Desi echipa Williams intra in Formula 1 in anii 70, mult dupa Ferrari si McLaren, si pe deasupra si cu un buget restrans, ei sunt mandri sa spuna ca detin cele mai multe trofee de campioni. Au dus recordul lor la noua titluri in anul 1997.
Frank Williams este dovada vie ca oamenii pot sa depaseasca orice conditii aspre. Fiind un pilot cu un talent de amator, Frank a devenit un bun prieten al lui Piers Courage si impreuna au facut echipa in 1969. In sezonul urmator Frank i-a dat lui Piers un monopost de Tomaso care insa nu era nici macar aproape de standardul impus de Brabham-ul pe care-l pilotase acesta in 1969.
Mai tarziu in acel an Piers a murit in mod tragic intr-un accident ingrozitor in Marele Premiu al Germaniei, iar Frank era devastat. S-a zbatut din punct de vedere financiar dand volanul unor non-sperante platitoare.
A facut echipa cu Walter Wolf in 1976, dar n-a iesit nimic, asa ca decizia a fost luata: a fondat Williams Grand Prix Engineering cu Patrick Head. In timp ce Frank era ocupat cu atragerea celor de la Saudi Arabian, monopostul FW06 al lui Patrick l-a ajutat pe Alan Jones sa aiba niste performante decente in 1978. Prima victorie a echipei a venit in 1979 cand Clay Ragazzoni a castigat la Silverstone cu monopostul FW27, in acest sezon Alan Jones facand niste curse formidabile.
In 1980 Alan Jones a avut un nou coechipier, Carlos Reutermann, iar in acel an Jones a castigat titlul la Piloti, iar Williams primul titlu la Constructori. Echipa a castigat inca o data in anul urmator, desi Jones a pierdut in batalia pilotilor in favoarea lui Nelson Piquet si a parasit acest sport. Incepusera sa apara motoarele turbo, dar Keke Rosberg a castigat titlul intr-un Williams motorizat de Cosworth, la Costructori castigand Ferrari.
S-a semnat o intelegere cu Honda si desi motoarele turbo V6 erau grele si brutale, cu timpul echipa a castigat inca o data in 86, titlul la piloti mergand la Alain Prost cu ajutorul unei explozii de motor al masinii lui Mansell cand mai erau numai 18 tururi din ultima cursa a sezonului.
Desi echipa a castigat titlul la constructori in acel an, tragedia a lovit caci Frank Williams a fost implicat intr-un accident de automobil cand se intorcea de la un test de la Paul Ricard, ramanand paralizat.
In 1987 cu Nelson Piquet si Nigel Mansell in masinile sale, Frank a urmarit cum pilotii sai castiga ambele titluri cu monopostul FW11. Piquet a plecat la Lotus in anul urmator si echipa a pierdut si motoarele Honda, lucru care s-a dovedit cumplit in sezonul 1988. Dupa ce s-au zbatut in acest sezon, ei au facut echipa in 1989 cu Renault si desi masinile erau rapide, n-au avut un cuplu bun de piloti pana in 1991 cand Mansell s-a intors dupa cei doi ani petrecuti la Ferrari.
Monopostul FW14 a fost o masinarie superba, insa Mansell a pierdut in fata lui Ayrton Senna (McLaren) din cauza unor probleme de fiabilitate venite de la cutia de viteze. In anul urmator Mansell era de nebatut, castigand 9 curse consecutive si Williams castiga din nou ambele titluri.
Dupa o lupta asupra contractului, Mansell a plecat in Indy iar Alain Prost i-a luat locul si Williams face consecutiv a doua dubla. Frank a fost primul patron de echipa care i-a acordat un test cu o masina de Formula 1 lui Ayrton Senna, si l-a dorit pe starul brazilian in echipa sa. Pana la urma l-a semnat pe cel mai mare pilot al vremurilor pentru sezonul 94, insa Ayrton a murit in mod tragic in numai a treia cursa a sezonului.
Cu aceasta ultima lovitura primita, echipa lui Frank era mai mereu cu moralul doborat. Damon Hill a promovat de la rolul de puilot de teste al echipei si l-a inlocuit pe Senna; el a salvat oarecum anul respectiv luptand cu Michael Schumacher la titlu. Desi englezul a pierdut in batalia pilotilor, echipa a castigat in ca un titlul al Constructorilor.
