Echipe
Athletic Bilbao | Atletico Madrid | Betis Sevilla | Celta Vigo | Deportivo La Coruna | Espanyol Barcelona | FC Barcelona | FC Sevilla | Getafe | Gimnastic Tarragona | Levante | Mallorca | Osasuna | Racing Santander | Real Madrid | Real Sociedad | Real Zaragoza | Recreativo Huelva | Valencia | Villarreal | Real Valladolid | Almeria | Real Murcia


Nume complet: Valencia Club de Futbol;

Anul infiintarii: 1919 (18 martie);

Culorile echipei: alb-negru;

Stadionul echipei: Estadio de Mestalla (55.000 locuri);

Palmares: - 6 titluri de campioana a Spaniei (1942, 1944, 1947, 1971, 2002, 2004);
6 Cupe ale Regelui Spaniei (1941, 1949, 1954, 1967, 1979, 1999);
1 Supercupa a Spaniei (1999: 1-0 si 3-3 cu FC Barcelona);
1 Cupa a Cupelor (1980: 0-0, 5-4pen. cu Arsenal Londra);
3 Cupe UEFA: 1962, 1963, 2004);
1 Cupa UEFA Intertoto (1998);
2 Supercupe ale Europei (1980, 2004);
de 7 ori vicecampioana a Spaniei (1948, 1949, 1953, 1970, 1972, 1990, 1996) si de alte 7 ori ocupanta a locului III: (1941, 1950, 1951, 1954, 1989, 2000, 2006);
finalista a Cupei Regelui de alte 9 ori (1934, 1944, 1945, 1946, 1952, 1970, 1971, 1972, 1995);
a pierdut doua finale de Supercupa a Spaniei (2002, 2004);
dubla finalista a Ligii Campionilor (2000, 2001);
finalista a Cupei UEFA in 1964;

Cea mai categorica victorie: 8-0 (cu Sporting Gijon, 21 sep. 1953);

Cea mai severa infrangere: 3-10 (cu FC Sevilla, 13 oct. 1940);

---

Jucatori reprezentativi: Mundo, Fernando, Mario Kempes, R. Bonhof, J. Rep, R. Madjer, K. Jara, Mazinho, Romario, L. Penev, G. Vlaovici, C. Lopez, K. Gonzalez, G. Mendieta, J. Angloma, D. Deschamp, A. Carboni, M. Djukic, A. Zubizaretta;

Vedete actuale ale echipei: S. Canizares, R. Ayala, C. Marchena, D. Albelda, R.Baraja, Angulo, F. Morientes, D. Villa, Vicente, Joaquin;

Jucatori romani la echipa: Miodrag BELODEDICI (1992-1994), Adrian ILIE (1997-2002),  Sabin ILIE (1998-1999), Gabriel POPESCU (1998-1999), Dennis SERBAN (1998-2000 & 2001);

Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 1A, 5A, 1A, 7A, 3A, 4A;

Fapt divers: dupa Juventus Torino (care a pierdut 5 finale ale Cupei Campionilor), Valencia a fost cea mai ghinionista echipa pierzand doua finale consecutive cum rar se poate intampla, la fel de rar precum o eclipsa totala de soare care sa poata fi vizibila din acelasi loc: a pierdut ultima finala a secolului XX si prima a secolului XXI (o prima finala a secolului care a avut nevoie de lovituri de departajare);

---

Primera Division reprezinta unul dintre “piscurile interzise” ale fotbalului si aceasta datorita faptului ca nu este accesibila “muritorilor” de rand; Valencia CF este unul dintre cluburile privilegiate castigand 6 dintre cele 75 de editii ale campionatului fiind una dintre cele (doar) 9 echipe care s-au impus de-a lungul timpului.

Se poate spune ca intotdeauna fairplay-ul a fost la ordinea zilei si aceasta nu numai datorita faptului ca primul presedinte al clubului fondat pe data de 18 martie 1919 a fost ales in urma celebrei monede “cap sau pajura (a se citi liliac)” (“invinsul” sau fiind rasplatit cu o alta functie importanta) sau aceluia ca si-a ajutat concitadina, Levante, sa-si dispute meciurile pe Mestalla insa in istorie pot fi gasite si alte elemente care sa intareasca aceasta opinie. (Bineinteles acest lucru nu i-a impiedicat sa iasa in evidenta – negativ – in sezonul curent al Ligii Campionilor, meciul impotriva celor de la Internazionale Milano fiind unul in care miza si-a spus cuvantul, la finalul acesteia calificarea spaniolilor iritand la culme pe italiene rezultand o incaierare pe cinste intre cativa componenti ai ambelor echipe, ca asa e in fotbal nu numai in tenis!).

