Circuite
Melbourne | Sepang | Shanghai | Istanbul | Barcelona | Monte-Carlo | Montreal | Valencia | Silverstone | Nurburgring | Hungaroring | Spa | Monza | Singapore | Suzuka | Coreea de Sud | New Delhi | Abu Dhabi | Interlagos | Circuite

Cursa 6: Marele Premiu al Principatului Monaco (Monte Carlo) - 29 mai

Data crearii 1950
Debutul in F1 21 mai 1950
Mari Premii tinute 57
Capacitatea tribunelor in jur de 120000
Lungimea unui tur 3.340 km
Numarul de tururi 78 (260.520 Km)
Numarul de viraje 16 (stanga:6) (dreapta:10)
Viteza maxima 305 Km/h
Setup aerodinamic apasare ridicata
Cel mai rapid tur M. Schumacher - 1'14''439 (2004, Ferrari)
Record Pole Webber - 1'13.826 (2010, Red Bull)
2010 Pole Webber - 1'13.826
2010 Podium 1. Webber, 2. Vettel, 3. Kubica

PREZENTARE:

Marele Premiu al Statului Monaco aduce impreuna cei mai bogati oameni din intreaga lume. Este organizat pe strazile luxoaxe din Monte Carlo, si este una dintre cele mai cunoscute si traditionale curse din intreg calendarul.

Circuitul isi face loc pe strazi, pornind din virajul 1, urcand in piata Casino, coborand apoi in virajul Mirabeau inainte de a ajunge la acul de par Loews. Tunelul care duce la sicana de langa port produce ecoul motoarelor V10. Acesta este un circuit pe care depasirile sunt practic imposibile.

Prima cursa s-a organizat aici in anul 1929, iar in 1950 era a doua etapa din calendar, atunci cand 10 masini au fost implicate in aceeasi coliziune din primul tur de pista, iar Fangio a castigat cursa. Avand o istorie foarte bogata e greu sa comprimi totul intr-o singura fraza, insa este de necontestat faptul ca acest circuit ramane favoritul multora dintre fani. Este un circuit bazat mai mult pe talentul pilotului decat pe viteza monopostului.

Stirling Moss a castigat in 1956, dar in 57 a fost implicat intr-un accident in sicana iar victoria revenindu-i lui Fangio. Moss era cel care impunea de cele mai multe ori ritmul in timpul in care concura, iar cea mai cunoscuta victorie a sa este cea din 1961 cand a reusit cu iscusinta sa ramana in fata celor doua masini Ferrari.

Era prima cursa tinuta dupa moartea lui Ayrton Senna, iar Michael Schumacher a dominat autoritar, la fel cum a facut-o si in 1995. Panis a intregistrat o victorie surprinzatoare pentru Prost in anul 1996, iar Schumacher a dominat inca o data pe o pista uda in 1997.

McLaren-ul lui Mika Hakkinen a primit onorurile in 1998, iar in 1999 Michael Schumacher a consemnat cea de-a 4 victorie a sa pe acest circuit. In anul 2000 i-a venit randul lui David Coulthard sa iasa in evidenta, scotianul terminand unui pilot Ferrari, Rubens Barrichello, si a omului Benetton, Giancarlo Fisichella. In 2001 David Coutlhard a fost trimis in spatele grilei dupa ce a ramas bolcat pe aceasta la primul start si si-a petrecut intreaga cursa inpotmolit in spatele Arrows-ului lui Enrique Bernoldi in timp ce Michael Schumacher mai castiga inca o data. Totusi, scotianul a revenit in 2002 inregistrand o binemeritata victorie, singura pentru el in acel sezon.

Juan Pablo Montoya (Williams) a pilotat superb la cursa in 2003 aducand astfel prima sa, si a echipei sale, victorie a acelui sezon; el a terminat la numai 6 zecimi de secunda de finladezul Kimi Raikkonen. Michael Schumacher a trecut al treilea linia de sosire la inca o secunda in spatele lui Kimi.

Cursa din 2004 din Principat va ramane in istoria Formulei 1 prin prisma accidentului din tunnel, Fernando Alonso acrosandu-l pe Ralf Schumacher, pe atunci acesta din urma alergand pentru Williams-BMW. In cele din urma victoria a fost obtinuta de italianul Jarno Trulli de la Renault.

In 2005 s-a impus Kimi Raikkonen lejer, in fata celor doi echipieri de la Williams, Nick Heidfled si Mark Weber, pentru ca in 2006 cursa monegasca sa fie marcata de un imens scandal provocat de Michael Schumacher. Germanul a fost retrogradat pe ultimul loc al grilei de start, dupa ce a oprit monopostul sau Ferrari in primul viraj al circuitului, obstructionand astfel incercarea lui Fernando Alonso de a obtine un timp cat mai bun de calificare. Greseala lui Schumacher s-a dovedit decisive in economia campionatului, campionul german putand castiga titlul la finalul sezonului in eventualitatea obtinerii catorva puncte in cursa de la Monte-Carlo.

McLaren Mercedes a dominat cursa din 2007, Fernando Alonso castigand in fata coechipierului sau Lewis Hamilton. Doar al treilea clasat, Felipe Massa, a reusit sa ramana in acelasi tur cu echipierii de la McLaren. Plecat din pole-position, campionul mondial Fernando Alonso a reusit sa-si pastreze pozitia in primul viraj, pana la final ibericul defiland pe celebrele stradute din Monte-Carlo. Pentru Alonso victoria din Principatul Monaco este a doua a sezonului, in timp ce echipa McLaren a bifat a 150-a reusita din istorie.

Cursa din 2008 a fost marcata de scurte rafale de ploaie aparute in debut, Hamilton reusind victoria dupa ce ambii echipieri de la Ferrari au comis erori nepermise.

Dubla pentru echipa Brawn-Mercedes in 2009, Jenson Button castigand in fata coechipierului Rubens Barrichello dupa ce a plecat din pole position.

Castigatorii anteriori:

2010:  M.Webber (Red Bull)
2009:  J.Button (Brawn)
2008:  L.Hamilton (McLaren)
2007:  F.Alonso (McLaren)
2006 : F.Alonso (Renault)
2005 : K. Raikkonen (McLaren)
2004 : J. Trulli (Renault)
2003 : J-P. Montoya (Williams)
2002 : D. Coulthard (McLaren)
2001 : M. Schumacher (Ferrari)
2000 : D. Coulthard (McLaren)
1999 : M. Schumacher (Ferrari)
1998 : M. Hakkinen (McLaren)
1997 : M. Schumacher (Ferrari)
1996 : O. Panis (Ligier)
1995 : M. Schumacher (Benetton)
1994 : M. Schumacher (Benetton)
1993 : A. Senna (McLaren)
1992 : A. Senna (McLaren)
1991 : A. Senna (McLaren)
1990 : A. Senna (McLaren)
1989 : A. Senna (McLaren)
1988 : A. Prost (McLaren)