Echipe
AJ Auxerre | AS Monaco | Bordeaux | Nantes | Le Mans | Lens | Lille | Lorient | Nancy | Nice | Lyon | Olympique Marseille | P.S.G | Rennes | Saint-Etienne | Sedan | Sochaux | Toulouse | Troyes | Valenciennes | Metz | Caen | Strasbourg


Nume complet: Olympique de Marseille;

Anul infiintarii: 1899;

Culorile echipei: alb-bleu;

Stadionul echipei: Stade Velodrome (60.031 locuri);

Palmares: - de 8 ori Campioana a Frantei (1937, 1948, 1971, 1972, 1989, 1990, 1991, 1992);
10 Cupe ale Frantei (1924, 1926, 1927, 1935, 1938, 1943, 1969, 1972, 1976, 1989);
1 Supercupa a Frantei (1972);
1 Cupa a Campionilor (1993: 1-0 cu FC Barcelona);
2 Cupe UEFA Intertoto (2005, 2006);
de 8 ori vicecampioana a Frantei (1938, 1939, 1970, 1975, 1987, 1994, 1999, 2007) in alte 4 situatii a terminat pe locul al III – lea (1934, 1949, 1973, 2003);
finalista a Supercupei Frantei in 1969;
finalista a Cupei Campionilor in 1991;
dubla finalista a Cupei UEFA (1999, 2004);

Cea mai categorica victorie: 10-2 (cu Roubaix, 1949);

Cea mai severa infrangere: 0-8 (cu Lyon, 1997);

---

Jucatori reprezentativi: M. Amoros, J. Angloma, F. Barthez, B. Boli, E. Cantona, B. Casoni, M. Desailly, D. Deschamp, E. di Meco, J. Djorcaeff, C. Duggary, B. Lizarazu, R. Pires, Papin, D. Six, J. Tigana, M. Tresor, S. Andersson, J. Cesar, Mozer, Boksic, Lecikov, C. Waddle, Allofs, Kopke, Voller, Futre, D. Stojkovic, F. Ribery

Vedete actuale ale echipei: C. Carraso, Taiwo, D. Cisse, Oruma, Cana, M’Bami, G. Givet, B. Cheyrou, Faty;

Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 9A, 3A, 7A, 5A, 5A, 2A;

Fapt divers: Olimpique Marseille este singura echipa din Franta care se poate lauda ca a castigat cea mai importanta competitie europeana inter-cluburi, in 1993 in fata celor de la AC Milan (1-0);

---

Atunci cand ma gandesc la Olympique Marseille invariabil ma gandesc si la acel “de ce?” De ce a trebuit sa existe un om care sa isi bata joc de o istorie care a depasit granita celor 100 de ani, la putin timp dupa ce Coubertin reinvia spiritul olimpic?

O istorie alba si bleu la fel ca si sursa de inspiratie, vechea Elada; era necesar sa aranjezi un meci cu Valenciennes? Cu o echipa care, in ciuda a tot ce s-ar putea spune putea fi invinsa fara “ajutorul” tau “Bernard”? Era necesar ca un oras intreg si o mare de suporteri sa indure umilinta de a abdica de pe tronul de abia cucerit si sa se retraga fortat in munti sau in pustietate? Si parca nu era de ajuns asta s-a incercat spolierea celui mai important club francez al sfarsitului de secol XX?

Este nedrept ca un intreg club sa plateasca pentru nebunia unui singur om fie el si conducator; insa cu siguranta ca era nevoie de purgatoriul ligii inferioare pentru ca lucrurile sa intre pe fagasul normal.

Din acel moment Olympique a incetat sa mai aprinda faclia; mici scantei ratacite, fara pregnanta si fara istoric. Imi aduc aminte cum urmaream in 1999 lupta dintre Bordeaux si Marseille pe… teletext, singura sursa “altfel” de informare de care dispuneam atunci; credeam ca marseillezi isi vor reveni, ca vor castiga titlul; ma bucur ca au pierdut onorabil, ca au invatat sa si piarda onorabil, si ma bucur ca Bordeaux nu a cedat! Asta inseamna competitie: respect reciproc si lupta.

Si cand ne gandim ca pe langa  cazul Marseille exista si alte cazuri celebre: Juventus, Fiorentina, Tirol Innsbruck, Ferencvaros Budapesta, Grazer AK sau Slovan Bratislava retrogradate din diverse motive, motive care se invart in jurul aceluiasi zeu: demonul-ban. Oare este corect (repet) ca traditia sa fie manjita din cauza unor persoane mai mult sau mai putin abilitate? Din cauza unor escrocherii financiare, a unor colapsuri regizate mai bine sau mai prost sau pur si simplu din nepricepere? Este discutabil in orice caz; iar cel care are de suferit este in primul rand suporterul obisnuit si odata cu el insusi Sportul Rege.

Dar sa revenim. Sa revenim cu lucruri frumoase; de exemplu pe Stade Velodrome inainte sa se “bata” mingea se invarteau spitele, loc de intalnire al ciclistilor de viteza din toata Franta. Un alt lucru interesant il reprezinta motto-ul existent pe logoul clubului OM (dupa mine cu un indemn frnetic): “Droit au but”(=direct in poarta). Atunci cand blazonul iti spune sa fii generos trebuie sa te supui; iar Marseille a facut-o, a castigat peste 20 de trofee interne si externe, a fost in iad si s-a intors, si inca se cauta.

Momentul culminant a fost reprezentat de finala Cupei Campionilor din 1993, atunci cand a devenit “regina Europei”; a venit apoi exilul si deposedarea de un titlu de Campioana a Frantei; din fericire UEFA nu i-a retras si titlul de Campioana a Europei; pentru ca a fost o finala generoasa desi s-a marcat un singur gol. Marseille era hotarata sa depaseasca palmaresul detinut de cei de la St. Etienne, clubul cu cele mai multe titluri de campioana, insa, dupa cum am mai spus, momentan aceasta cursa nu poate avea loc din cauza acelui “blocaj”. Daca la inceput St. Etienne domina peisajul fotbalistic din Hexagon a urmat era “marseilleza” pentru ca astazi sa apartina altor “olimpici”, cei de la Lyon.

In 2007, Marseille a devenit vicecampioana a Frantei, reusind asadar sa revina printre granzi atat in propriul campionat cat mai ales in Europa.