Nume complet: Real Racing Club de Santander; Anul infiintarii: 1913 (23 februarie); Culorile echipei: negru-alb-verde; Stadionul echipei: Estadio El Sardinero (22.124 locuri) 105 x 68 Palmares: - locul al II-lea in 1931; - locul al III- lea in 1934;
Cea mai categorica victorie: 9-0 (cu Alaves, 29 ian. 1933); Cea mai severa infrangere: 1-9 (cu Atletico Madrid, 8 oct. 1950); Jucatori reprezentativi: J-M. Ceballos, Larrinaga, M. Pinnila, R. Bodipo, M. Adepoju, F. Grodaas; V. Bescyastnyk, D. Radcenko, Amavisca, Santillana, O. Mellberg, F. Mafallanes, G. Benitez, Salva;
Vedete actuale ale echipei: N. Zigic, Oriol, L. Scaloni, P. Munitis, J. Calatayud, Pinillos;
Fapt divers: Imnul oficial al echipei a fost creat special in 1979, textul apartinand lui Francis Pardo iar muzica lui Angel Barja; redau aici prima strofa: “Santander tiene un buen Club/Con mucha y fiel aficion,/que le sigue entusiasmaday le inyecta su emocion”. Racing Club de Santander a fost fondat in anul 1913. Prezentarea oficiala a avut loc in acel an, cu ocazia primului meci de fotbal, disputat la ora 15.30, evoluand in alb si rosu (primele culori ale clubului). Au existat 8 “socios” fondatori ai clubului.
Cele mai mari performante au avut loc in anii ’30. In 1931 Racing devine vicecampioana, terminand in coasta lui Athletic Bilbao; deplasarea de la Irun din penultima etapa a fost fatala, echipa pierzand practic titlul (scor final 4-3 pentru Irun). Totusi, la finalul sezonului, echipa a organizat un miniturneu la care au mai participat englezii de la Wolverhampton si cehii de la Sparta Praga.
Inaintea inceperii campionatului, echipa evolua si in campionatul regional pentru a-si mentine tonusul, in 1933 echipa reusind sa marcheze cel mai mare numar de goluri din istorie, 19, in partida cu Santova. In acel sezon echipa a reusit a doua mare performanta din istorie terminand a III-a, bucuria de la final fiind umbrita de moartea jucatorului Loredo (27 ani) care s-a prabusit pe gazon intr-unul din ultimele meciuri ale sezonului.
Desi anii care au urmat au adus schimbari (liga spaniola adoptand un sistem de 12 echipe) iar echipa a evoluat destul de bine in anii urmatori, incheierea acelui ciclu (Ceballos si Larrinaga, retragandu-se) precum si aparitia unor echipe puternice au impins usor-usor echipa catre mijlocul clasamentului. Au trebuit sa treaca 60 de ani pentru ca echipa sa realizeze ceva important, atacantul Salva reusind sa devina golgheterul Primerei Division cu 27 de goluri. Trecerea dintre milenii a decurs bine pentru Santander si aceasta poate datorita jucatorilor valorosi care s-au aflat la echipa dar si a fortei grupului (exemplele rusilor Popov, Radcenko si Bescyastnikh, a lui Correa – un atacant pur-sange – a magistralului play-maker paraguayan Benitez, fostilor (sau viitorilor madrileni) Amavisca si Pedro Munitis).
Din echipa actuala se evidentiaza Nicola Zigic (jucatorul pe care la un moment dat Politehnica Timisoara l-a testat si l-a “trimis” in probe la o echipa de baschet), uriasul de 202 cm integrandu-se perfect la echipa, intrand deja in galeria masivilor jucatori plavi care au facut istorie in Primera: Milosevic, Kovacevic sau Mijatovic. Nu degeaba in momentul actual echipa a avut sanse de a evolua in cupele europene, traversand o perioada excelenta, aceasta dupa ce in ultimele sezoane a cochetat doar cu locurile 16 si 17.
Stadionul “Campos de Sport de El Sardinero” (denumirea completa) a fost inaugurat in 1988 si este unul dintre cele mai moderne arene din Spania desi numara doar in jur de 22.000 de locuri. Oficialii clubului se mandresc cu faptul ca au investit in infrastructura, tribunele dispunand de un sistem de supraveghere video, o retea informatica proprie, sala de forta si sauna.