Nume complet: Charlton Athletic Football Club; Anul infiintarii: 1905 (9 iunie); Culorile echipei: alb-rosu; Stadionul echipei: “The Valley” (27.111 locuri); Palmares: - 1 Cupa a Angliei (1947: 1-0[d.p.] cu Burnley); - in 1937 a fost vicecampioana a Angliei, iar in 1939 a ocupat locul al III-lea; - in 1946 a disputat o alta finala de Cupa a Angliei (1-4[d.p.]cu Derby County) Cea mai categorica victorie: 8-1 (cu Middlesbrough, 12 sep. 1953); Cea mai severa infrangere: 1-11 (cu Aston Villa, 14 nov. 1959); Jucatori reprezentativi: S. Bartram, S. Leary, S.Parker, C. Powell, A. Simonsen, M. Kinsella, D. Kelly, J. Costa, S. Bartlett, J. Blomqvist, M. Fish, C. Jensen, R. Rufus; Vedete actuale ale echipei: M. Bent, D. Bent, J.F. Hasselbaink, D. Rommedahl, T. Myhre Clasari in ultimele 6 sezoane (2002-2006): 14A, 12A, 7A, 11A, 13A, 19A; Fapt divers: Pe 21 august 1965, Keith Peacock a devenit primul fotbalist din istoria Campionatului englez, care a inlocuit un jucator de camp, pentru doi ani aceasta regula aplicandu-se doar jucatorilor accidentati! Echipa din sud-estul Londrei a fost formata in anul 1905 de catre tineri cu varste cuprinse intre 15 si 17 ani, sprijiniti de catre Arthur Bryan un comerciant al preparatelor din peste. Din cauza “recompenselor” constand in diverse sortimente de peste, echipa este cunoscuta sub numele de “Addicks” (o stalcire a cuvantului “haddock” care inseamna “batog” – un preparat din sturioni).
Dupa 1920 echipa trece la profesionalism si este acceptata de catre federatie sa evolueze in competitiile patronate de catre ea; echipa se afla in continua miscare, incearca diferite metode de a se face cunoscuta, incearca sa isi imbunatateasca jocul, atitudinea si alte asemenea elemente. De exemplu, reusea sa atraga un numar destul de insemnat de spectatori, insa isi dorea mult mai mult; de aceea in discutie intra fuzionarea cu o alta echipa londoneza situata intr-un cartier mult mai populat. Apoi inlocuieste tricoul rosu cu unul albastru, marinaresc, insa urmarile sunt dezastruoase, de aceea se reintoarce la culorile traditionale.
In 1936 evolueaza pentru prima oara in prima divizie engleza, si dupa numai un sezon pierde la limita titlul de campioana (la un punct in spatele lui Manchester City) insa devine cea mai bine clasata echipa londoneza. Evolutiile bune continua iar in 1939 ocupa locul al III-lea. Datorita acestor performante, si nu numai, echipa reuseste sa detina una dintre cele mai ridicate medii ale spectatorilor, 40.000 de persoane la fiecare meci, stadionul echipei, “The Valley”, fiind arena cu cel mai mare numar de locuri la acea vreme (70.000).
Surprinzator, in 1957 retrogradeaza in divizia secunda, pentru ca in 1972 sa ajunga chiar si in cea de-a 3-a divizie; tot ceea ce reusise sa atraga pana atunci se naruie; criza din 1982 este fara precedent, echipa fiind nevoita sa parseasca “The Valley” din cauza fondurilor insuficiente, si sa evolueze pe stadionul celor de la Middlesbrough; agonia continua pana in 1986 cand dupa aproape 3 decenii echipa se reintoarce in Prima divizie.
Cu toate acestea, in 1992 reuseste sa se intoarca pe vechea arena, iar stadionul lasat in paragina este modernizat din temelii.
Centenarul clubului a fost sarbatorit in anul 2005, mandria fiind cu atat mai mare cu cat Charlton evolua in Premiership; pe placa comemorativa troneaza urmatorul motto: “100 de ani de mandrie si pasiune”. Din nefericire, desi a luptat pana in ultima clipa, echipa nu a putut evita retrogradarea, spunand “la revedere” primei divizii dupa cateva sezoane bune petrecute la cel mai inalt nivel. Lotul desi contine nume grele precum Hasselbaink, Rommedahl sau Marcus Bent s-a dovedit destul de varstnic destul de; daca la capitolul experienta a punctat cu siguranta, se poate pune problema ca prospetimea fizica a fost cea care a tradat. Iar campionatul a fost lung si nemilos!