Echipe
Red-Bull Racing | McLaren-Mercedes | Ferrari | Mercedes | Renault | Williams | Force India | Sauber | Toro Rosso | Lotus | Hispania | Virgin

FERRARI

 

 

Sediu:	Maranello - Italy
Director:	Stefano Domenicali
Inginer Sef:	Aldo Costa
Piloti:	F Massa
	F Alonso
Sasiu:	F105
Motor:	Ferrari
Pneuri:	Pirelli
Debut:	1950
Titluri mondiale:	16
Victorii:	215
GP-uri disputate:	794
Pole Positions:	250
Tururi rapide:	224

Rezultate:

An	Motor	Piloti	GP	Start	V	Pod	Clas	Best	1+2	Pole	Front	Best	Lap	Pts	Pos
1990	Ferrari	NEJ Mansell, AMP Prost	16	32	6	14	21	1	2	3	8	1	5	110	2
1991	Ferrari	JR Alesi, G Morbidelli, AMP Prost	16	31	0	8	17	2	0	0	3	2	2	55.5	3
1992	Ferrari	JR Alesi, IF Capelli, NG Larini	16	32	0	2	12	3	0	0	0	3	0	21	4
1993	Ferrari	JR Alesi, G Berger	16	32	0	3	16	2	0	0	0	3	0	28	4
1994	Ferrari	JR Alesi, G Berger, NG Larini	16	32	1	11	18	1	0	3	6	1	0	71	3
1995	Ferrari	JR Alesi, G Berger	17	34	1	11	20	1	0	1	5	1	3	73	3
1996	Ferrari	E Irvine, M Schumacher	16	31	3	9	16	1	0	4	5	1	2	70	2
1997	Ferrari	E Irvine, M Schumacher	17	34	5	13	24	1	0	3	7	1	3	102	2
1998	Ferrari	E Irvine, M Schumacher	16	32	6	19	26	1	2	3	7	1	6	133	2
1999	Ferrari	E Irvine, M Salo, M Schumacher	16	31	6	17	28	1	3	3	8	1	6	128	1
2000	Ferrari	RG Barrichello, M Schumacher	17	34	10	21	26	1	3	10	14	1	5	170	1
2001	Ferrari	RG Barrichello, M Schumacher	17	34	9	24	29	1	3	11	16	1	3	179	1
2002	Ferrari	RG Barrichello, M Schumacher	17	32	15	27	29	1	9	10	21	1	12	221	1
2003	Ferrari	RG Barrichello, M Schumacher	16	32	8	16	26	1	0	8	12	1	8	158	1
2004	Ferrari	RG Barrichello, M Schumacher	18	36	15	29	34	1	8	12	20	1	14	262	1
2005	Ferrari	RG Barrichello, M Schumacher	19	38	1	9	30	1	1	1	3	1	3	100	3
2006	Ferrari	F Massa, M Schumacher	18	36	9	19	32	1	2	7	16	1	9	201	2
2007	Ferrari	F Massa, KM Räikkönen	17	34	9	22	30	1	4	9	12	1	12	204	1
2008	Ferrari	F Massa, KM Räikkönen	18	36	8	19	32	1	3	8	16	1	13	172	1
2009	Ferrari	L Badoer, G Fisichella, F Massa, KM Räikkönen	17	33	1	6	29	1	0	0	1	2	1	70	4
2010	Ferrari	F Alonso, F Massa	18	36	5	14	34	1	2	2	4	1	5	381	3
Total			812	1807	215	642	1230	1	88	205	461	1	224

Profil:

Ferrari este si va fi mereu cea mai renumita echipa din Formula 1, iar pana in anii 1990 cand McLaren a inceput sa prinda din urma calutul cabrat, era cea mai de succes echipa in privinta victoriilor. Cei de la Ferrari si-au recaptat acest statut dupa un sezon 99 foarte "profitabil" care le-a adus inapoi titul la Constructori.

Ferrari concura in Formula 1 inca dinainte de razboi, iar dupa ce a inceput Campionatul Mondial in 1950, Enzo Ferrari a iesit la suprafata ca o persoana puternica. Primul an in Campionat s-a dovedit neproductiv, insa Alberto Ascari si Jose Froilan au luptat pentru Afla Romeo in 1951, Ascari pierzand titlul in fata lui Juan Manuel Fangio in ultima cursa a sezonului.

