Nume complet: Football Club Lorient-Bretagne Sud; Anul infiintarii: 1926 (2 aprilie); Culorile echipei: negru-portocaliu; Stadionul echipei: Stade Yves Allainmat [Le Moustoir] (16.870 locuri) Palmares: 1 Cupa a Frantei (2002: 1-0 cu Bastia); finalista a Cupei Ligii in 2002 (0-3 cu Bordeaux); finalista a Supercupei Frantei (2002: 1-5 cu Lyon); Cea mai categorica victorie: 5-0 (cu Brest, 2006); Cea mai severa infrangere: 0-6 (cu Strasbourg, 1988) Jucatori reprezentativi: P. Le Bert, B. Bourges, Ali Bouafia, A. Cuissard, J-C. Darchville, P. Feindouno, J. Gouvernnec, L. Hon, B. Kone, P. Schutt, F. Fiorese; Vedete actuale ale echipei: M. Boutruche, B. Genton, S. Pedron, S. Marlet; Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2007): 18A, 4B, 4B, 10B, 3B, 14A; Fapt divers: Madame Cuissard, patroana a unui magazin pescaresc, a fost cea care a initiat aparitia acestui club! “Institutia” care a fost esentiala in dezvoltarea fotbalului si a sportului in general pe meleagurile micutului port la Atlantic a fost reprezentata de catre “Maree sportive” creata la insistentele primei doamne a fotbalului francez, Madame Cuissard.Un an mai tarziu, in 1926, apare si sectia de fotbal, participand imediat la competitiile regionale.
Ascensiunea echipei este stopata inevitabil de catre Razboi, cu toate acestea, echipa nu isi inceteaza activitatea, retragandu-se la 50 de kilometri de port si continuand sa evolueze partide amicale.
Antoine Cuissard, nepotul doamnei Cuissard, jucator la Saint-Etienne nu ezita sa se intoarca acasa si sa ajute echipa; desi se intorcea din Prima divizie intr-o Divizie de onoare (cateva trepte bune mai jos) reuseste sa fie convocat in continuare la reprezentativa “cocosului-galic” – fapt unic in istoria fotbalistica a Hexagonului.
20 de ani mai tarziu, la finele lui 1967, echipa trece la profesionism si evolueaza in divizia secunda franceza. Singura performanta din aceasta perioada o reprezinta un sfert de finala a Cupei Frantei, echipa fiind departe de asteptarile suporterilor, pana in 1995 osciland intre D2 si D3.
Totusi in ciuda traditiei, intr-un mod absolut surprinzator echipa reuseste sa promoveze in Ligue 1 in anul 1998, intr-un an in care intreaga tara se afla in sarbatoare (cu ocazia castigarii Coupe du Monde); echipele cu “state vechi” in elita fotbalului francez nu lasa insa nici o sansa echipei “bretagneze”, aceasta retrogradand si datorita slabei “infuzii” de capital din partea sponsorilor si a autoritatilor locale.
Desi retrogradeaza in 2002, echipa reuseste sa cucereasca Cupa Frantei invingand “piratii” din Bastia cu 1-0; a fost una dintre putinele echipe din istoria fotbalului care au evoluat intr-o cupa europeana evoluand intr-o divizie inferioara. In acelasi an, hotarati parca sa recupereze cei apropae 80 de ani de istorie “flămândă” disputa atat finala Cupei Ligii cat si Supercupa Frantei ambele pierdute (0-3 cu Bordeaux respectiv 1-5 cu Lyon) moralul fiind destul de afectat de retrogradare.
Actualmente reprezinta o echipa de mijlocul clasamentului, daca nu o buturuga mica atunci o buturuga incomoda pentru orice adversar pentru ca a pus probleme multor echipe, sezonul urmator sperand o evolutie mult mai reusita.
Stadionul echipei a depins foarte mult de situatia in care s-a aflat echipa; a avut o capacitate de 6000 de locuri, insa ascensiunea echipei in Ligue 1 a necesitate o marire a capacitatii; daca echipa va evolua in continuare la acest prim-nivel, administratia este hotarata sa mareasca aceasta capacitate pana la 20.000 de locuri cu banii obtinuti din sponsorizari si televizari.