Echipe
AJ Auxerre | AS Monaco | Bordeaux | Nantes | Le Mans | Lens | Lille | Lorient | Nancy | Nice | Lyon | Olympique Marseille | P.S.G | Rennes | Saint-Etienne | Sedan | Sochaux | Toulouse | Troyes | Valenciennes | Metz | Caen | Strasbourg


Nume complet: Association Sportive de Saint-Etienne Loire;

Anul infiintarii: 1928;

Culorile echipei: alb-verde;

Stadionul echipei: Stade Geoffrey-Guichard (35.616 locuri);

Palmares: - 10 titluri de campioana a Frantei (1957, 1964, 1967, 1968, 1969, 1970, 1974, 1975, 1976, 1981);
6 Cupe ale Frantei (1962, 1968, 1970, 1974, 1975, 1977);
5 Supercupe ale Frantei (1957, 1962, 1967, 1968, 1969);
de 3 ori vicecampioana a Frantei (1946, 1971, 1982) si de 2 ori ocupanta a celei de-a treia pozitii in clasament (1979, 1980);
finalista a Cupei Frantei in alte 3 ocazii: (1960, 1981, 1982);
finalista a Cupei Campionilor Europeni (1976);

Cea mai categorica victorie: 9-1 (cu Reims, 1971);

Cea mai severa infrangere: 1-6  (cu Aix-en-Provence, 1963);

---

Jucatori reprezentativi: S. Armand, D. Bathenay, P. Battiston, L. Blanc, L. Fournier, B. Genghini, M. Platini, L. Potillon, H. Revelli, J. Santini, W. Sagnol, M. Wisniewski, O. Piazza, R. Milla, D. Zokora, J. Sivbaek, T. Camara,  J. Rep, Rob Witschge, L. Moravcik, A. Geiger;

Vedete actuale ale echipei: F. Guarin, L. Diatta, J. Janot, C. Landrin, M. Heinz, J. Sable;

Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 13B, 9B, 1B, 6A, 13A, 11A;

Fapt divers: Didier Zokora, unul dintre cei mai buni fotbalisti africani ai momentului a devenit cel mai scump jucator vandut in intreaga istorie a celor de la St. Etienne, Tottenham platind in vara anului trecut in jur de 15 milioane de dolari pentru achizionarea ivorianului!

---

Considerata de multi specialisti drept cea mai buna echipa franceza a secolului trecut – si aceasta nu pentru ca l-a avut pe Platini – St. Etienne tanjeste dupa gloria de altadata. Pentru mine este ciudat sa accept ca aceasta echipa a fost mai buna decat este astazi Lyon sau decat a fost ieri Marseille; si probabil ca multi tineri iubitori ai fotbalului nutresc aceleasi “sentimente” contradictorii. Asa se intampla atunci cand nu esti contemporan cu un anumit eveniment, iti vine greu sa compari, iti vine greu sa analizezi, iti vine greu sa CREZI.

Devine club profesionist in 1933, disputand prima partida sub acest statut contra celor de la Nice; pe “Geoffrey-Guichard” echipa din Loire se impune cu 3-2.

5 ani mai tarziu ia parte in premiera la un sezon din prima liga franceza; in 1940 incep deja “inclestarile” St. Etienne – Olympique Marseille.

Primul titlu survine in 1957, aceasta reprezentand doar “incalzirea” deoarece in perioada 1967-1976 echipa reuseste sa faca istorie: 7 titluri de campioana din 10 posibile o realizare de care ar fi fost mandra chiar si Rosenborg (recunoscuta pentru “combo-urile” sale).

Evolutiile tot mai spectaculoase ale echipei ii determina pe multi sa exclame “astia se intrec cu gluma” sau “de unde au mai aparut?!”. Daca inainte de 1970 nimanui nu ii pasa de soarta acestei echipei (poate doar in afara de fanii “verzi”) dupa acest an celor de la St. Etienne le va pasa de Franta. Va reusi performanta de a rezista in Europa mai mult decat un tur sau doua; va deveni peste noapte adulata si stimata, se va declansa celebra “febra verde”; “responsabil” a fost traseul european, pentru ca, nu-i asa, in primul rand francezul este un patriot, un nationalist; iar St. Etienne va reusi sa ii sporeasca mandria; in 1976, joaca cu trofeul pe masa la Glasgow fiind invinsa de Bayern-ul lui Beckenbauer, Gerd Muller si Sepp Maier; cu fanii incercand sa insufle forte nebanuite echipei tinere si neexperimentate, incurajarile de genul “Allez les verts” infiorand asistenta. Poate ca daca finala s-ar fi disputat pe stadionul celor de la Celtic alta ar fi fost situatia (se stie ca intre culorile celor doua echipe exista mari asemanari, in plus rosul, albul si albastrul prezent in “osatura” celor de la Bayern ar fi semanat izbitor pentru un “celtic” cu tricourile rivalei de moarte…).

1981 a reprezentat cantecul de lebada al formatiei, un ultim dans cu titlul in brate inainte de a se prabusi in mediocritate. Asa se intampla cu fiecare echipa mare; din pacate in fotbal nu poti sa pui  (“Pause”  I I ), nu poti sa renunti, nu te poti retrage, nu poti fugi; daca o faci esti desfiintat si trebuie sa suporti consecintele;

Au urmat ani in care s-a observat un oarecare reviriment, un oarecare licar, insa cu siguranta ca va mai trece ceva timp pana cand St. Etienne va putea avea ocazia sa revina in elita fotbalului francez… poate ca va veni in noul an, sau poate ca nu; in 2007 echipa a jucat bine, fiind angrenata in lupta pentru cupele europene insa pana la urma acest lucru nu a fost posibil; poate ca in sezonul urmator se va deschide usa aceea inchisa in urma cu mult timp, usa dupa care tribunele murmura incetisor: “Allez les Verts, allez les verts”…