Fotbalul in Valencia exista de mult timp gratie exportului de fructe in Marea Britanie, asa ca infiintarea Valenciei nu a creat mare interes si impact in media timpului, aceasta si datorita faptului ca echipele existente deja, gen Valencia Gimnastico sau Levante erau slab dezvoltate.

Dupa 4 ani in care si-au disputat meciurile de pe teren propriu pe stadionul Algiros, echipa se muta pe Mestalla (contra aproximativ 320000 pesetas, o suma exorbitanta la acea vreme) inaugurat intr-un meci contra celor de la Castellon. Mestalla a cunoscut de-a lungul sau cel putin doua restructurari masive in urma Razboiului Civil care a distrus stadionul in totalitate, si in 1958 dupa inundatiile care au lovit orasul.

Primii jucatori adevarati ai echipei au fost Montes si Cubells, atat de greu de comparat incat suporterii s-au scindat la un moment dat fiecare sustinand “taurul” propriu; bunaoara Eduardo Cubbels a fost si primul jucator pe care acest club l-a oferit nationalei iberice.

In 1941 echipa reuseste primul trofeu, Cupa Regelui invingand peEspanyol cu 3-1, anticipand cu un an primul titlu de campioana. Din acest moment, impreuna cu Atletico Madrid si Athletic Bilbao opreste “raidurile” Realului si Barcei precum o veritabila fortareata.

Anilor ’40 i-a urmat o alta generatie extraordinara, cea din anii ’60 cand echipa disputa 3 finale consecutive de Cupa UEFA (record absolut) castigand doua dintre ele, pentru ca in 1970, cu fosta glorie (madrilena) Di Stefano la timona echipa sa reuseasca achizitii de marca: viitoarele stele ale Campionatelor Mondiale: Mario Kempes si Johnny Rep care s-au infruntat in acea finala memorabila din 1978, dar si de Jara, nu mai putin celebrul austriac, cucerind impreuna al 4-lea titlu national.

In 1986 retrogradeaza in divizia secunda revenind un an mai tarziu, perioada cea mai n eagra din istoria de peste 85 de ani a echipei. Echipa se revanseaza spre sfarsitul deceniului 9 si al secolului XX cand, dupa o Cupa Intertoto (1998), reuseste o Cupa si o Supercupa a Spaniei si doua finale consecutive de Liga a Campionilor (desi nu castigase in anii respectivi titlul in Primera) sub comanda lui Claudio Ranieri, apoi din 1999 a lui Hector Cuper; daca in 2000 pierde fara drept de apel in fata celor de la Real Madrid (prima finala a Ligii Campionilor disputata intre doua reprezentante ale aceluiasi stat) in anul imediat urmator pierde la penalty-uri in fata celor de la Bayern Munchen dupa un meci echilibrat: 1-1 dupa 120 de minute 4-5 dupa penalty-urile de departajare (interesant este faptul ca toate golurile realizate in acel meci, 11 fiind tributare punctului cu var). Din lot facea parte si Adrian Ilie (impreuna cu “paduchele” Lopez instaurase panica in campionatele precedente) alaturi de nume grele precum veteranul Amedeo Carboni (care a evoluat pana la 40 de ani pe solicintantul post de fundas lateral), Santiago Canizares, Kily Gonzalez, Gaikza Mendieta, Didier Deschamp, Miroslav Djukic, Joaquin Bjorklund, Albelda, Angulo sau Roberto Ayala (ultimii 3 plus portarul Canizares aflandu-se inca in lot).

In sezonul actual cu o serie de jucatori fabulosi incepand cu Fernando Morientes si continuand cu Baraja, Marchena, Vicente, Joaquin, Hugo Viana, David Villa, Miguel, Del Horno pe langa mai sus amintitii Ayala, Angulo, Albelda si Canizares reprezinta unul dintre cele mai valoroase loturi ale lumii! S-au coagulat destul de repede reusind o calificare in sferturile Ligii Campionilor si prin locul IV obtinut la finalul editiei 2006/2007 va incerca sa repete evolutia in cea mai prestigioasa competitie a lumii. Deja a facut o achizitie de marca, Timo Hildebrand portarul campioaneii Germaniei, Stuttgart, parand ca Santiago Canizares se va “pensiona”.