Ferrari erau pregatiti cand forul concucator a impus regula motoarelor de 2 litri, astfel ca Ascari a dominat anii 52 si 53; odata ce s-a trecut la 2,5 litri insa, Ferrari a ramans in spatele celor de la Maserati si Lancia. La sfarsitul sezonului 1955, au preluat conducerea in fata celor de la Maseratii, Fangio castigand trei curse cu ajutorul D50-ului si asigurandu-si astfel cel de-al pentrulea titlu. In 57 Juan Manuel Fangio pleaca la Maserati, iar Ferrari nu mai reuseste sa castige nici o cursa fara asul argentinian.

In 1958 noua masina, Tipo146, botezata 'Dino' dupa numele fiului lui Enzo Ferrari, a ajutat echipa sa revina pe harta Formulei 1. Multi fani cred ca in acel an Stirling MOss ar fi meritat titlul de Campion Mondial, insa Campioni au iesit cei de la Ferrari si Mike Howthorn in ultima cursa a sezonului. Urmatorii doi ani au fost dominati de echipa Cooper, dar Ferrari revin in 1961 cu noul nomopost de 1,5 litri, Tipo 156 'bot de rechin'.

Tragedia logeste echipa caci pilotul lor, marele Wolfgang von Trips, moare in Marele Premiu al Italiei. Celalalt pilot al echipei castiga destul de greu acea cursa.

John Surtees este urmatorul pilot care a castigat titlul pentru echipa italiana, in 1964, lucru care l-a facut celebru ca fiind singurul om care a iesit Campion atat pe doua, cat si patru roti. In anul 1966 se introduc motoarele de 3 litri, iar Ferrari se chinuie din nou, de data asta incercand sa egaleze superbul motor Cosworth DFV care a fost introdus in 1967. Pentru urmatorii 8 ani, Ferrari erau la mijlocul plutonului numai in zilele bune, chiar daca Jacky Ikcx a avut totusi parte de putin succes si chiar daca coehipierul sau, Clay Ragazzoni, a castigat Marele Premiu al Italiei din 1970.

Un rapid, dar inca neexperimentat Niki Lauda s-a alaturat echipei in 1974, si chiar daca a pierdut in fata lui Emerson Fittipaldi (McLaren) in acel an, s-a "despagubit" in sezonul imediat urmator si ar fi castigat titlul din nou si in 1976 daca nu ar fi fost oprit de accidentul care i-a fost aproape fatal suferit la Nurburgring; castiga insa titlul celalalt pilot al echipei Ferrari, James Hunt, la diferenta de numai un punct de Fittipaldi. Jody Scheckter a castigat titlul pentru ei in 1979; el l-a batut pe coechipierul sau, Gilles Villeneuve, desi acesta obtinuse trei victorii, data de cele doua ale lui Scheckter.

Mai tarziu, modelul 312T4 a fost devansat de Williams-ul lui Alan Jones, iar monopostul sezonului urmator, T5-ul, a fost un adevarat dezastru. La acest nivel incepusera deja sa apara motoarele turbo alimentate de 1,5 litri, iar Ferrari a produs modelul "agricol" 125C. Villeneuve a reusit totusi niste victorii remarcabile cu el, la Monaco si Jarama.

Italienii l-au angajat pe designer-ul britanic Harvey Postlewaite, iar modelul lor din 1982, 126C2, a dat clasa intregului pluton. Inca o data tragedia a lovit echipa italiana caci Gilles Villeneuve a murit intr-un accident in antrenamentele de la Zolder, iar Didier Pironi a fost ranit la Hockenheim cand era in fruntea clsamentul general. Desi Ferrari a castigat titlul la conctructori in acest sezon si un urmatorul, la piloti a castigat alta echipa.

De atunci soarta a fost schimbatoare pentru Ferrari, Michele Alboreto fiind competitiv in 1985, insa in 1988, la varsta de 90 de ani, moare indragitul Enzo; din fericire el nu este prezent la targul nedemn dintre Alain Prost si Ayrton Senna di 1990 cand Prost castigase 5 curse in acel sezon, si totusi pierde in fata brazilianului in circumstante controversate la ultima cursa a sezonului - Japonia. Cand Michael Schumacher s-a alaturat echipei in 1996, tifosi nu l-au intampinat cu bucurie.

