei decenii, am cunoscut omul, am vazut o parte din inovatiile sau inventiile sale chiar la el acasa. Am fost fascinat de fiecare data de mintea sa iscoditoare, de solutiile gasite dupa ani si ani de cercetare, un om care a vrut multe de la sine si a primit putin de la altii. L-am cunoscut personal pe Justin Capra candva prin anii 80, pe vremea cand realizase o masina care consuma o seringa de benzina pentru 100 de kilometri parcursi. Era increzator in inventia sa si se arata convins ca acesta ar putea fi raspunsul omenirii pentru o tot mai pronuntata criza a combustibililor solizi, pe cale de secatuire, cum se spunea in acele timpuri in media romaneasca de specialitate. Pana la urma, nici criza aceea nu era reala, dar nici solutia sa nu avea sa se dovedeasca viabila, desi ca realizare era exceptionala.

Lumea de azi mizeaza pe o reducere a consumului de combustibili fosili, e adevarat, dar in domeniul automobilelor accentul se pune pe motoarele hibride, benzina-electric, benzina-hidrogen sau chiar pe motoare revolutionare, cum ar fi cele cu gaz, electrice sau solare. Este o vreme a cautarilor, care nu a gasit inca solutia fiabila, in ceea ce priveste puterea, viteza si autonomia. Justin Capra avea inca de atunci regretul ca dincolo de „curiozitatea” sa de masina, nimeni nu-i acorda creditul unei dezvoltari sustenabile a proiectului sau. Nu a primit aceasta sustinere nici dupa anii 90, cand a continuat sa fie privit, chiar si mai accentuat, drept un excentric cu idei traznite si cam atat.

Un om fara simtul proprietatii

Perseverenta caracterului sau l-a impiedicat sa renunte la idealul lui de cercetator, de inginer cu imaginatie creatoare, el realizand de-a lungul anilor o multime de motoare de masini si motociclete care ar fi putut schimba fata Romaniei in domeniul stiintific, dar si destinul lumii, care s-ar fi putut imbogati cu solutii inovatoare. Indiferenta s-a dovedit in cazul lui Justin Capra mai puternica decat mintea iscoditoare.

In interviurile mai recente, am descoperit un om care devenise intelept, fara sa fi devenit si placid. „Intotdeauna am fost curios, am vrut sa aflu, dar se pare ca a trebuit sa ajung la senectute ca sa-mi dau seama ca nu se poate afla nimic”, spunea Justin Capra intr-un interviu din 2008, republicat de Jurnalul.ro. Si, cu toate ca a brevetat 25 din inventiile sale, de la un moment dat a renuntat la a-si mai breveta creatiile pentru simplul motiv ca nu avea simtul proprietatii si banii nu-l interesau. O greseala, din unghiul mercantil in care merge azi societatea!

Despre celebra sa inventie, pe care el nici nu o socotea o inventie, „rucsacul zburator”, Justin Capra spunea ca are la baza o idee prozaica de-a dreptul: se gandea cum sa sara gardul fara sa vada seful sau! „Nu am reusit, iar cand m-am ridicat in aer m-am si speriat, ca nu ma asteptam. Cam asta a fost ideea. Invingerea fortei gravitationale, cu doua jeturi, pe baza de combustibil”. Aceasta inventie, mai degraba o inovatie, folosea doua motoare de racheta plasate pe spatele unui pilot care se putea deplasa prin aer cu relativa lejeritate.

Tin minte ca o inovatie similara a facut furori in toamna lui 1962, la Expozitia Transporturilor din Herastrau. Ideea a fost brevetata si dezvoltata apoi de armata americana, desi nici ea nu a cunoscut o dezvoltare foarte intinsa, dincolo de mici aplicatii terestre, si cateva aparitii spectaculoase in filmele de la Hollywood. Nu se stie de cand lucrau ei la proiectul rucsacului zburator, pe care l-au prezentat si la Bucuresti, dar cu certitudine se stie ca pe data de 6 iulie 1958, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) a eliberat pe numele inventatorului Justin Capra brevetul nr. 41711 pentru un „aparat experimental portativ pentru zborul individual”. Din spusele lui Justin Capra, americanii au realizat un „fotoliu zburator” de-abia trei ani si jumatate mai tarziu. Nu era vorba despre o inventie, cat mai degraba o inovatie, spunea Justin Capra, deoarece motoarele reactoare fusesera inventate cu multa vreme in urma. Fusese doar o lucrare inspirata. „Ceea ce am realizat eu nu sunt inventii, sunt niste lucrari inspirate. Tuturor ne-au cazut mere in cap, dar numai Newton descopera legea atractiei universale. Intrebat cum, Newton raspunde: «Am fost inspirat!». Asa si eu”, spunea Justin Capra.

Peste 100 de prototipuri

In 1968, in vremea invaziei Cehoslovaciei, inginerul Justin Capra a construit in curtea sa proprie un fel de elicopter sustinut de doua aripi toroidale fluide, care avea o viteza aproape dubla fata de cea a unui elicopter obisnuit. Inventia, brevetata in acelasi an sub denumirea de „Aerodina cu decolare si aterizare verticala”, i-a fost confiscata de autoritatile acelor vremuri, care se temeau ca nu cumva inventatorul sa fuga din tara cu ea. Printre numeroasele inovatii realizate de Justin Capra se mai numara sapte prototipuri de aparate de zbor sau 77 de prototipuri de vehicule cu consum foarte mic; aici putem aminti masinile Soleta cu un consum de 0,5 l/100 km, cu doua sau trei roti, dintre care aproape jumatate cu propulsie electrica, e vorba despre Oblio si Troty, precum si 15 motorete, dintre care 10 se incarca la priza.

O alta inventie brevetata de inginerul Justin Capra este „caroseria fluida”, o platforma cu trei sau patru roti si scaune, in care, desi nu este acoperita, ocupantii sunt feriti de ploaie sau ninsoare. Un jet de aer emanat din partea din spate a aparatului, care asigura totodata si propulsia acestuia, actioneaza ca un scut in jurul platformei, mentinand o temperatura constanta inauntru.

Desi a construit prototipuri de masini mici cu consum redus de combustibil, care puteau sa reprezinte viitorul automobilelor pe planeta, nu era un naiv: „Consumul redus al motoarelor ar putea pune in pericol industrii intregi de hidrocarburi... Sunt niste impedimente de natura sociala, pot cadea niste industrii pe orizontala, cea petroliera si multe altele. Sunt foarte multi castigatori de bani care vor intra in colaps”, spunea inventatorul, adevaruri valabile si azi, cand sunt la moda automobilele hibrid.

Ca un facut, mintile luminate, iesite din comun, care au incercat sa faca ceva in tara lor, sfarsesc in uitare si nerecunostinta. In ultimii ani de viata, Justin Capra traia singur, dintr-o pensie mizera, ajutat de un patron care iubeste masinutele electrice facute de inventator.

Din inventiile realizate de-a lungul unei vieti de om pasionat nu a castigat niciun ban, pentru ca nu s-a oferit nimeni sa le cumpere. Sau sa le produca, sau sa le preia intr-un muzeu. Putea sa plece din tara in alte locuri mai atragatoare, oferte au existat, dar n-a facut-o pentru simplul motiv ca „e mult mai interesant sa faci ceva acolo unde nu se poate”, adica in Romania. Si la ce i-a folosit? De ce s-a incapatanat sa faca toate aceste lucruri? A facut-o pentru ca nu a putut altfel, dupa cum singur marturisea.

GEORGE CUSNARENCU