Luciano Benetton a inceput initial ca fiind sponsor al echipelor Tyrell, Alfa Romeo si Toleman in incercarea de a-si promova linia de haine colorate care se adresau unui public tanar. In acele din urma a cumparat echipa Toleman si a concurat cele doua masini sub numele de Benetton. Initial masinile sale rulau cu motare BMW turbo-alimentate si erau niste masini extrem de puternice, pilotul de atunci, Teo Fabi reusind sa obtina pole position-ul in Austria si Italia, mai tarziu Gerhard Berger fiind cel care a adus echipei prima victorie la Marele Premiu al Mexicului.
In 1988 echipa a terminat pe locul al treilea la Constructori si erau pe drumul cel bun cu Johnny Herbert si Alossandro Nannini ca piloti pentru 1989. In acelasi an insa, compania a fost cumparata de Flavio Briatore, iar Herbert a fost redepe indepartat pentru ca nu-si revenise dupa accidentul suferit la Brands Hatch. Briatore l-a schimbat, de asemenea, si pe directorul echipei de atunci, Peter Collins. Singura victorie a sezonului a venit in Marele Premiu al Japoniei cand Nannini a mostenit prima treapta a podiumului dupa ce Ayton Senna a fost descalificat.
In anul urmator, pilotul de-atunci, Nelson Piquet, care era deja in varful carierei, a reusit niste curse extraordinare, iar echipa a fost la locul potrivit pentru a castiga in Japonia, de data aceasta dupa ce Senna si Prost s-au scos reciproc din cursa.
Anul 1991 a fost unul de cotitura cand dupa ce l-au vazut pe Michael Schumacher clasandu-se al saptelea intr-un Jordan s-au hotarat imdiat ca trebuie sa-l semneze pentru a pilita alaturi de Piquet. Schumacher a stralucit inca de la inceput, devansandu-si in mod regulat mai experimentatul coleg, fost Campion Mondial, si aducand Benetton-ul in puncte. Realizand ca echipa are un viitor Campion. Briatore a construit un nou centru tehnic la Cotswolds.
Cei de la Williams au dominat in 1992 si astfel Schumacher nu s-a putut lupta pentru titlu, insa a castigat in acel an prima sa victorie din cariera la Spa Francorchamps. Anul 1993 a vazut o echipa care se imbunatatea pe zi ce trece, ei introducand o cutie de viteze semi automatica si suspensii active.
Controlul tractiunii nu a fost pus pe masina pana la cursa din Monaco, in care Schumacher a condus, insa atunci era deja prea tarziu pentru a opri forta dominanta care era Williams; in anul urmator insa, Schumacher a castigat primele doua curse, iar cand Ayrton Senna a murit, neamtul a fost lasat de unul singur in fruntea clasamentelor.
Sezonul care a urmat a fost intunecat pentru echipa. Chiar daca erau impovarati de acuzatii de trisare care au inconjurat realizarile echipei, iar Schumaher a primit o interdictie de doua curse dupa ce a ignorat steagul negru la Silverstone si descalificat pe probleme tehnice la Spa, neamtul a reusit sa castige titlul la Piloti chiar daca la numai un punct diferenta, dupa cursa controversata de la Adelaide.
Alergand acum cu motoare Renault ca si Williams, Schumacher s-a intors gata de razbunare in 1995, si a castigat 9 curse, mentinandu-si astfel titlul de Campion Mondial pentru al doilea an consecutiv. Johnny Herbert care semnase din nou cu echipa, a castigat si el doua curse, iar impreuna au adus echipei Benetton primul si ultimul titlu la Costructori.
Schumacher s-a mutat la Ferrari in sezonul urmator, Herbert la Sauber, iar Benetton nu s-a mai putut ridica la nivelul celor de la Williams. Nici Gerhard Berger si nici Jean Alesi n-au reusit sa castige vreo cursa in acel sezon, iar Briatore s-a infuriat pe Alesi in ultima cursa a sezonului cand acesta a lovit si le-a permis celor de la Ferrari sa ocupe locul 2 la general.
Necazurile lui Alesi cu Briatore nu s-au terminat aici, el mai gresind o data in prima cursa a sezonului urmator (1997), cand nu a intrat la timp la boxe si a ramas fara combustibil. Inca o data, echipa s-a schimbat pentru sezonul 98, cand ambii piloti au fost inlocuiti. Berger s-a retras, iar Alesi s-a mutat la Sauber.
Echipa a adus doi tineri piloti proaspeti, Giancarlo Fisichella si Alexander Wurz. Briatore a fost si el inlocuit de David Richards. Noul sezon a inceput promitator cu Wurz stralucind in prima parte a sa, iar Fisichella descurcandu-se bine in Canada, dar anul 99 a fost un dezastru complet. Ca si cei de la Williams, Benetton trecuse la motoarele mai putin puternice Supertec inregistrand multe abandonuri si terminand sezonului de-abia pe locul 6 la general.