Totusi, multi cred ca el este cel care a stimulat echipa si cu ajutorul lui Jean Todt, directorul echipei, a intors echipa la 180 de grade si a pus-o in ritmul corespunzator pana la sfarsitul anului. Acest lucru i-a asigurat respectul tifosilor, si a devenit astfel un personaj foarte important pentru intreaga echipa. Cinci victorii in 1997 l-au adus pe Schumacher in pozitia de a lupta pentru titlu, insa a pierdut totul cand a intrat in Jacques Villeneuve in ultima cursa a sezonului.

In 1998 sperantele tifosilor la titlul Pilotilor au renascut, insa, inca o data, la ultima cursa a sezonului Schumacher si-a vazut dispatand sansele cand F300-le sau a ramas blocat pe grila de start. Au trecut de-acum 20 de ani de cand un pilot al echipei Ferrari a devenit Campion Mondial, iar acest an urma sa fie unul in care Michael va sparge gheata.

Cei de la McLaren dominau un continuare, la fel cum o facursera si in 1998, insa inginerii de la Ferrari produsesera o masina care facea fata provocarilor. Monipostul F399. Michael Schumacher lupta din rasputeri cand un accident la Marele Premiu al Marii Britanii l-a scos pe neamt din circuit pentru toate cursele care mai ramasesera, in afara de ultime doua. Coechipierul sau, Eddie Irvine, a purtat steagul echipei si in sfarsit, echipa avea un pilot cu o buna sansa la titlu.

Absenta lui Schumacher a avut insa mai mute efecte decat acela de a nu-l avea pe pilotul german castigand curse; F399-le suferea fara imputul tehnic al lui Michael. Echipa nu putea decat sa urmareasca cum o masina care nu mai era gata de provorari face tururi de circuit mult in spatele rivalilor principali de la McLaren. Schumacher s-a intors in forta pentru ultimele doua curse ale sezonului, si desi sperantele celor de la Ferrari pentru un titlu la Piloti nu fusesera realizate, ei au castigat totusi titlul la Constructori.

Sezonul 2000 a fost cel in care visele lor s-au realizat in cele din urma, cand dupa un start foarte dominant in Australia, Michael Shumacher a castigat titlul supre la Piloti pentru echipa sa in penultima cursa a sezonului. A urmat si titlul la Constructori in cursa urmatoare, echipa italiana reusind dubla. Anul 2001 a insemnat o dominare si mai mare, Michael incoronandu-se pentru a patra oara Campion Mondial in a 13 etapa a sezonului, aflandu-se la al doilea titlu consecutiv cu echipa, lucru care nu se mai intamplase din 1953. Tot acum, cei de la Ferrari castiga cel de-al treilea titlu consecutiv la Constructori.

2002 a fost un sezon in care Michael si echipa italiana au dominat puternic indiferent la ce standarde ne-am referi. Pilotul german a luat cel de-al cincilea sau titlu mondial inca din a 11-a etapa a sezonului. Recordurile cadeau unul cate unul pe parcurcul acestui sezon, Ferrari castigand 15 curse din totalul de 17.

Sezonul 2003 insa, nu a mai fost unul la fel de reusit, fiind introdus un regulament de carte FIA tintit pentru a-i mai incetini pe cei de la Ferrari si pe Schumacher. Desi lupta s-a prelungit pana la ultima etapa a sezonului, atat echipa cat si Schumcher au reusit sa-si pastreze titlurile.

Probabil ca nu mai exista superlative pentru a lauda echipa Ferrari dupa sezonul 2004. 15 victorii din 18 curse, 29 de podiumuri si doar doua abandonuri. Ferrari-ul F2004 a fost o masina uluitoare, ea castigand inca etape desi perfectionarile erau acum trimise catre masina viitoare, F2005.

Sezonul 2004 a avut un start pefect pentru Ferrari, Michael Schumacher obtinand relativ usor victoria din prima etapa, urmat fiind de Barrichello. Schumacher a continuat si a castigat urmatoarele 4 c