Palmares: - 2 titluri de campioana a Italiei (1974, 2000); - 4 Cupe ale Italiei (1958, 1998, 2000, 2004); - 2 Supercupe ale Italiei (1998, 2000); - 1 Cupa a Cupelor (1999); - 1 Supercupa a Europei (1999); - de 6 ori vicecampioana a Italiei (1913, 1914, 1923, 1937, 1995, 1999), si de 5 ori ocupanta a locului al III – lea (1957, 1973, 1996, 2001, 2007); - finalista a Cupei Italiei in 1961; - a pierdut finala de Supercupa a Italiei din 2004; - finalista a Cupei UEFA in 1998;
Cea mai categorica victorie: 9-1 (cu Modena, 12 iun. 1932);
Jucatori reprezentativi: Silvio Piola, G. Chinaglia, B. Giordani, G. Wilson, A. Puccinelli, L. Marchegianni, P. Casiraghi, G. Signori, P. Gascoigne, A. Nesta, S. Mihajlovic, R. Sosa, G. Favalli, P. Negro, F. Ravanelli, H. Crespo, C. Lopez, D. Simeone, N. Sensini, Veron, M. Salas, P. Nedved, A. Boksic, M. Laudrup, K. Poborsky, H.H. Riedle, J. Stam, M. Fish, K. Andersson;
Vedete actuale ale echipei: A. Peruzzi, L. Zauri, I. Tare, T. Rocchi, G. Pandev, S. Inzaghi, M. Ballotta, V. Behrami;
Fapt divers: 19 mai 1999 a reprezentat ziua in care competitia denumita Cupa Cupelor rezervata exclusiv echipelor europene castigatoare de cupa in competitiile interne, a intrat in istorie drept ultima editie, cea din urma castigatoare fiind Lazio Roma invingatoare cu 2-1 in fata celor de la Mallorca.
Prima echipa din capitala Italiei (in ceea ce priveste anul infiintari) si-a luat numele de Lazio dupa provincia cu acelasi nume, inspirata atat din istoria Italiei (preluand vulturul si simbolistica acestuia) si a Greciei (culorile alb-bleu, ca si omagiu adus celei care a paticipat la dezvoltarea Europei si a Imperiului Roman).
Un oras cu un potential incredibil nu avea cum sa nu dispuna de jucatori valorosi, drept urmare trupa incropita de laziali devenind rapid celebra in exterior, fiind invitata sa participe in cadrul unui turneu la care mai luau parte Pisa, Livorno si Lucca, turneu pe care il castiga fara sa primeasca gol.
In 1958 echipa castiga primul trofeu national, impunandu-se in Cupa Italiei cu 1-0 in fata celor de la Fiorentina, pentru ca in 1974, la doar 2 ani dupa ce promovase din Serie B sa castige “lo scudetto”. Pana in 1997, anul sosirii lui Sven Goran Eriksson ca si antrenor, Lazio se comporta mai mult decat onorabil atat in campionat, cupa cat si in cupele europene (fiind o prezenta deja obisnuita, participand de 5 ori consecutiv in Cupa UEFA incepand cu sezonul 1992); o data cu venirea lui Sven, echipa reuseste sa castige Coppa Italia pentru ca in anul imediat urmator sa dispute finala Cupei UEFA. La echipa evoluau atunci jucatori precum Mancini, Jugovic, Mihajlovic, Dejan Stankovic, Vieri sau Salas.
Totusi cel mai frumos moment a fost acela din 2000, cand la exact 100 de ani de la infiintarea clubului Lazio Roma reuseste sa castige cel de-al doilea titlu de campioana a Italiei, “luand fata” celor de la Juventus.
Desi anii care vor urma acestui titlu deosebit nu vor mai aduce decat o Cupa a Italiei, Lazio se poate spune ca se afla intr-o stare criogenica, capabila dupa ceva timp sa revina la performantele de altadata. In ciuda scandalului de anul trecut cand echipa a fost drastic penalizata, si a inceputului “deficitar” de campionat, in sezonul recent incheiat echipa a reusit sa se claseze pe locul al 3-lea, loc care sa le asigure prezenta in Champions League, competitie in care a mai evoluat in 2 randuri. Rivalitatea cu AS Roma este printre cele mai puternice din fotbalul european, suporterii laziali fiind recunoscuti pentru extremismul de care dau dovada, implicati intr-o serie de scandaluri care include “ingrediente” precum violenþã si rasism.
Ambele echipe din “cetatea eterna” isi disputa meciurile de pe teren propriu pe Stadio Olimpico cel mai mare din Italia; cu peste 80000 de locuri, cu dimensiuni “perfecte” 105 x 68 metri si cotat la 5 stele se aseamana cu un veritabil Colosseum, unde specatcolul si zgomotul creeaza o atmosfera terifianta.