Nici in 2000 lucrurile nu s-au imbunatatit prea mult, totusi Biratore s-a intors iar cei de la Renault si-au anuntat si ei intoarecerea. Au terminat pe locul 4 la general, devansand echipa BAR, cel mai bun rezultat al sezonului fiind locul 3 in Canada pentru Fisichella. Wurz a fost inlocuit de Jenson Button pentru sezonul 2001, tanarul englez fiind imprumutat de la Williams, iar Wurz trecand la rolul de pilot de teste pentru McLaren.
Ultimul an in care echipa alerga sub numele de Benetton, 2001, a fost unul destul de trist. Din 2002 cei de la Renault s-au intors, iar Jenson Button a continuat alaturi de Jarno Trulli, care a venit de la Jordan schimbad locul cu Fisichella. Cateva rezultate bune i-au ajutat sa termine pe locul 4 la general, insa in 2003 Flavio Briatore a decis sa-l inlocuiasca pe Jenson Button cu tanarul spaniol, Fernando Alonso.
Au optat de asemnea sa li se alture celor de la Jordan si Minardi in testele de vinerea dinaintea curselor, sperand ca acest lucru le va aduce un avantaj in fata rivalilor si ca poate vor mai urca o treapta in clasamentul constructorilor.
Si a asa a fost! Chiar daca echipa a terminat tot pe locul 4, deficitul de puncte fata de cei din topul 3 s-a micsorat. 10 din punctele echpei au venit odata cu victoria de debut a lui Alonso la Marele Premiu al Ungariei, lucru care i-a dat dreptate lui Briatore in alegerea facuta de a-i da un volan spaniolului.
In 2004 Alonso cauta victoria numarul doi, iar Trulli vrea si el ceea ce crede ca trebuia sa fie mai intai a lui - o victorie pentru Renault. Francezii termina pe locul al treilea sezonul 2004 si isi ating astfel telul propus inainte de inceperea anului. Echipa castiga o cursa prin Jarno Trulli la Monaco si inca alte 5 finish-uri pe podium.
Ei nu au reusit sa-si atinga telul de a se lupta in mod regulat pentru victorie, insa fiabilitatea si mecanismul de start au mers in favoarea echipei.
Sasiul R25 si-a aratat adevarata valoare in 2005, cand Fernando Alonso a reusit sa castige titlul mondial in fata lui Kimi Raikkonen, Renault reusind, de asemenea, primul titlu la constructori, dupa o lupta apriga cu McLaren Mercedes, castigat de cauza avand team-ul francez pentru doar noua puncte.
2006 a inceput cu Renault castigand primele curse ale sezonului, dar la jumatatea sezonului, concurenta din partea Ferrari a devenit din ce in ce mai puternica, campioana mondiala aflandu-se in pericol de a ceda ambele titluri. Ultimele doua curse au adus redresarea echipei conduse de Flavio Briatore, Renault realizand a doua dubla la rand.
Anul 2007 a fost unul de tranzitie pentru Renault, dupa ce l-a pierdut pe campionul mondial Fernando Alonso, plecat la rivala McLaren, rezultatele din testele de iarna aratand mai multe carente ale bolidului R27. Cu Giancarlo Fisichella si debutantul Heikki Kovalainen in postura dificila de a-l inlocui pe Alonso, echipa Renault a reusit un singur podium, in cursa pe ploaie din Japonia.
Revenirea lui Fernando Alonso in 2008 si promovarea lui Nelson Piquet Jr. dau sperante noi gruparii franceze, insa testele efectuate in iarna cu modelul R28 au relevat existenta unor probleme care plaseaza echipa Renault inca departe de concurenta.
Beneficiind de experienta si de talentul lui Fernando Alonso in dezvoltarea de la zero a monoposturilor, Renault a obtinut rezultate in 2008 la finalul sezonului, cand dublul campion mondial a castigat doua Mari Premii. Locul doi obtinut de Nelsinho Piquet in Marele Premiu al Germaniei a completat tabloul sezonului.
Sezonul 2009 a fost unul slab pentru Renault, lacunele monopostului R29 fiind completate de scandalul in care a fost implicat Flavio Briattore si Nelson Piquet Jr., cei doi fiind acuzati oficial pentru provocarea unui accident in Marele Premiu din Singapore 2008. Piquet a fost inlocuit cu francezul Romain Grosjean, iar Flavio Briattore s-a retras de la conducerea echipei, fiind ulterior suspendat pe viata de FIA din toate competitiile motorizate. Ulterior un tribunal din Paris l-a reabilitat pe italian.