Ca un paradox nemilos, in vremea cand ne calificam la fiecare turneu final, Mondial sau European, campionatul romanesc avea 18 echipe, cu o desfasurare fireasca din martie in iunie si din august in noiembrie. Echipa nationala se afla in prima urna valorica la tragerea la sorti pentru Mondial, iar de pe aici jucatorii ajungeau in Spania, Anglia sau Germania.

In prezent, am si uitat sa numaram anii de cand n-am mai participat la o Cupa Mondiala, dar in schimb frecventa de disputare a etapelor din prima liga a ajuns sa rivalizeze cu Premier League. Mai lipseste sa jucam a doua zi de Craciun si de Anul Nou, dar suntem salvati inca de unele obiceiuri ancestrale precum taiatul porcului in Ajun sau mersul cu Steaua. Cea adevarata de la Betleem, nu facatura din Liga 2 de la noi.

Revenind la Cupa Mondiala din Qatar, nu mica ne-a fost mirarea ca la finalul meciului dintre Brazilia si Elvetia (1-0) cadrul sa insiste pret de cateva secunde pe trei uriasi ai fotbalului brazilian si un intrus. E vorba de Razvan Burleanu aflat dintr-o pura intamplare alaturi de Cafu, Roberto Carlos si Ronaldo, adevaratul.

La o prima vedere am fi putut crede ca fotbalul romanesc e reprezentat la cel mai inalt nivel. Dar sa nu ne iluzionam. Burleanu era acolo sa se reprezinte in primul rand pe sine, prin prisma postului pe care il ocupa in cadrul organigramei FIFA.

Aparitia in cadru alaturi de cei trei uriasi din Brazilia n-a facut decat sa ne intareasca amaraciunea. Romania acasa, Burleanu la Mondial ar putea fi titlul perfect pentru o aparitie de prima pagina, dar nici ziarele de sport nu mai sunt ce erau in anii 90, sa nu ne amagim.

Marindu-se putin cadrul, in realitate Burleanu nu statea la acelasi nivel cu gigantii care au pus mana pe Cupa Mondiala. Se afla un rand mai jos langa un cetatean din Africa.

Practic acolo unde ne e locul in fotbal, in lumea a treia. Doar la noi se mai joaca fotbal la concurenta cu turneul final al Cupei Mondiale, la noi si in alte cateva tari cu o bogata traditie in fenomen, cum ar fi Botswana, Angola si Etiopia.

Sa programezi Liga 1 intre doua meciuri de Cupa Mondiala inseamna lipsa de respect fata de competitie si cumva o semnatura in alb pe propria raspundere ca ceea ce faci tu, adica fotbal romanesc, e total lipsit de sens si importanta.

Unde ne grabim cu fotbalul acesta falimentar tinut la aparate doar cu banii din drepturile de televizare si sponsorizarile caselor de pariuri?!

Ce turneu final avem de pregatit in 2023 de vrem sa ardem etapele la fiecare trei zile?!

Pana la urma e Cupa Mondiala chiar daca afara e noiembrie spre decembrie si din respect pentru competitie ne puteam abtine de la programarea etapelor unui fotbal mediocru si muribund in paralel cu adevaratul fotbal.

Altminteri suntem Super! Super mici.