In 1995 si cei de la Benetton foloseau extraordinarele motoarele Renault, insa ei il mai aveau si pe minunatul pilot Michael Schumacher. Williams a castigat numai 5 victorii in acel an, pentru aduse de Damon Hill si una de David Coulthard, principalul lor dezavantaj fiind strategia de cursa destul de slaba. Anul 1996 a fost de departe unul mai reusit, cu Jacques Villeneuve proaspat venit din Indy, Damon Hill castigand totul in afara de patru curse pierdute in fata canadianului.
Hill a castigat titlul de Campion al Pilotilor indeaproape urmat de Villeneuve, iar cei doi i-au adus lui Frank cel de-al 8-lea titlu la Constructori. Damon a parasit echipa la sfarsitul acelui sezon, iar Villeneuve, acum partener cu Heinz-Harald Frentzen, a castigat pentru Villeneuve a devenit Campion Mondial. Williams avea acum cea de-a treia dubla consecutiva. Recordul lor fiind urcat la 9.
Din pacate pentru echipa, o combinatie nefericita a facut ca sezoanele 98 si 99 sa fie aproape dezastruoase. Renault a parasit scena Formulei 1, iar echipa a trebuit sa foloseasca motoarele mai putin puternice Supertec. McLaren erau gata sa domine din nou asa cum o facusera cu cativa ani inainte.
La sfarsitul sezonului 97 Jacques a plecat la renascuta echipa Tyrell, redenumita BAR, iar Heinz-Harald Frentzen la Jordan. Pentru anul 1999 Frank l-a adus pe Capionul de CART, Alex Zanardi, sperand ca acesta ve repeta ceea ce facuse Villeneuve. Alaturi de Zanardi era Ralf Schumacher. Desi Zanardi s-a dovetit a fi cu mult sub asteptarile lui Frank terminand sezonului fara nici un punct, Ralf a crescut repede ca pilot si a terminat de cateva ori pe podium; n-a fost insa de ajuns iar echipa a terminat ce cel mai slab loc din ultimii 10 ani - 5.
Alex Zanardi n-a mai inceput nou sezon cu echipa, constractul sau ajungand la sfarsit in ianuarie 2000. Williams s-a decis sa mearga pe mana unui tanar si neslefuit talent, pe numele sau Jenson Button, in speranta ca el putea sa faca ce n-a reusit Zanardi.
Sezonul a fost mult mai bun, echipei alaturandu-se si motoristul german BMW, si desi echipa credea ca nu va reusi sa treaca de mijlocul clasamentelor, cei doi piloti au reusit sa urce Williams pe locul 3 in clasamentul Constructorilor.
Button s-a dovedit o mana cereasca, insa Frack s-a vazut pus in fata unei dileme: sa-l pastreze pe englez sau sa opteze pentru superstarul columbian, Juan Pablo Montoya. A mers pe mana celui de-al doilea, imprumutandu-l pe Button celor de la Benetton pentru urmatorii doi ani, si aceasta decizie s-a dovedit a fi una pe care n-a regretat-o.
Uimind lumea Formulei 1 in sezonul sau de debut, pilotul columbian a fost urmarit de probleme de fiabilitate pe parcursul anului, dar dupa ce si-a asigurat mai multe pole position-uri si finish-uri pe podium, el a reusit sa castige prima cursa din cariera in Marele Premiu al Italiei, la Monza. Impreuna cu Ralf Schumacher cei doi au obtinut 4 victorii si erau imediat in urma celor de la McLaren, insa echipa a trebuit sa se multumeasca cu locul 3 la general.
In sezonul 2002 ei i-au depasit pe cei de la McLaren, echipa terminand pe locul secund la general, Montoya pe locul 3 si Ralf pe 4 in clasamentul Pilotilor.
Cei doi piloti au continuat impreuna in 2003 si au reusit sa se apropie de Ferrari, preluand pentru putin timp conducerea la general, a venit si ultima cursa, iar echipa n-a putut nici de aceasta data mai bine de locul 2.
Placut sau nu, echipa BMW Williams din 2004 va fi mereu aminitita prin botul cu colti al monopostului, design care a fost abandonat pe la mijlocul sezonului si nu prin rezultatele realizate pe pista de echipa. Dupa patru ani de parteneriat, BMW si Williams inca mai au de livrat un pachet capabil de a se lupta cu puternicii Ferrari.
Juan Pablo Montoya a castigat ultima cursa a sezonului trecut pentru Williams, punand capat in mod frumos unui sezon dificil. Cu numai patru podiumuri in 2004, echipa a terminat pe locul 4 in clasamentul Costructorilor la 17 puncte in spatele celor de la Renault, cei care i-au motorizat cand au castigat ultimul titlu in anul 1997.